Cum să-ți controlezi stările proaste

7

Când avem o indispoziţie, tendinţa e să facem ceva să o reparăm şi de multe ori acest ceva e nesănătos – mâncăm în exces, fumam, bem etc. Urgenţa de a ne repara imediat vine din senzaţia că starea proastă n-o să dispară niciodată.

 

Ştim însă că stările proaste dispar după un timp de la sine sau cu puţin efort mental. Doi cercetători de la Universitatea din Chicago au publicat în Journal of Consumer Research o reţetă simplă pentru a ne controla stările. Când ne simţim bine, trebuie să ne gândim la motivele pentru care starea de bine va dura, iar când ne simţim prost, să ne gândim de ce va trece. Un mic apel la memorie şi recapitularea unor experienţe anterioare similare ne pot ajuta în acest sens.

Mintea noastră e special construită, probabil pentru motive de autoprotecţie, să amplifice şi să supra-dramatizeze stările rele. Ni se pare că n-o să treacă niciodată, că o să fim mereu blocaţi în rău. Invers, avem o suspiciune faţă de durabilitatea stărilor bune, ni se par repede trecătoare şi uneori ajungem să ne întristăm în mijlocul fericirii pentru că ştim că o să treacă şi n-o să mai revină niciodată. În loc să ne bucurăm de ceea ce simţim, tindem să facem ceva în plus ca să păstrăm starea de bine.

Nu e nevoie întotdeauna de cârje exterioare pentru a susţine o stare de bine sau de antidoturi din afară pentru a combate o stare de rău. Ni le putem controla singuri, din interior, cu puţină răbdare şi atenţie.


7 comentarii

    • bine zis..asta ma întrebam și eu, care sunt rezultatele sau sfaturile.. DAR TRAFIC SĂ FIE CĂ RESTUL NU CONTEAZĂ. încep sa cred ca TOTB e defapt thinkinsdethebox

    • Captain Planet on

      Metoda e in primul rind evitarea metodelor superficiale, cu pansamente exterioare (alcool, mincare in exces etc). Acesta e deja un pas mare si dificil pentru ca presupune sa faci tu efortul din interior, sa te concentrezi pe ceea ce simti, sa-ti tolerezi anxietatea si frustrarea (aparute ca urmare a aminarii sau evitarii pansamentelor exterioare), sa-ti vezi starile drept ceea ce sint, stari trecatoare, nu drame eterne. E un fel de obiectualizare a starilor, de pozitionare deasupra lor. Important aici nu e cum sa faci asta, ci ca se poate. Sintem obisnuiti sa cautam o alinare rapida, din afara si sa evitam orice efort de introspectie – de unde si alienarea fatza de propriile noastre stari, neintelegerea lor. Odata ce iti spui – de data asta n-o sa mai beau ceva ca sa ma simt bine, dar o sa stau cu starea mea proasta si o s-o analizez si o s-o infrunt pentru ca oricum nu va dura la nesfirsit, descoperi si metodele mai specifice de a face asta. Studiul nu face decit sa-ti dea o directie, pentru metode amanuntite sint terapeutii (sau descoperirea individuala)

  1. poi “când ne simţim prost, să ne gândim de ce va trece” – pe foarte scurt – e ce inteleg eu.

    La mine din pacate un pahar de vin (suficient unul) ramane cel mai scurt drum catre un somn de milioane. Fix de-aia, ca daca ma apuc sa ma gandesc la chestii cu intentie, canta buha de 3 AM.

  2. And….? Titlul este “Cum sa iti controlezi”, dar nu spune nimic despre asta!Este ca si cum as pune ca titlu “Cum sa iti controlezi moartea” si sa scriu un articol in care sa spun ca oamenii mor. Incepe sa devina iritanta tendinta!

  3. Salut,

    Dupa parerea mea, eu cred ca nu trebuie cautata nicio metoda a vreunui cercetator de la Universitatea din Chicago. Nu. In momentul respectiv nu te gandesti la alte lucruri, caci nu te va ajuta la nimic sa treci peste acea stare proasta decat pe moment. Atunci atentia iti este canalizata la problema pe care ai intampinat-o. Ea este singurul lucru care se afla in centrul atentiei tale. Cel mai important lucru, pentru ca aceasta sa dispara este ca tu sa o accepti! Da. Asigurandu-te ca face parte din tine, considerand-o o normalitate, abia atunci va incepe sa-si piarda din energia ei negativa! Foarte important, caci ceea ce nu accepti ca esti si ca ai se va intoarce cu siguranta imporiva ta. In aceste momente trebuie sa fii intr-o relatie de sinceritate maxima cu tine insuti. Unii dintre noi sunt posesivi, altii razbunatori, altii rautaciosi, dar daca nu accepti aceste defecte ca fiind normale si facand parte din tine, vei vedea in jurul tau doar oameni posesivi, razbunatori si rautaciosi. Astfel apar si acele stari de discomfort. Ele sunt de fapt frustrarile subconstientului nostru. Totul pleaca de la perceptie, caci atunci cand iti schimbi felul de perceptie al lucrurilor, lucrurile de langa tine incep sa se schimbe!

    Toate cele bune,
    David

  4. Sunt, în cea mai mare parte, de acord cu David. Precizez, totuşi, că starea la care am putea ajunge – adica aceea de a vedea peste tot doar oameni răutăcioşi, răzbunători etc. are un nume de patologie : PARANOIA ! …Ori, din propria-mi experienţă de viaţă, pot afirma că imensa majoritate a oamenilor nu se îmbolnăvesc de mania persecuţiei, doar pentru că au avut probleme (mai mult sau mai puţin) grave. Suntem animale sociale, deci suntem programaţi pentru a colabora între noi, iar chestia asta nu ţine de conştiinţa noastră, nici de recitarea unei mantre, nici de concentrarea pe un subiect, nici de rugăciuni/acatiste.

    Revenind la subiectul articolului :

    a) e uimitor ce multe subiecte studiază cercetătorii americani ;

    b) cercetătorii americani găsesc soluţii pentru a ne simţi mai bine în pielea
    noastră ;

    c) soluţiile găsite de cercetătorii americani au fost tratate de chinezi încă de acum vreo 2.500 de ani ;

    d) chinezii n-au trăit niciodată în democraţie – şi asta durează de peste 5.000 de ani ;

    e) din constatările enumerate mai sus rezultă, logic, că a te simţi bine în pielea ta este un bun factor de supravieţuire a oricărei orânduiri bazată pe totalitarism ;

    f) de unde rezultă, logic, că americanii cu diplome s-au cam săturat de democraţie !

    Hai dom’le să mai bem un şpriţ şi să mâncăm nişte mititei ! Viaţa-i frumoasăăă !!!! …Cât o ţine…

Leave A Reply