Cum ne este influențat somnul de fazele lunii

0

Puține corpuri cerești au parte de atâtea mituri și legende ca luna. Luna plină, de altfel, despre care am scris mai demult la rubrica de Legende urbane, e corelată cu tot soiul de vârcolaci, comportamente ciudate și, nu în ultimul rând, insomnii. Până nu demult însă, legătura dintre somnul deficitar și fazele lunii nu era demonstrată științific, zbătându-se la granița dintre ficțiune și superstiție. Un studiu recent arată că înțelepciunea populară nu s-a înșelat la acest capitol: între lună și somn există legături clare.

TheMightyBooshMoon

Poate încercați să derulați nopțile ultimelor zile și să detectați dacă pe 22 iulie, când a fost lună plină, ați avut parte de un somn mai greoi, de insomnii sau dacă a doua zi v-ați trezit mai obosit ca de obicei. O nouă cercetare, publicată în Current Biology, dar demarată în anul 2000, de către Universitatea din Basel, Institutul Federal Elvețian pentru Tehnologie și Centrul Elvețian pentru Medicina Somnului, arată că am avea toate motivele să ne fi simțit diferit. În cadrul studiului, specialiștii au studiat somnul a 33 de voluntari, pe o durată de trei ani. Datele colectate au vizat mai multe aspecte legate de procesele odihnei: activitatea cerebrală din timpul somnului, măsurată prin encefalograme, nivelurile de melatonină (un hormon esențial când dormim), intervalul necesar adormirii și durata somnului, precum și evaluarea subiectivă a stării, imediat după trezire. Pe durata experimentului, voluntarii au dormit într-un laborator complet întunecat, de unde nu se putea vedea deloc luna, despre care, de altfel, nu li s-a oferit nicio informație pe durata studiului.

Concluziile au arătat, într-adevăr, că în nopțile cu lună plină mai mulți participanți au întâmpinat probleme legate de somn, adormind greu sau trezindu-se frecvent, ori declarând a doua zi că o au o stare vecină cu mahmureala, deși nu consumaseră alcool. ”Am descoperit că în preajma nopților cu lună plină, activitatea undelor cerebrale delta din timpul somnului non-REM (non-rapid eye movement, faza somnului în care ochii nu se mișcă deloc, în care visele sunt rare și tipul de activitate cerebrală este asemănător gândirii, nu halucinației, cum se întâmplă în cazul somnului REM – n.r.), un indicator al somnului adânc, a scăzut cu 30%. De asemenea, a crescut timpul necesar adormirii, cu circa cinci minute, durata totală de somn a scăzut și ea cu circa 20 de minute. Aceste schimbări au fost asociate și în calitatea declarată a somnului, după cum reiese din relatările subiective, dar și cu scăderea nivelului de melatonină endogenă. Aceasta este prima dovadă clară că ritmul lunar poate modula structurile de somn în rândul oamenilor,” arată rezumatul cercetării realizate de specialiștii elvețieni.

Chiar dacă această corelație a fost astfel consemnată, rămâne încă neclar de ce există o astfel de legătură între somn și fazele lunii. Cercetătorii spun că, odată experimentul derulat în condiții de laborator, este scos din calcul efectul luminii directe asupra somnului, și elimină din lista posibilelor cauzalități și gravitația. Potrivit acestora, corpurile oamenilor sunt prea mici pentru a simți efectele schimbării gravitației: dacă, de pildă, fazele lunii pot influența nivelul apelor din oceane, ele nu au nicio influență asupra lacurilor, ba chiar a multor mări, din moment ce acestea conțin cantități prea mici de apă.

Sursa: Time

Puteți citi și:

Insomnii, nervozitate și vârcolaci: Miturile lunii pline


Leave A Reply