Cum să furi o bicicletă în văzul lumii

3

Pedeapsă altruistă – așa se numește ceea ce facem cînd asistăm la o fărădelege și intervenim. E altruistă pentru că nu avem, personal, mare lucru de cîștigat, ba de multe ori ne costă ceva, măcar că trebuie să mergem la Poliție și să scriem declarații despre ce am văzut. Psihologia socială spune că anonimitatea marilor orașe descurajează/slăbește acest tip de comportament.

 

 

Eram o dată în metroul new-yorkez și am văzut, la o stație, o femeie pe tocuri, cu o cutie în brațe, alunecînd pe podea, la intrarea în vagon. A căzut pe spate, cu un picior în tren și unul în afară și în primele clipe nimeni, în afară de mine, care venisem mai de la țară, adică din București, n-a tresărit. M-am ridicat automat și am făcut cîțiva pași spre ea, dar pînă să ajung la ea, au intervenit doi puști negri și au ridicat-o.
Dar și la țară, în București adică, am luat parte la o situație de acest gen, dar mai complexă: în Gara de Nord la casa de bilete, două femei rome au cerut bilete pentru Hunedoara. Casiera le-a dat bilete pentru Miercurea-Ciuc.  Cînd una dintre cele două cliente ale SNCFR i-au atras, politicos, atenția că a greșit, casiera s-a înroșit și imediat a luat-o razna: a început să țipe ce vrei să zici, că sînt proastă? șamd, cu un ton de regină lezmajestată grav. Niciunul dintre noi, ceilalți clienți de la coadă, nu ne-am solidarizat cu femeile rome. Eu aveam un fel de scuză, mă grăbeam, mai aerau cîteva minute pînă la tren dar ceilalți, adevărații ticăloși? Nu era vina noastră, anonimitatea marii metropole care e București ne paralizase voința.

Urmăriți mai jos un video făcut de jurnaliștii de la New York Times. Aceștia s-au filmat în timp ce șuteau biciclete în văzul lumii, ziua în amiaza-mare, fără ca vreo pedeapsă altruistă să-i oprească.

 

 


3 comentarii

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger