La începutul anilor ’90, omul de ştiinţă ceh Jaroslav Flegr, acum cercetător la Universitatea Charles din Praga, a început să suspecteze că un parazit unicelular din familia protozoarelor, Toxoplasma gondii (T. gondii), îi manipula în mod subtil personalitatea şi îi declanşa comportamente bizare şi adesea autodistructive, scrie The Atlantic. Cehul s-a gândit că dacă micul organism se joacă cu mintea lui, atunci înseamnă că ar putea face acelaşi lucru şi cu mintea altora, pornind într-o epopee de documentare a efectelor parazitului, una puţin cunoscută de comunitatea ştiinţifică, însă luată în serios de oameni de ştiinţă de prestigiu.
T. gondii este un microb găzduit de organismul pisicilor, pe care felinele îl excretă prin fecale şi care cauzează toxoplasmoza, o infecţie despre care se spune că influenţează creierul oamenilor. Femeile însărcinate sunt îndemnate să stea departe de excrementele de pisică şi asta pentru că, încă din anii ’20, medicii au observat că o femeie infectată în timpul sarcinii poate transmite boala fetusului, rezultând în unele cazuri traume cerebrale sau chiar moarte. Parazitul unicelular reprezintă o ameninţare şi pentru oamenii cu imunitate slabă.
Copiii şi adulţii sănătoşi prezintă doar simptome scurte de gripă înainte să combată parazitul, care intră apoi în fază latentă în interiorul celulelor cerebrale. Însă din câte spune Jaroslav Flegr, parazitul latent poate altera conexiunile cerebrale dintre neuroni, modificând răspunsul oamenilor la situaţii ce implică groaza, încrederea în alţii, gradul de sociabilitate sau chiar preferinţa pentru anumite miresme. Omul de ştiinţă ceh mai crede că organismul unicelular contribuie la accidente de maşină, sinucideri sau afecţiuni mentale precum schizofrenia.
Dacă adunăm toate aceste direcţii de atac, spune Flegr, putem spune că “Toxoplasma ar putea omorî la fel de mulţi oameni ca malaria, adică cel puţin un milion de oameni pe an”. După ani de zile în care a fost ignorat şi discreditat, omul de ştiinţă a început să câştige respect, deşi, la o primă vedere, lookul şi comportamentul cercetătorului ceh ar putea trăda ţicneala. Robert Sapolsky, de la Universitatea Stanford, un nume mare în neuroştiinţă, spune că studiile lui Flegr “sunt bine orchestrate şi nu văd nici un motiv să le pun la îndoială”.
Citiţi pe The Atlantic un material amplu şi captivant despre munca de două decenii a cercetătorului ceh şi despre ştiinţa pe care a reunit-o în jurul său.