Cum ne afectează psihologic acneea

0

Acneea afectează aproximativ 85% din adolescenţii şi adulţii tineri cu vârste cuprinse între 12 şi 25 de ani. Chiar dacă nu reprezintă o boală cu riscuri vitale, există numeroase studii care arătă că, din punct de vedere al calităţii vieţii, persoanele cu acnee suferă la fel de mult ca şi cei cu epilepsie, astm bronşic, artrită, boală ischemică coronariană sau psoriazis. Acneea este o afecţiune aparent banală, dar poate avea un impact psihologic profund negativ atât asupra adolescenţilor cât şi asupra adulţilor suferinzi, alterând semnificativ calitatea vieţii acestora.

 

acne2

 

de Dr. Ana Maria Dumitrescu (Leventer Centre)

Din punct de vedere psihiatric, s-a constatat că aproape jumătate din persoanele cu acnee suferă de anxietate, 15-18% dezvoltă depresie şi în unele studii se citează că până la 6% dintre aceste persoane pot avea idei suicidare dacă leziunile persistă de multă vreme sau nu răspund la tratament.

Dermatologii clasifică acneea în forme uşoare, medii şi severe, însă cei afectaţi resimt afecţiunea cu o intensitate disproporţionată. Întâlnim uneori pacienţi profund nefericiţi din cauza unei singure leziuni de acnee sau, la extrema cealaltă, vedem persoane cu acnee severă care nu sunt câtuşi de puţin afectate de boala pe care o ignoră şi aşteaptă vindecarea spontană în decursul timpului.

În ultimii ani a crescut numărul de cazuri de acnee care debutează la vârste atipice, adică prea devreme, chiar şi la bebeluşi sau tardiv la vârstă adultă, mult după încheierea pubertăţii. Nu de puţine ori consultăm pacienţi trecuţi de 30 de ani care se întreabă, pe bună dreptate, de ce trăiesc un fel de pubertate tardivă. Boala afectează psihologic pacientul din momentul în care acesta începe să fie conştient de imaginea de sine. Se observă că încă de la vârsta pubertăţii există o tendinţă de camuflare a coşurilor considerate stigmate ale vârstei. Fetele poartă, în general, machiaj de camuflaj excesiv în toate momentele zilei. Mulţi dintre adolescenţi caută să-şi camufleze faţa cu ajutorul părului lăsat peste faţă. De cele mai multe ori evită contactul vizual direct pentru că se simt ruşinaţi de leziunile cutanate foarte vizibile.

Aceşti copii refuză socializarea, se împrietenesc greu, sunt introvertiţi, timizi şi evită să se dezbrace la orele de sport sau la bazinul de înot din cauza prezenţei coşurilor pe tegumentele trunchiului. În mediul şcolar, adolescenţii cu acnee lipsesc mai mult de la ore în zilele în care leziunile sunt vizibile. Pe termen lung, acest comportament le poate afecta şansele la educaţie universitară şi, mai mult, atunci când devin absolvenţi sunt angajaţi mai greu. Există studii care arată că şomajul este mai crescut în rândul persoanelor cu acnee în comparaţie cu cei de aceeaşi vârstă însă care nu suferă de această boală.

Cel mai important factor ce influenţează calitatea vieţii pacientului cu acnee este percepţia şi atitudinea anturajului. Dacă sunt părinţi care ignoră semnele acneei, considerându-le o etapă normală în dezvoltarea oricărui adolescent, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre pacient. Acesta este nemulţumit de curiozitatea celor din jur, în special a colegilor, amplificând importanţa unor discuţii sau priviri. Depresia se instalează atunci când tratamentul urmat nu dă rezultate în ciuda încercărilor repetate. Deoarece intervalul de timp în care apare vindecarea este greu de estimat, boala având un caracter cronic, recurent, şi posibilitatea dezvoltării cicatricilor rămâne o realitate, este de datoria medicului curant să dezvolte o relaţie de încredere cu pacientul, să-i conducă tratamentul pe parcursul întregii perioade până la obţinerea vindecării stabile. Din aceste motive încurajăm consultaţia şi tratamentul început precoce la specialist pentru a evita apariţia de astfel de probleme.

Dermatologul are datoria să explice pacienţilor şi aparţinătorilor că acneea nu este o condamnare pe viaţă. Deoarece există suficiente modalităţi de tratament se poate oferi siguranţa unei îngrijiri corecte şi complete care să ofere confort atât fizic, cât mai ales psihic şi să-i îmbunătăţească pacientului calitatea vieţii. Astfel, orice persoană afectată de acnee într-un moment al vieţii poate să ducă o viaţă cât se poate de normală.


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger