Cum ne ”spală pe creier” manualele școlare

12

După dezbaterile aprinse din ultima vreme, legate de îndoctrinarea elevilor prin manualele de religie din școlile românești, un articol din The Economist încadrează perfect acest fenomen în scara globală. Exemplele pe care le analizează arată cum francezii au o problemă cu reprezentarea capitalismului în manuale, americanii se ceartă pentru educația sexuală și teoria evoluției, iar China și țările arabe rescriu istoria din cărți.

 

”Foarte puține sunt instrumentele care modelează cultura națională mai puternic decât materialele folosite în școli. Manualele nu sunt doar câteva dintre primele cărți cu care oamenii au contact; în multe regiuni ale lumii, alături de textele religioase, acestea sunt singurele cărți pe care le citesc oamenii,” spune autorul articolului, susținându-și afirmația prin cifre. Un studiu din Africa de Sud arată că mai puțin de jumătate din elevi au acasă mai mult de zece cărți, iar în 2010, statul egiptean a descoperit că 88% din cetățenii săi nu citesc nicio carte. Într-un astfel de context, atitudinea construită prin retorica manualelor este esențială pentru convingerile și atitudinile viitorilor cetățeni în ceea ce privește religia, istoria, economia sau biologia.

Deși guvernele nu sunt implicate propriu-zis în elaborarea manualelor, lor le revine responsabilitatea de a aproba conținuturile acestor cărți. SUA, de pildă, au un departament care supraveghează manualele altor țări, pentru a înțelege resorturile guvernelor din zonele respective în legătură cu valorile pe care vor să le transmită locuitorilor. Potrivit lui Simone Lässig, directoarea Institutului Georg Eckert din Germania, care a studiat manuale din peste 160 de țări, cele mai controversate discipline, instrumentate de interesele oficiale, sunt istoria, geografia (mai ales când intervin hărțile) și religia.

Astfel, după cum arată Institute for Gulf Affairs, o organizație americană pentru drepturile omului, după 11 Septembrie, multe manuale din țările arabe și-au adaptat conținutul: ”Evreii și creștinii sunt dușmanii credincioșilor” sau ”Evreii au ocupat Palestina cu ajutorul intențiilor răuvoitoare ale cruciaților față de Islam. Dar musulmanii nu vor îngenunchea.” sunt doar două exemple desprinse din manuale de istorie din Arabia Saudită.

Manualele chineze, de pildă, sunt curățate la sânge de orice indicii referitoare la crimele comise de către regimul comunist. Marea foamete din 1958, când estimările arată că au murit circa 30 de milioane de omanei, este descrisă ca ”Cei trei ani de dificultăți economice”, iar masacrul din Piața Tiananmen, drept ”Tulburarea politică din 1989,” eliminată oricum din cele mai noi versiuni de manuale.

În ceea ce privește statele americane, liberalii urmăresc să impună o viziune axată pe beneficiile industrializării și pe criticarea sclaviei, conservatorii reproșează excesul de valori seculare. Altfel, dezbaterile cele mai aprinse se dau între California și Texas, acesta din urmă numărând 10% din populația școlară. Mărul discordiei este, de cele mai multe ori, educația sexuală: până nu demult, școlile texane predau exclusiv educația bazată pe abstinență, însă la cererea părinților anumite școli au schimbat politica. De asemenea, creaționiștii au protestat frecvent împotriva includerii în manuale a teoriilor evoluționiste – Coreea de Sud este, de altfel, un exemplu recent de țară care a eliminat din manuale orice referință la Darwin.

Pe de altă parte, Franța îmtâmpină probleme legate de chestiuni economice: dacă până acum câțiva ani specialiștii susțin că tezele prezentate erau de filieră marxistă, astăzi este favorizată perspectiva capitalistă. Chiar Sarkozy a încercat fără succes impunerea unui sistem de control al manualelor de economie.

Orientarea ideologică a manualelor ar trebui să fie un subiect de dezbatere esențial pentru fiecare țară în parte, atâta vreme cât ele dictează direcțiile și atitudinile viitoarelor generații. Până când acest subiect va fi luat în serios și de învățământul românesc, vă invităm să citiți în întregime articolul din The Economist aici.

Sursa: The Economist

Foto: David Parkins


12 comentarii

  1. oricum pana la o alternativa copii vor fi trimisi la scoala, ce parinti au timp sa se ocupe de ei? scoala e o alternativa comoda de a pasa responsabilitatea educatiei copiilor tai sub pretinse scopuri de genul “integrare sociala si cladirea unui viitor”….

  2. oricum pana la o alternativa copii vor fi trimisi la scoala, ce parinti au timp sa se ocupe de ei? scoala e o alternativa comoda de a pasa responsabilitatea educatiei copiilor tai sub pretinse scopuri de genul “integrare sociala si cladirea unui viitor”….

  3. in mod interesant,The Economist apartine de un trust gigantic numit Pearson care are ca menire principala publicarea de manuale de economie si nu numai menite atat corporatistilor cat si studentilor.”Pearson is a publishing and technology company that provides educational materials, technologies and assessment services to schools and corporations—as well as directly to students.” wikipedia

  4. Marc Ferro, un istorician francez tare bun a adunat acu niste ani in urma o serie de observatii cu referire la modul in care este predata istoria in scolile lumii. O lecturica extra-ordinara…
    http://www.amazon.fr/Comment-raconte-lhistoire-enfants-travers/dp/2228885037

    Pe de alta parte, in afara de senzationalism articolul nu prea spune alte lucruri pe care nu le-am fis stiut: Bulgaria are o istorie a Cadrilaterului si Romania alta, Ungaria si Romania sunt impartite in privinta Transilvaniei. La limita, impacarea franco-germana a trecut si printr-un manual de istorie scris in comun.

Reply To Cranta Crina via Facebook Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger