Cum să laşi totul în urmă: La cules de zmeură pe timp de alertă nucleară

0

Mã trezesc cam târziu şi fug ca printr-un vis spre bucãtãrie, cu fricã cã sã nu disparã şi de data asta marmeladã de piersici şi pâinea de ieri. Cu o zi înainte, fetele urâţele îmi bãuserã pe furiş toatã cafeaua instant. Ce-i drept, frământaseră pâinea cu o energie cam suspectã.

de Dinu Drog

Intru încercând sã fac cât mai puţin zgomot şi vãd toatã familia strânsã în sufragerie în faţa televizorului. Toţi privesc transfiguraţi în tubul catodic. Mã gândesc cã dictadorul libian a fugit din ţarã şi cã primul drive-in a fost deja inaugurat în Tripoli. Ulises muşcã din pâine şi zice ceva de neînţeles, sigur o observaţie inteligenţa de politica globalã.

Ca niciodatã, îl vãd pe Lobo cum stã la picioarele canapelei şi, în timp ce se uitã atent la imaginile pâlpâitoare, se scarpină alert de purici. În momentul în care îmi torn atent laptele fiebinte pe mânã, aflu cã în Japonia a avut loc un dezastru. “Sã dea dracu-n mã-sa de…!!!” îmi scapã printre dinţi. Imperturbabil, Lobo se uitã la mine pentru o secundã şi apoi continuã sã se scarpine. “Un cutremur puternic a zguduit arhipelagul nipon, iar centralã nuclearã din Fukushima este pe punctul de a exploda” pronunţã rar, dar senin duduia botoxată cu pãrul vopsit în roşu, care de obicei prezintã situaţia traficului din Santiago în matinalul celui mai popular post de televiziune chilian. Pericol nuclear. Nor de radiaţii. Tsunami în Chile. Alertã maximã. Sfârşitul lumii. Duduia e sigurã pe ea, dar nu e singurã. Studioul de televiziune este populat de diverse figuri importante în mass-media chiliană, care îşi pot da cu pãrerea în orice situaţie limită, începând de la fazele controversate dintre derby-ul de fotbal dintre Universitad Catolicã şi Colo Colo pânã la ultimele pretenţii revizioniste ale Boliviei care vrea un pic de ieşire la ocean în ciuda unui rãzboi pierdut acum câţiva zeci de ani. Conform analizei profunde a specialiştilor invitaţi, toţi foarte sobri şi raţionali, situaţia este foarte gravã, dacã nu chiar catastrofalã.

Dupã mai multe oftaturi şi mormãieli din partea lui Ulises, ne apucãm în sfârşit de lucru. Saul continuă sã sape la fundaţie, fetele urâţele culeg zmeurã pentru marmeladã. Eu am primit sarcina sã construiesc un mic baraj şi apoi sã plantez nişte plante medicinale. Lobo continuă cu scãrpinatul de purici, schimbându-şi locaţia sub un piersic. Cynthia a plecat într-o localitate vecină, sã vândã creme şi sãpun într-un târg. Dupã ce terminã de hrãnit animalele, Ulises se apucã sã strângã mure. Îl ajut şi eu spre final. Când termin, privesc gãleata şi îmi dau seama cã mai mult am mâncat decât am cules. Murele sunt o afacere neprofitabilă. Ce-o mai fi în Japonia?

Pe seară, dupã o cinã rapidã, ne strângem toţi în sufragerie pentru a afla ultimile ştiri. Ulises îmi toarnã nişte zmeuratã şi priveşte în televizor. Cutremurul  a distrus o regiune întreagã, sunt mii de morţi şi cam tot atâţia dispãruţi. Situaţia cu centrala atomicã e gravã. Au fost afectate reactoarele şi deja existã scurgeri radioactive. Japonezii însã reacţioneazã foarte raţional şi nu provoacã dezordine, se ajutã între ei într-un exemplu de civism şi de solidaritate pentru intreaga planetã. În Chile, acum un an, dupã cutremurul din Concepcion, chilienii au “curãţat” stocurile supermarketurilor fãrã mustrãri de conştiinţã. Lobo continuă sã…..

Foto: Dinu Drog

Dinu DrogAcum aproape un an de zile m-am decis că trebuie sa încerc să pun mai multă culoare şisubstanţă în viaţă, să  fac ce doresc cu adevărat, să realizez un vis. După multe proiecte gândite şi răzgândite ani de zile, după multe aşteptări, mai mici, mai mari, venise momentul să iau o decizie radicală, fără virgulă. După ani de studii de drept şi de economie în România şi Germania, după cinci ani de avocatură în Bucureşti, după 31 de ani de Românie neliniştită, mă uitam şi mă vedeam cum arăt: obosisem, aveam capul greu, îmi mirosea gura a doină. La început am ezitat, îmi era un pic teamă. Am tras apoi aer în piept şi mi s-a limpezit mintea. Mi-am cumpărat rapid un bilet “one way” cu destinaţia Argentina, am pus în rucsac câteva filme româneşti şi aşa a început totul.

 

 

 


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger