Cum să faci niște bani în București, șantajându-i emoțional pe trecători

40

Ieri, m-am trezit acasă cu Erika, o tânără deșirată, puțin cocoșată, cu fața palidă și pleoapele umbrite de vânătăi. A venit împreună cu un prieten, pe care-l oprise din drum să-i ceară un foc, plângând. Îi povestise, într-o engleză cu accent franțuzesc, că e din Slovenia și că tocmai a fost jefuită. Mai avea nevoie de 20 de euro, să pună benzină ca să ajungă la Iași, unde avea să-și întâlnească echipa de filantropi, venită în România pentru o misiune umanitară.

 

 

 

de Andra Matzal

 

Odată ajunsă la mine, de unde prietenul meu se gândea să sunăm pe la ambasadă sau pe la cunoscuții ei, s-o ajutăm pe biata fată, s-a mai liniștit și-a-nceput să suspine cu pleoapele căzute o poveste complicată, cu români fără inimă, care n-o ajută într-o situație așa disperată. În primele două minute însă, ceva din  saga ei – mașina spartă, faptul că terminase psihologie, dependența de insulină – mi-a sunat foarte cunoscut. Citisem mai demult pe un blog o poveste similară, cu o tânără rătăcită, care convinsese pe cineva să-i dea banii ca să ajungă la un seminar la Iași. N-am vrut s-o bruschez, așa c-am întrebat-o pe cine-aș putea contacta, să rezolvăm problema. ”Prietenii mei ajung abia mâine la Iași, cu avionul,” zice Erika, ”eu am venit cu mașina din Olanda, ca să am timp pentru mine, singură.” Am aflat că, la fel ca prietenii ei, fusese crescută într-o ”familie socială,” ceea ce nu le permitea să aibă mobile sau conturi de Facebook, care i-ar face să piardă vreme.

Povestea era cusută cu ață din ce în ce mai albă, dar cu toate astea am mers mai departe. ”La ambasadă, la poliție n-ai fost?” ”Ba da, dar m-au tratat foarte rău, abia maine îmi iau pașaportul nou, numai că eu trebuie neapărat să ajung la Iași.” După multe insistențe, n-a reușit să-mi dea niciun nume, nicio adresă, nicio organizație cu care să aibă vreo legătură în misiunea ei umanitară. Face parte dintr-un grup de orfani, care la rândul lor au ajuns să-i ajute pe alții, din recunoștință și compasiune. I-am spun că am citit pe net o situație aproape identică, cu o tipă care zicea că e diabetică și că are nevoie urgentă de 30 de euro, iar ea a început să se vaite că oamenii sunt suspicioși, indiferenți, că nu e nebună și nici mincinoasă, că peste tot circulă povești de-astea, care ne fac să nu mai distingem dramele adevărate. Ea era doar disperată și foarte rușinată de propria conjunctură.

Până una-alta, juca extrem de bine. Atât de bine, că, pentru câteva momente, m-am întrebat dacă am devenit la rândul meu o cinică paranoică, imună la suferința necunoscuților. Nu părea, e drept, nebună, ci doar foarte dărâmată, iar seringa de insulină din geantă, cearcănele adânci și aerul bolnăvicios îi dădeau circumstanțe atenuante. Dar faptul că nu putea da niciun detaliu concret, în afara unui cod poștal de Marea Britanie (unde ar fi locuit în ”familia socială”), că nu mergea decât pe șantaj emoțional, îmbibat în toate întorsăturile halucinante ale intrigii siropoase, îi scădeau drastic credibilitatea. I-am spus că sunt jurnalist, că o pot ajuta cu telefoane la ambasadă, însă pentru ea nu conta decât sensibilitatea de moment a creaturii empatice din fața ei. ”Degeaba ești jurnalist, dacă nu ai inimă să ajuți oameni aflați la nevoie.”

N-am reușit să-i sparg codul, s-o fac să mărturisească că, da, a mințit, a făcut totul doar pentru bani de droguri sau pentru că pur și simplu teatrul ăsta invizibil o excită. Când s-a prins însă că n-avea să scoată bani de la noi, că rolul ei nu mai apăsa butonul generozității, s-a ridicat și-a plecat spășită, nu înainte de a-mi spune că n-am inimă, spre desosebire de prietenul tău, ”God bless you.”

Cum a plecat, am intrat pe net să caut povestea pe care-o citisem mai demult: ”Cu ochii în lacrimi și mâna tremurată îmi spune că e terminată, că nu știe ce să mai facă. Că a fost jefuită și trebuie să ajungă la un workshop de psihologie la Iași. Că i-au furat tot: bani, cărți de credit, portofel, în timp ce își injecta insulină – și își ridică bluza, îmi arată înțepăturile,” scria Andreea pe blogul ei, acum aproape un an. Mă simt ca-ntr-un roman polițist absurd, pe care-l citesc pe nerăsfulate, urmărind o avalanșă de 500 de comentarii. Vreo sută dintre ele spun același lucru: că și oamenii ăia fuseseră opriți de aceeași tipă, pe care Andreea o și fotografiase după ce i-a dat 130 de lei, iar unii dintre ei îi răsplătiseră meritele actoricești cu bani. Din comentarii, reieșea o întreagă mitologie: că tipa ar face asta de ani buni, după ce inițial s-ar fi dat dreot refugiată din Republica Moldova, că apoi ar fi mers pe stradă într-un BMW, cerându-le oamenilor bani de benzină, că ar fi, de fapt, o dependentă de heroină din Ferentari, ”din aia cu școală multă” ș.a.m.d. De fiecare dată, intrase în pielea personajului vulnerabil suprem – femeie, străină, orfană, diabetică, filantrop, jefuită, tratată cu spatele de autoritățile din România, rătăcită, înconjurată de nesimțiți. ”Eu sunt victima aici,” îmi spusese Erika revoltată, când îi sugerasem să-și mărturisească adevăratele intenții.

Văzând-o în poză pe cea care tocmai stătuse cu câteva minute-n urmă pe canapeaua mea, m-a lovit propria lipsă de inspirație. De ce nu căutasem postarea de blog cât ea era încă la mine, s-o confrunt cu arhiva demascării, să văd cum se justifică în teoria ei conspiraționistă. Am ieșit imediat pe stradă, s-o caut, s-o invit la un ceai, în încercarea de a afla ce fel de om își dedică ani buni din viață unui astfel de job, mai greu poate ca actoria. Pentru că, în fond, ceea ce face ”Erika” e o slujbă în sine: îi depistează abil pe cei mai disponibili, îi exploatează emoțional, apăsând pe toate declanșatoarele, dar mai ales pe cel al empatiei – cum ai fi tu, în locul ei, străin jefuit și ignorat, încercând să-i convingi pe ceilalți, a căror pasivitate e deja scrisă pe toate gardurile, că drama ta e pe bune? Fără îndoială, tânăra palidă și deșirată, care nu ezită să scoată insulina din geantă, e foarte inteligentă. Poate chiar a terminat psihologia, așa cum pretinde, practicând-o la firul ierbii, cât se poate de aplicat. Mi-am făcut tot felul de scenarii despre motivul care o determină să se lamenteze profesionist la portofelele oamenilor, însă mintea mea n-a ajuns decât la deznodământul-clișeu al dependentului de droguri. Fie de droguri ca atare, de heroină sau legale, care ar justifica înțepăturile de pe brațe, fie de senzațiile tari ale jocului în sine. N-am mai găsit-o însă pe Erika, s-o întreb toate astea, ci doar un BMW parcat în apropiere, pe care l-am studiat, în febra detectivistică, pentru câteva minute, așteptând degeaba ca femeia să-și facă apariția. În orice caz, dac-o vedeți pe stradă, spuneți-i că a făcut o treabă bună.

Foto: Andreea Verde

 


40 de comentarii

  1. Pe nemernica asta care m-a facut de vreo 60 de euro am lasat-o ieri fara dinti. Asa se intampla cand in disperarea de a te feri de un pumn iti pui mecla la inaintare. Ar fi trebuit sa ia in calcul ca toate kilogramele de heroina din vene s-ar putea sa ii slabeasca dantura.

    Acum arata mai apropiat de ce este de fapt, drept pentru care va trebui sa isi ia temporar alt job pana face rost de bani de dentist.

    Disclaimer: Sunt un tip foarte pacifist, este a doua oara in viata mea cand lovesc o femeie dar atunci cand ma ameninti ca ma intepi cu acul si ma infectezi cu HIV pentru ca te oblig sa mergi la politie intra in schema instinctul de conservare.

    Pentru gestul de mai sus va invit sa va feriti si, asa cum ma sfatuia si jandarmul venit la apel sa o pocniti direct apoi plecati! Poate dupa niste educatie corectiva din partea publicului inselat se va reprofila pe jafuri sau alte mecanisme de a produce cash.

    • Alex, cand s-a intamplat incidentul asta? Aseara, tipa asta a aparut la mine acasa si parea sa aiba dintii in regula. Doar ochii erau vineti.
      Andra Matzal

  2. Caz patologic. Mulți escroci suferă de probleme psihice reprimate, în special cei care se ocupă cu mărunțișuri teatrale, cum este și această femeie. Nu cred că este inteligentă, ci bolnavă. There’s a fine line sometimes.

  3. :)) si pe mine ma oprise tipa asta la victoriei cu o poveste lacrimogena : avea nevoie de niste bani sa ajunga la aeroport ca e venita din paris si s-a pierdut de grup. am ascultat-o apoi ma gandeam s-o duc de manuta la politie, dar nu aveam un motiv intemeiat.

  4. Da, a incercat si cu mine – era anul trecut in toamna la Romana pe la 10 seara, mi s-a parut foarte suspecta povestea ei si am intrebat-o care este id-ul ei de fb pentru a verifica povestea pe contul ei de fb pe telefon, atunci a izbucnit in engleza aproximativa ca de ce nu o cred si a coborat la metrou in graba – haios ca peste o luna m-a abordat un tip cu aproximativ aceeasi poveste la Universitate pe la 11 seara, aluia i-am spus direct ca nu am bani – a tulit-o repede atunci iar peste cateva zile dau peste el pe Lipscani din intamplare si ii zambesc complice: “Cum merge?” el raspunde facand cu ochiul: “Bine”…

  5. Din ce am citit in comentariile de pe blogul Andreei la vremea cand si pe mine m-a abordat (fara suces) tipa asta pe la Victoriei, politia nu prea are ce sa-i faca – chiar daca o prinde in flagrant – pt ca ea sustine ca ia bani cu imprumut, nu fura si nici macar nu cerseste. Astfel ca ii dau drumul repede si se spune ca ar avea si niste “protectori” interlopi.

  6. eu văzusem un articol cu ea la poliție și bătută măr așa ..românește cum se face la noi poliție :))..și asta mai demult..cam când m-a făcut pe mine de vreo 12 lei :)) să înțeleg că tot nu i-a ajuns ? 😀

  7. Stati calmi ca indivizi de genul asta sunt peste tot. Am dat de unul in Rotterdam care o ardea ca-i din Anglia venit in Olanda cu familia in vizita si ca i-au furat acte si bagaj. Imbracat bine n-am ce zice dar era ceva putred in povestea lui. Vroia sa-i schimb 4 lire in euro ca cica n-ar fi deschisa casa de bilete, fiind in jur de ora 11 noaptea. Si normal ca primul lucru la care ma gandeam a fost ce-ti mai trebuie bilet, du-te la politie si te duc aia pe gratis la ambasada, sau macar iti fac contact.
    A inceput sa o tina pe a lui ca saracii lui copii si nevasta sufera… si ca nu incearca sa ma abureasca pe un ton serios. I-am dat 6 euro la insistentele prietenei ca are suflet mare si e naiva, sa numai zic ca mi-a dat alea 4 lire care erau de fapt tot euro.

    Dupa ce si-a luat banii dus a fost, ca vroiam sa vad unde-i sunt copiii.
    Nu mi-e de bani ca-s maruntis dar te simti ca ultimul fraier. Iar prin Bucuresti nu mai zic ca-s indivizi din astia care pretind ca-s de prin Moldova, Basarabia si alte locuri cheie.

  8. ce sa zic, mare brinza.
    mii de cersetori imbogatesc mafia de tigani din bucuresti sau aiurea si nu-i deranjeaza nimeni.
    mare realizare a politiei ca a pus cu botu’ pe labe (provizoriu) un freelancer.
    eu i-as fi dat douaj de parai si sa fi stiut toata povestea. pentru efort si imaginatie.

  9. Pe mine m-a urmarit un tip pina acasa, noaptea, cu o poveste cu si mai putine explicatii. N-am stat sa-l descos, am hotarat ca ma pot desparti de o patura, de 15 lei si de ceva mancare, apoi m-am refugiat iarasi in casa. Pentru cazul in care si el e un profesionist, va dau semnalmentele: genul de “barbat Gillette”, peste 30 ani, aprox. 1,80, brunet, smead, atletic, fatza osoasa, placuta, tinuta dreapta, privire inteligenta, voce joasa cu timbru usor harait, atitudine de om educat. Genul tacut, care vorbeste putin – putea fi doar un rol, totusi am mai cunoscut pe cineva cu acest fel de a fi. Spunea ca ar cauta un adapost peste noapte (sau pentru 2-3 nopti), ca are un serviciu, dar ca nu are locuinta cateva zile. A primit tot ce i-am dat si nu mi-a cerut nimic in plus. Nu l-am mai vazut de atunci, dar Bucurestiul e mare.

    • :)) Alex, trebuie sa fii atent ca lumea care citeste stirea asta nu mai da crezare fara dovezi la vorbe aruncate in vand si sensibilizarea emotionala a cititorului. 😉

  10. da, o recunosc…m-a oprit langa opera center cand eram pe bicicleta, m-a lasat foarte confuz neauzind de manevra asta pana acum. LOL o fac de cacat daca o mai prind futui familia ma-sii de zdreanta chiar m-a facut sa ma simt vinovat

  11. Anul trecut in vara am patit-o si eu. Povestea tipei nu am aflat-o decat dupa ziua respectiva cand i-am dat 30 (sau 40) de lei. In momentul respectiv eram destul de grabit si nu am avut timp sa fiu suspicios si sa o intreb tot felul de chestii (desi ea imi spusese destule…fix aceeasi poveste cu Iasiul). Si pentru ca eu chiar am crezut ca e straina de tara asta a reusit sa ma pacaleasca (da, nu-mi e rusine sa recunosc). Cand am aflat de la o prietena de escroaca asta eram bineinteles plin de furie. Nu pentru bani, cat mai ales pentru faptul ca as fi putut ajuta cu banii aia pe cineva care chiar ar fi avut nevoie. Si din cauza unor astfel de oameni noi ne vom pierde un pic mai mult din omenie si nu vom mai ajuta pe nimeni altcineva (chiar daca probabil respectivul chiar are nevoie de ajutorul nostru). In conditiile astea prefer sa ma gandesc ca banii respectivi au fost pentru mine o investitie…investitie intr-o lectie de viata. Ma gandesc ca pentru multi alti oameni lectia asta a fost poate mult mai scumpa (nu ma refer neaparat la tipa asta, ci la orice alta tzeapa financiara).

    • Foarte adevarat ce spui Alexey cu pierderea treptata a omeniei.. Oare nu se poate face ceva? Daca se face o plangere la Politie de catre o persoana inselata si vin si celelalte ca martori sa sustina plangerea respectivului, nu poate fi arestata iar pentru inselaciune?

  12. Pe mine tipa asta m-a uşurat de 50 lei în vara lui 2009, pe Magheru. Cu lacrimi şi dramă. După un an m-a abordat din nou, pe la Ateneu. Am sictirit-o zdravăn şi am trecut mai departe, lăsând-o să se lamenteze despre răutatea oamenilor şi inimile lor îngheţate.

  13. Pingback: Linkuri de weekend - Marius Sescu

  14. O femeie cu asemenea inteligenta si talent ar putea avea o cariera onorabila intr-un mediu lipsit de riscuri. Sunt curioasa cati bani produce pe luna, inteleg ca ce face ea nu se rezuma doar la bani sisigur este o satisfactie enorma sa “prostesti” asa bine oamenii, problema e ca este destul de periculos

  15. Sa-i dea cineva o sansa..sa faca promotii. Cred ca ar vinde masiv. Sincer sa fiu, nu stiam de ea, iar daca ma intalnea pe strada si incepea, 90% cred ca puneam botu’.. Nu-i dadeam 40..50 lei..dar cred ca ma facea de 10..15 lei.

    Am mai dat bani la oameni de genul, pana la un moment dat cand in Ploiesti, in centru, vine o tiganca cu unu mic in brate. Da-mi 1 leu nene.. ii dau un lei, si in 0.32 secunde, vine alta tot cu copil in brate..da la care prima, prinzandu-ma de mana cu care tineam portofelul.. “mai da-ne ca vad ca ai.!

  16. Si mie mi s-a intamplat acum ceva timp sa urc in Troleul 85 si sa ma asez langa un domn tanar, bine imbracat, dar cu un aspect bolnavicios si cearcane la ochi. Nu m-a abordat direct, insa a scos un telefon si s-a prefacut ca vorbeste cu o veche cunostinta careia ii povestea ca a plecat cu trenul de la Chisinau spre Bucuresti si a adormit in el, iar cineva i-a furat bagajele (laptop, acte, haine, bani) si daca ar putea sa il ajute in vreun fel cu bani sau daca cunoaste pe cineva in Bucuresti care poate sa il ajute. Spunea ca a fost la ambasada, dar il pot primi abia dupa 2 zile iar el mai are insulina doar pentru o zi, la farmacie costa 30 de lei doza, iar el mai are doar 10 lei in buzunar. A incheiat dezamagit convorbirea si a scos din geaca un injector de insulina aproape gol la care se uita lung. Chiar atunci m-am ridicat si am coborat. In general nu dau bani la cersetori sau persoanelor care cer bani pentru diferite scopuri pentru ca din experienta stiu ca in majoritatea cazurilor este o escrocherie organizata pe care nu doresc sa o incurajez, insa in cazul acesta nu eram asa de sigur de acest lucru. Mi-am mai adus aminte din cand in cand de incident si imi parea rau de situatia omului, dar nu stiu de ce, de fiecare data aveam indoieli in legatura cu povestea lui. Vazand articolul acesta m-am convins de indoielile mele.

    • Și eu am auzit un tânăr (asemănător descrierii de mai sus) vorbind la telefon despre fix aceeași problemă. Nu am interacționat cu el, însă nici nu mi-am pus problema că ar putea fi un escroc… Se pare că mai nou asta e premisa de la care trebuie să pornești.

  17. eu am intalnit-o intr-o zi pe splai, intre Centrul Vechi si Victoriei. Mi-a zis intr-o engleza bolnava si plangacioasa ca trebuie sa ajunga la Buzau la hotelul ei si nu are bani. I-am zis ca nu pot sa o ajut si ca sa se duca in Centrul Vechi. A mai baiguit ceva si s-a dus. Povestea era/ar fi fost credibila, daca as fi ascultat-o, dar citisem mai demult despre tipul asta de escrocherii si prea fals suna vocea aia bolnavicioasa.

  18. Am intalnit-o pe langa Casa Poporului; am prins-o cu matza in sac cand a zis ca activeaza intr-un “ONG – ouengi” din Olanda, trebuie sa ajunga la Iasi si mai are nevoie de 20 de euro. Mi-a spus ca nu are nimic sa imi dea in loc, dar nu ma lasa nerecompensat (LOL).

    I-am explicat ca o consider o mincinoasa, din moment ce in Engleza se zice “NGO – engiou”.

    Am vrut si eu sa ii explic cum sta treaba cu dantura, insa m-am abtinut.

  19. Aaa, si pe mine m-a abordat acum vreun an pe bulevardul Marasesti. Aceeasi poveste. Eu cred ca a vazut Filantropica. Mana intinsa care nu spune o poveste…

  20. Pingback: Dezbatere: Să dăm sau nu bani la cerșetori? | TOTB.ro - Think Outside the Box

  21. a choice any time you’re taking spot to mulberry outelt have obtained a superb control Burberry For guys the value which is offered for you personally. Reasons which can have a very repercussion on utilised car costs incorporate the age, market want, standard Mulberry Bags outlet affliction, mileage, inside and exterior marks Burberry UK Sale or in the event the Burberry UK Mulberry Sverige automotive was taken care of effectively. inexpensive mulberry luggage Seven. Be sceptical of trade tips. Quite a few dealers strategize in the habits of customers when Burberry outlet online buying utilised autos. Furthermore, you might KKKK mulberry british isles have also HHHH offered your credit history history card details to a web scammer!You are able to hitch information JJJJ boards or endure webpages which advise people about fraud Mulberry outlet UK Prada Purses world wide web web pages. If you need even more details just stick to this:Ugg Earmuffs The next we IIII analyze the elements that Mulberry outlet you simply should definitely check Ugg Shoes we’ve been referring to solutioncircumstanceUgg Outlet 1 spot to the truly effortlessly

  22. si nu este doar ea. are si un coleg care face acceasi piesa peste care am dat acum mai bine de 6 ani la unirii la mc. avea o poveste asemanatoare numai ca era cu ‘motocicleta accidentat la intrare in bucuresti’ dupa o buna serie de intrebari convingatoare pentru mine mi s-a parut ca exagerez cu suspiciunile mele de csi miami si i-am dat cat aveam la mine plecand cu inima impacata ca am ajutat. dupa 10 minute m-am intalnit cu o prietena care mi-a spus ca povestea ii suna cunoscut fiind accealsi personaj ghinionist careia si ea i-a dat bani in urma cu o luna. L-am vazut dupa ceva timp in metrou, m-am dus la el i-am privit bratele si cearcanele si am inteles ca si el era dependent de ‘insulina’ se pare. am fost draguta i-am urat sanatate si i-am spus ca de banii aia ar fi mancat 30 de copii orfani timp de o saptamana 3 mese pe zi.

  23. Eu am vazut-o ieri pe Dorobanti, pe langa ambasada Turciei. Noroc cu poza asta ca am recunoscut-o. Povestea s-a mai modificat putin si sta cu gura putin strambata din cauza “unei lovituri la cap” – desi mai probabil ca sa nu o recunoasca lumea…Oricum de data asta avusese accident cu masina si cumva i se furasera si actele si totusi avea nevoie de bani de benzina ca sa ajunga cu masina la ploiesti desi nush ce echipa a ei ajungea maine in bucuresti..ma rog, daca esti avertizat vezi ca sunt multe chestii in neregula la poveste…

    De nervi aproape tremuram dar am lasat-o sa isi termine povestea si la final i-am spus ca o stiu de pe internet si ca nu o sa ma fraiereasca. Ca se cam stie povestea cu ea si ca ar fi cazul sa se reorienteze.

    Si a inceput sa zica cum ca ea nu e persoana aia etc etc. Intre timp spre noi mai alerga o fata, sa imi spuna sa nu ii dau bani, ca e teapa, ca o stie de pe internet etc etc… Probabil fiindca s-a creat un pic de agitatie a aparut si un jandarm, tipa s-a evaporat evident…Oricum, atentie mare. Si pe “motociclist” l-am intalnit mai demult, insa nu mi s-a parut credibil. Sau poate eu sunt putin mai paranoica….

Reply To A. Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger