Cum pot fi detectați copiii care vor învinge sărăcia

0

De ce unii copii care trăiesc în sărăcie ajung să se descurce, în timp ce alții se chinuie să supraviețuiască? Cercetătorii americani au încercat să răspundă la această întrebare în cadrul unui studiu recent în care au analizat sensibilitatea la mediu a unor copii în vârstă de cinci luni, însoțiți de mamele lor foarte sărace.

Oamenii de știință de la Universitatea Brown, SUA, le-au pus copiilor clipuri video liniștitoare și i-au analizat când intrau în starea de acalmie, scrie NPR.org. Pe un ecran pâlpâiau cercuri colorate în tonuri blânde, în acorduri muzicale liniștitoare, în timp ce un senzor atașat pe pieptul bebelușului înregistra cât de tare îi bate inima în timp ce inspiră, respectiv expiră. Cercetătorii au ales această metodă pentru că le poate indica modul în care un nou-născut reacționează la mediul înconjurător și asta pentru că diferenței dintre bătăile inimii la inhalare și exhalare, care variază de la o persoană la alta, îi sunt asociate anumite temperamente.

Când există o diferență mare, bebelușii manifestă o atenție sporită și se pot concentra pe elemente din mediul înconjurător pentru perioade lungi de timp, însă pot deveni mai iritabili și mai agitați când mediul se schimbă; acești bebeluși par să aibă un sistem nervos mai sensibil, ceea ce îi face mai sensibli la mediul înconjurător, atât în mod negativ, cât și pozitiv. Când diferența e mică, nou-născuții sunt mai puțin sensibili la ce-i înconjoară. Cercetătorii s-au întrebat dacă metoda poate fi folosită pentru a prezice cum se vor descurca în viață copiii care cresc în sărăcie, pe măsură ce înaintează în vârstă.

Mamele au fost chemate din nou cu copiii lor la un an de la primele măsurători, iar cei mici au fost supuși unor noi teste. La început, li s-a evaluat gradul de agresivitate și anxietate. Apoi, mamele și copiii au fost conduși într-o cameră ciudată, unde cei mici s-au jucat cu voioșie până când mamele lor au părăsit brusc încăperea. Fiind vorba de o cameră ciudată dintr-un loc ciudat, majoritatea copiilor au izbucnit în plâns. Însă pe oamenii de știință i-a interesat mai mult ce reacție au cei mici atunci când mamele se întorc în camera cu pricina, după trei sau patru minute, ceea ce poate oferi indicii privind tipul de relație dintre mamă și copil.

Dacă bebelușul este alinat cu ușurință de mama sa, cercetătorii stabilesc că atașamentul lor este puteric și că mediul în care a crescut cel mic este relativ sigur. În caz contrar, dacă nou-născutul nu se simte confortabil în prezența mamei și nu poate fi liniștit, înseamă că atașamentul e mai slab și că mediul în care a crescut copilul este cel mai probabil instabil. Corelând rezultatele cu cele obținute cu un an în urmă, oamenii de știință au stabilit că bebelușii cu o diferență mare între bătăile inimii la inhalare și exhalare, care au pe deasupra și un atașament slab față de mama lor, vor avea cele mai multe probleme de adaptare. Cei cu o diferență mare între bătăile inimii, dar cu un atașament puternic față de mamă, care le conferă siguranță, s-au dovedit a fi cel mai bine adaptați. Cei cu diferențe mici nu au fost nici la fel de buni, nici la fel de răi.

Din punct de vedere comportamental, spun autorii studiului, copiii săraci cu diferențe mari între bătăile inimii și cu atașament puternic față de mamele lor par să se descurce mai bine decât cei care cresc în pătura de mijloc sau în medii mai avantajate de soartă, în care viața e mai ușoară.


Leave A Reply