Suedezul Richard Handl a fost arestat la sfârşitul lui iulie după ce a încercat să divizeze atomi în bucătărie, operaţiune demnă de mari uzine industriale şi puţin cam imposibil de încercat acasă pentru un om care vrea să rămână în viaţă. Chimistul diletant în vârstă de 31 de ani obţinuse mostre de radiu, americiu şi uraniu şi încerca să-şi încropească un reactor nuclear improvizat pe aragaz.
Bărbatul nu şi-a dat seama că ce voia să facă era ilegal şi nu a fost prins decât după ce a trimis o întrebare Autorităţii Suedeze de Radiaţii, care i-a răspuns sub forma unei vizite din partea poliţiei. Kent Hansen, profesor de ştiinţă nucleară la Massachusetts Institute of Technology, SUA, spune însă pentru publicaţia Livescience că furtuna mediatică stârnită de acest incident nu îşi are rostul, din moment ce Handl nu ar fi reuşit să facă ce şi-a propus. Tom Ewing, de la Argonne National Laboratory de lângă Chicago, spune la rândul său că suedezul nu dispunea de materia primă corespunzătoare. Nu reuşişe să procure decât cantităţi mici de materiale radioactive. Radiul a fost obţinut din braţele unor ceasuri vechi pe care, odinioară, le făcea să strălucească pe întuneric, americiul, folosit ca sursă de radiaţie ionizantă la detectoarele de fum, poate fi găsit la magazin, însă sursa uraniului (sărăcit) nu a fost depistată.
Radiul nu poate fi supus fisiunii şi nu se divizează atunci când este bombardat cu neutroni. Pentru americiu este nevoie de un reactor nuclear complex, iar uraniul sărăcit nu conţine cantităţi potrivite din cele trebuincioase fisiunii nucleare. Dificultatea îmbogăţirii uraniului este, de altfel, motivul pentru care puţine ţări pot construi reactoare nucleare cu combustibil. În concluzie, ce a vrut să facă suedezul se poate obţine doar în unităţi industriale uriaşe. Dacă ar fi însă să-şi imagineze că un om obişnuit ar pune mâna pe nişte uraniu îmbogăţit, Kent Hansen spune că, pentru a genera fisiunea, este nevoie de neutroni. Din moment ce bucătăria nu este dotată cu un reactor nuclear, care aduce neutronii în contact cu uraniul, individul respectiv ar trebui să adune o cantitate de uraniu cât să umple un wok, astfel încât “neutronii generaţi de fisiune să producă mai multă fisiune şi să susţină reacţia”. Aici ar interveni însă problema radiaţiilor letale.
Sursa: Livescience
Foto: Captură Youtube