Cum mi-am cumpărat lucrarea de disertație

4

Prin anii ‘90, era mai uşor să-ţi cumperi un kalashnikov decât o lucrare de licenţă. Odată cu Internetul, piaţa lucrărilor de diplomă a explodat. Suntem în faţa unei adevărate industrii unde traficanţii se luptă să-şi revendice primele poziţii în căutările Google. Marfa e la mare căutare, consumatorii bat la uşa dealerilor atunci când ajung în ultimul stadiu de degradare academică. Boom-ul vânzărilor are loc în săptămânile dinaintea susţinerii examenelor finale.

 

de Radu Ciorniciuc (Student România Curată)

”Cumpăr lucrare de licenţă” este un search foarte popular pe Google. Peste 30.000 de link-uri la site-uri specializate în vânzarea lucrărilor de licenţă, masterat şi doctorat. Pe Facebook, câteva sute de conturi specializate în domeniu, cele mai populare dintre ele sar de câteva sute de abonaţi.

Oricine poate intra pe piaţa lucrărilor de diploma. De la foşti absolvenţi care-şi vând lucrările personale, la croitori personali (care scriu la comandă şi după specificaţiile clientului) şi până la site-uri care au baze de date cu zeci de mii de titluri, documente şi materiale din toate domeniile.

Unii vânzători au dezvoltat sisteme de vânzare de tipul ”piramidelor”: la cinci lucrări cumpărate, ”a ta e gratuită”. Alţii, mai inventivi, au reuşit să pună la punct un sistem de vânzare prin sms, unde o lucrare costa doar 10 euro.

Ai trei paşi de urmat  pentru a cumpăra dar şi pentru a câştiga ceva bani de buzunar:

”1. Descarci şi te inspiri din orice lucrare cu doar 10 euro”

Sistemul este foarte uşor de folosit. Trimiţi un sms şi primeşti un link cu ajutorul căruia downloadezi lucrarea plătită. Te costă trei click-uri şi 10 euro şi ai de ales între câteva mii de titluri de lucrări.

”2. Postezi lucrarea ta şi câştigi 2 euro la fiecare download! La 100 de euro încasezi!”

”Ai muncit un an întreg să îţi scrii lucrarea de licenţă? Chiar dacă munca ta a fost răsplătită cu o notă mare de comisia de la licenţa, ţi-ai dori că efortul tău să fie răsplătit şi în bani!”, aşa suna oferta site-ului. Te loghezi, uploadezi lucrarea ta, apoi urmăreşti în timp real de câte ori a fost descărcată/cumpărată.

3. La treabă, zic!

Un sfat bun, ”zicem”!

Am fi vrut să ne întâlnim cu traficantul de lucrări, să intrăm în cotloanele minţii lui speculante. Să înţelegem mai bine cum funcţionează business-ul ăsta şobolănesc.

Sătui de sisteme automatizate şi uşer prietenoase prin care poţi să-ţi cumperi plagiatul, ne-am decis să apelăm la oamenii care fac vânzări directe.

O fată din Cluj vinde pe un forum studenţesc o licenţă şi un masterat. Ambele sunt făcute de ea şi mă asigură că în 2009, atunci când a terminat masterul, a luat 10. ”Lucrarea mea de dizertaţie, dacă vrei să ştii, nici măcar nu e a mea. Aia am primit-o de la profa dar n-am mai predat-o. Lucrarea era din 2006.” I se luminează vocea când aude că-s student la Bucureşti. ”Nu-i absolut nicio problemă s-o predai la Bucureşti din moment ce facultăţile n-au nici un fel de legătură una cu alta.”

Cu toate că a insistat mult pe tema asta, nu părea că face parte din tagma dealerilor de lucrări. A terminat Litere, nu sta prea bine la capitolul vânzări. ”N-am mai dat-o la nimeni, poate nici tu n-o iei, că tot aşa m-a sunat lume şi tot nu m-a mai sunat după aia.” Cerea 1000 de lei pe ambele lucrări. Un preţ foarte mare în comparaţie cu ofertele super competitive de pe piaţă.

Față în faţă cu dealerul de plagiate

 


Andra are în jur de 25 de ani, a terminat ASE şi acum lucrează în domeniul bancar. Vorbeşte curat, vrea să-şi atribuie o aură de intelectuală. La telefon, îmi spune că nu vinde lucrări decât la comandă, cere 600-700 de lei pe una, iar timpul de livrare este de mai puţin de 10 zile. Nu vrea să-mi dea prea multe detalii prin telefon. Stabilim să ne vedem după ce termină programul de la serviciu, la o crâşmă prin Militari.

La întâlnirea cu ea, se arată puţin deranjată de faptul că nu dispun de banii ceruţi la telefon, însă găseşte imediat o soluţie la asta. Îmi poate vinde una din lucrările pe care le-a făcut deja şi mă asigură că nu voi avea probleme cu plagiatul. ”Eu ţi-aş recomanda ceva pe chestionar. O lucrare care să aibă studiu de caz, gen un chestionar aplicat pe un eşantion de 50 de persoane. Şi atunci programul de plagiat nu găseşte aşa ceva niciodată. Pentru că este un chestionar, aplicat..ăla n-are cum să fie depistat”. Chestionarele pe care mi le-a arătat sunt inventate de ea. ”Stai fără griji, nu le verifica nimeni. E imposibil să te găsească cineva.”

Plină de tact, îşi aşează laptopul pe masă. ”Nu l-am mai aprins de când am terminat facultatea…”. Câteva minute mai târziu, deschide un folder cu câteva zeci de lucrări din toate domeniile. Am reuşit să număr peste 50 de titluri.

Alege vreo patru care s-ar încadra în cerinţele şi banii pe care-i aveam la mine. ”Comunicarea managerială” e cea mai potrivită pentru mine şi a fost făcută pentru cineva de la SNSPA. Lucrarea are şi un studiu de caz realizat pe un eşantion de 40 dintre angajaţii de la o companie străină din domeniul construcţiilor.

Întâlnirea a durat o oră, însă jumătate din timp ne-am tocmit. Nu voia să coboare preţul lucrării pe care urma să o plagiez, nici în ruptul capului. ”Ştii şi tu preţurile”…”Am muncit mult la ea…”. I-am spus povestea cu piaţa competitivă şi cu lucrările de 10 euro prin sms, că preţul cerut de ea, pentru o lucrare gata făcută, e mult prea mare.

Îşi urcă graţios ochii în tavan şi-i ţine acolo pentru câteva secunde. E dezamăgită că şi-a bătut gura de pomană timp de o jumătate de oră. Oftează cu poftă apoi deschide folderul doldora de lucrări. ”Pentru 150 de lei îţi dau lucrarea mea de disertaţie, cu studiu de caz şi prezentarea în Power Point. E grea, dar atât îţi pot oferi de banii ăştia.”

Deschide prima pagină a lucrării şi observ că-i de prin 2004. Îmi fac rapid un calcul în minte. Dacă asta e lucrarea ei înseamnă că a dat dizertaţia pe la vreo 15-16 ani.

Cumpărături de 150 de lei: Click pe link

Lucrare de licență

Studiu de caz

Prezentare PowerPoint

”Arde” pe loc un cd cu lucrarea, iar când se vede cu banii în mâna sare din scaun ca arsă. Abia aştepta să scape de mine. Înainte să ne vedem, îi creasem aşteptări mari. I-am spus că lucrez ”la stat” şi că nu mă interesează preţul, atât timp cât îmi garantează discreţia şi faptul că nu o să mă prindă nimeni că am obţinut diploma de licenţă prin fraudă.

Legislaţie vs. moralitate

Universităţile au reguli stricte în ceea ce priveşte desfăşurarea examenelor finale, implicit metodologii cu privire la realizarea lucrărilor de diploma. Comerţul cu lucrări nu este permis, pentru că lucrările trebuie să fie rezultatul muncii studenţilor, deci, o cumpărare a unei asemenea lucrări, încalca aceste obligaţii impuse de universităţi.

”Prezentarea unei persoane drept autor al unei creaţii ştiinţifice, când, în realitate, altă persoană este autorul acelei opere ştiinţifice este sancţionata inclusiv de legislaţia penală.  Infracţiunea de înşelăciune pedepsită de Codul penal înseamnă fapta unei persoane de a prezenta o situaţie neadevărată ca fiind adevărată, adică faptele unei persoane de a se pretinde autor al unei opere ştiinţifice, când, în realitate, acea persoană nu este autor al respectivei opere.”, ne spune Av. Dr. Ana Demşorean.

Universitățile își ascund plagiatorii

Tot mai mulți înalți demnitari sunt prinși că și-au luat doctoratele pe nașpa. Lucrările de diplomă se vând la colțul străzii. Ce fac Universitățile pentru a-și salva credibilitatea?

În urmă cu o săptămână, jurnalistul Vlad Ursulean a trimis cereri de informaţii către 50 de universităţi de stat. Voia să afle câte cazuri de plagiat au investigat şi ce sancţiuni au aplicat celor prinşi cu fraudă.

Din 50 de universităţi, DOAR PATRU au răspuns cererii.

Fiecare universitate trebuie să aibă câte o comisie de etică, în care să se urmărească abaterile disciplinare și cazurile de plagiat. Cererile au fost trimise în baza legii 544, despre liberul acces la informații de interes public. Universitățile erau obligate să răspundă în 30 de zile, altfel riscând sancțiuni:

Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorităţi ori instituţii publice pentru aplicarea prevederilor prezenţei legi constituie abatere şi atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat.

Acest articol a fost preluat de pe site-ul Student România CuratăStudent pentru o Românie curată e un blog pentru studenții care vor schimbare în mediul universitar. Dacă ai observat ceva interesant în facultatea ta, scrie-ne și vom promova textul.

 


4 comentarii

  1. Buna.

    Aveti grija cand apelati la site-ul lucrarelacomanda. Nu sunt seriosi!!

    Dupa ce le dati banii nu mai raspund.
    Eu am cerut sa imi prezinte factura si m-au amenintat ca vor anunta decanul universitatii.
    Am trait-o pe pielea mea si pot demonstra cu conversatiile intre mine si administrator.

    Nu apelati la site-uri de genul asta, sunt niste mari porcarii. Gasiti timp si faceti-va singuri lucrare. Nu acceptati sa fiti pagubiti de asemenea mizerii de oameni.

    Peace !

    • Buna Kinsella, imi poti prezenta conversatia cu cei de la lucrarelacomanda? Nu doresc sa patesc ca tine si as dori sa ma ajuti in privinta asta.

  2. Pentru realizarea unei pagini web (site web) realizata in php si mysql apelati la “lucrari-licenta-diploma.go.ro”.
    Titlurile temelor ce pot fi abordate le gasiti pe site la rublica informatica. Proiectele pot fi folosite in realizarea lucrarii de licenta sau disertatie . Deasemenea pot fi realizate prezentari Power Point pentru lucrarea de licenta/diploma.

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger