Veganismul s-a dezvoltat din vegetarianism şi reprezintă mai mult decât o dietă: este un stil de viaţă care presupune excluderea folosirii animalelor pentru hrană, îmbrăcăminte sau orice alt scop. Printre vegani se întâlnesc apărători ai drepturilor animalelor, activişti pentru mediu sau chiar membri ai unor secte religioase, dar niciuna dintre aceste apartenenţe nu este obligatorie pentru a deveni vegan. De altfel, pot exista persoane care adoptă doar dieta vegană, ca mod de alimentaţie şi, chiar dacă respectă drepturile animalelor, nu exclud alte foloase aduse de acestea. Un vegan adevărat, însă, va respecta întrutotul filosofia acestui stil de viaţă.
de Camelia Jula
Dieta vegană a devenit o adevărată “modă” în special în SUA, la un moment dat; la noi, în schimb, este mai uşor să dai peste un vegetarian decât peste un vegan.
Termenul „vegan” îi este atribuit britanicului Donald Watson (foto stânga), co-fondator al „British Vegan Society” şi a fost lansat în anul 1944. Watson a căutat un cuvânt care să definească strict o dietă vegetariană care exclude orice produs de origine animală, adică lactate, ouă sau miere, spre exemplu. În 1951, societatea respectivă a extins înţelesul termenului la a desemna „doctrina potrivit căreia omul ar trebui să trăiască fără a exploata animalele”. În 1960, a fost înfiinţată „American Vegan Society”, de către H. Jay Dinshah, care a legat mişcarea şi de conceptul jainist „ahimsa”, adică lipsa violenţei faţă de orice este viu. Încetul cu încetul, filosofia vegană s-a răspândit – şi este de menţionat faptul că a devenit mai cunoscută odată cu adoptarea ei de către diverse persoane publice, în special actori, sportivi sau cântăreţi. Printre cei mai cunoscuţi vegani declaraţi (indiferent de motivul opţiunii) se numără: atletul Carl Lewis, actriţele Natalie Portman, Portia de Rossi, Carrie-Anne Moss, Sandra Oh, Jessica Chastain, Ellen DeGeneres, jucătoarea de tenis Venus Williams, cântăreţii Bryan Adams, Alanis Morissette, Ozzy Osbourne, Jason Mraz, Prince, boxerul Mike Tyson, actorii Russell Brand, Alec Baldwin, Brad Pitt, luptătorul de arte marţiale Mac Danzing, jucătorul profesionist de pocher Daniel Negreanu sau fostul preşedinte american Bill Clinton (o listă detaliată pe ţări a figurilor publice care s-au declarat adepte ale dietei vegane puteţi găsi aici).
În SUA şi Canada, veganismul a luat amploare în secolul 20, în special în a doua parte, astfel că au apărut restaurante specializate, care oferă doar meniu vegan. Sportivi medaliaţi au vorbit despre efectele benefice ale meniului vegan asupra activităţii lor (de multe ori, acesta fiind raw vegan, adică vegan crud, bazat pe bucătăria fără foc), iar teoreticienii dietei au găsit argumente pentru acest mod de viaţă inclusiv la filosoful grec Pitagora – un adept al metempsihozei. Acesta avertiza că a mânca un animal poate însemna a te hrăni cu un suflet uman, motiv pentru care toţi oamenii ar trebui să privească alte fiinţe de pe planetă drept suflete înrudite. Cum, la începutul secolului trecut, vegetarianismul era, deja, o opţiune, iar dezbaterile pe această temă implicau ziare, medici, oameni de ştiinţă, se consideră că prima carte de bucate în stil vegan ar fi „No Animal Food”, de Rupert H. Wheldon, publicată în anul 1910 în Marea Britanie. În 1912, revista Societăţii Vegetariene din Manchester nota că „singurul mod corect de a trăi este bazat pe folosirea cerealelor, a fructelor, a boabelor de leguminoase, a nucilor şi vegetalelor”. Însuşi Mahatma Gandhi (foto stânga sus) a mărturisit că i-a jurat mamei sale că, deşi sosit în Occident pentru a studia Dreptul (la Londra, în 1888), nu va mânca ouă sau carne. El s-a împrietenit cu pionierii britanici ai vegetarianismului şi a promovat acest mod de alimentaţie, ideile expuse făcând directă trimitere la veganism, în fapt; singurul „derapaj” pe care Gandhi şi l-a recunoscut a fost că nu a putut renunţa niciodată la a bea lapte de vacă (Wikipedia).
În prezent, termenul vegan este utilizat, aşadar, pentru a desemna atât dieta bazată pe consum exclusiv de produse non-animale, cât şi stilul de viaţă care refuză utilizarea animalelor şi a derivatelor provenite de la ele pentru vreun scop. Din 1994 încoace, 1 noiembrie este Ziua Mondială a Veganismului. În 2005, media britanică estima că 250.000 de englezi erau vegani, iar un an mai târziu estimarea a crescut la 600.000 de persoane. În Olanda, 0,1% din populaţie s-au declarat vegani (2007), iar în SUA, în 2008, datele arătau existenţa a cel puţin un milion de vegani. În ianuarie 2011, Associated Press relata că dieta vegană a trecut de la „marginală” la „curent principal” în SUA, iar cărţi despre acest mod de viaţă au ajuns rapid a fi best-sellers. Printre produsele respinse de stilul de viaţă vegan se numără nu doar carnea şi derivatele din carne, ci şi fructele de mare, ouăle, lactatele, mierea, blana, pielea, lâna şi mătasea, ceara de albine, produsele din oase de animale, carminul, cazeina, gelatina, lanolina, untura, cheagul, seul, zărul etc. Nu există o linie clară în ceea ce priveşte consumul de produse provenite de la insecte (unele grupuri resping mierea, spre exemplu, altele o acceptă sau, cel puţin, o consideră o alegere personală). Şi produsele cosmetice sau de altă natură testate pe animale vor fi respinse de către un adept al veganismului pur, la fel ca şi hainele sau accesoriile realizate cu sau din materie primă animală (haine de blană, pantofi de piele, curele, genţi, eşarfe de mătase, chiar anumite vaccinuri). În ceea ce priveşte mâncarea, lista, chiar dacă pare săracă pentru un profan în ale veganismului, cuprinde o mulţime de opţiuni vegetale: orice legumă, orice zarzavat, orice fruct, cereale, seminţe, boabe, lapte din plante sau fructe (lapte de migdale, de cereale, de soia), sosuri de fructe, produse din tofu sau chiar înlocuitori de ouă (din amidon). Soia şi glutenul înlocuiesc carnea, există brânzeturi din soia, nuci sau tapioca (şi pot fi făcute chiar acasă, de orice vegan), iar reţetele combină fantezist ingredientele, în aşa fel încât bucătăria vegană nu este niciodată plictisitoare.
Reţetă cu quinoa
În ceea ce priveşte sănătatea corpului uman, specialiştii au căzut de acord că dieta vegană reduce riscul de infarct miocardic, de cancer de colon (dar nu numai), de colesterol ridicat, de hipertensiune, diabet şi alte boli ale societăţii moderne. Singurele atenţionări emise de medici vizează nivelul de calciu, iod, vitamina B12 şi vitamina D, care trebuie oferite organismului din suplimente alimentare sau resurse naturale în cantitate mai mare. Asociaţia Americană Dietetică susţine că o dietă vegană bine planificată este potrivită pentru toate ciclurile vieţii, de la maternitate şi alăptare până la bătrâneţe; singura recomandare pentru mamele însărcinate fiind, la fel, suplimentarea surselor de fier, vitamina D şi vitamina B12. Societatea Vegană susţine alăptatul la sân, de către mamele vegane, considerând că astfel se reduce riscul copiilor de a dezvolta alergii şi le creşte capacitatea sistemului imunitar. Alte cercetări spun că lipsa vitaminei B12 din dieta mamelor vegetariene sau vegane ar fi asociată cu probleme şi deficienţe neurologice ale copiilor. Nu doar sănătatea este un motiv pentru adoptarea unei diete vegane: există persoane care aleg acest mod de alimentaţie din raţiuni legate de mediu – consumarea mai puţinor resurse reduce răul adus mediului de către oameni. Organizaţii precum PETA au arătat, prin studii realizate de oameni de ştiinţă, că industria creşterii animalelor are legătură directă cu schimbările climatice, cu poluarea apei, degradarea terenurilor, declinul biodiversităţii, consumul mai ridicat de energie şi alte resurse; astfel, o schimbare de dietă din partea cât mai multor oameni, care să renunţe la carne şi produse de origine animală, ar ajuta enorm la reducerea emisiilor de gaze de seră şi la salvarea altor resurse naturale ale planetei.
Pâine vegană cu banane
În România, potrivit unui articol apărut în Gândul acum doi ani, existau aproximativ 120 de vegani (înregistraţi în asociaţia vegetarienilor). Este posibil ca numărul să fi crescut în răstimp, dar, oricum, rămâne la maxim câteva sute de persoane care să fi adoptat un stil de viaţă vegan (unele dintre ele fiind posibil să fi adoptat doar dieta vegană). Cei mai mulţi dintre vegani au fost vegetarieni înainte şi, cum unii singuri recunosc, omnivori (sau chiar carnivori convinşi) înainte de a deveni vegetarieni. Forumurile, blogurile sau site-urile de tip magazin online dedicate veganilor au prins viaţă şi în România, deşi nu sunt încă foarte multe (adepţi ai dietei şi stilului de viaţă scriu bloguri despre experienţele lor sau despre bucătăria vegană), iar evenimentele specifice au început să devină tradiţie, în special în oraşe mari (Bucureşti, Cluj – la Bucureşti are loc, de două ori pe an, un târg raw vegan). Trecerea de la un regim alimentar clasic la cel vegan, însă, poate ridica o serie de întrebări sau probleme.
„Ce am dedus eu din experimentul meu vegan: ai nevoie de o sursă bogată şi neîntreruptă de legume şi fructe cinstite, nu de la supermarket; ai nevoie de bani de investit în scule (blender – 300 de lei unul mediocru, storcător de sucuri verzi – 200 de lei, deshidrator – 600 de lei); ai nevoie de susţinere – un prieten, o familie, cineva care să mănânce la fel ca (şi mai ales „cu”) tine”, mărturiseşte Anca (Timişoara), după ce a încercat, pe piele proprie, un regim alimentar vegan.
Iar dacă nu ai aceste trei condiţii îndeplinite, s-ar putea să fie dificil să respecţi o dietă vegană, darmite o întreagă filosofie care, în România, mai are mult până la a fi înţeleasă şi acceptată fără ridicări din sprâncene.
Cartea pentru copii “Vegan is Love” (Vegan înseamnă dragoste), scrisă de autoarea Ruby Roth, a stârnit controverse şi a ridicat problema adoptării regimului vegan pentru copii în societatea occidentală – dacă este sau cât este de potrivit sau nu.
Dincolo de ocean, însă, veganismul nu mai este o ciudăţenie şi nici atât de dificil de respectat (acolo s-a dezvoltat o întreagă industrie a alimentaţiei vegetale, vegane, incluzând produse specifice, comercializate direct sau online, restaurante, evenimente de profil, asociaţii, cărţi cu reţete, diete personalizate etc.). Ginny Kisch Messina, nutriţionist american, a fost, timp de peste 20 de ani, o omnivoră convinsă, care iubea animalele, dar mânca sau folosea tot ce acestea aveau de oferit. La 28 de ani, cu ocazia achiziţionării primei sale cărţi de bucate vegetariene, a simţit că trebuia să îşi schimbe complet viziunea:
„Cartea se numea Laurels’ Kitchen şi merită tot creditul pentru începutul călătoriei mele în lumea alimentaţiei etice. Am deschis-o şi am citit următorul paragraf: „Această carte este dedicată unui viţel negru şi lucios, aflat pe drumul spre abator, acum mulţi ani, ai cărui ochi au întâlnit ochii cuiva care i-a putut înţelege chemarea şi au putut să ne inspire, pe noi şi alţii mii ca noi, să ştim să oferim darul vieţii”. Atunci am ştiut că nu voi mai mânca niciodată carne”.
Ginny a citit cărţi şi a adunat informaţii despre vegetarianism, apoi veganism şi a adoptat acest stil de viaţă, devenind nutriţionist vegan şi ajutând oamenii să înţeleagă şi să respecte acest drum; a scris, la rândul ei, mai multe cărţi şi are un blog prin care îşi face auzită vocea.
„Nu ştiu exact unde mă duce această aventură. Am multe de spus despre cum să fii un vegan înţelept şi sănătos. Eu sunt un vegan etic, adică aleg să mănânc vegan şi să promovez acest stil de viaţă pentru a reduce suferinţa animalelor. Iar dieta mea este doar o parte dintr-un stil de viaţă vegan extins şi asupra altor aspecte. Lucrez cu oameni cărora nu doar le ofer informaţii despre nutriţie, ci îi ajut să le pună în practică (de la adolescenţi supraponderali, emigranţi muncitori în ferme şi familii întregi la studenţii cărora le predau, la Universitatea Central Michigan, principiile educaţiei corecte a publicului în ceea ce priveşte sănătatea)”.
Tort vegan
Janae Wise este instructor de fitness, mormonă, vegană şi mamă a patru copii la rândul lor vegani (trei dintre ei venind pe lume după ce ea devenise vegană). Veganismul a intrat în viaţa ei în 2006, odată cu a doua sarcină şi cu decizia (luată din raţiuni financiare) de a naşte acasă, asistată de o moaşă. Din cauza unor probleme (hipertensiune arterială în timpul sarcinii), moaşa i-a explicat că nu poate să îşi asume riscul naşterii la domiciliu şi i-a oferit o altă perspectivă: de a-şi controla problema cu tensiunea prin ceea ce mănâncă. Aşa a ajuns că citească informaţii despre alimentaţia vegană şi dietele bazate pe plante.
„Din acel moment, am schimbat modul în care mâncam şi mă raportam la mâncare. Am decis să rămân permanent la dieta vegană, nu doar pe durata sarcinii. Acum, şase ani mai târziu, am ajuns la patru copii, născuţi pe cale naturală, fără niciun fel de probleme cu niciuna dintre sarcini şi cu toţi copiii născuţi sănătoşi, dezvoltându-se perfect. Sunt o vegană a cărei dietă se bazează pe plante şi cred în ideea că, aşa cum corpul se schimbă odată cu anotimpurile, la fel face şi hrana pe care o consumi. Cred în conexiunea cu propriul corp şi în a-i oferi acestuia ce are nevoie, dar cu măsură. Încerc să mănânc în funcţie de sezon (mă axez pe ce oferă fiecare sezon) şi pun accent pe hrana neprocesată sau minim procesată. Ştiu că a fi vegan sună cam extrem pentru unii, dar mai ştiu, din proprie experienţă, că tot ce pui în gură îţi afectează viaţa, în toate aspectele ei. Şi nu cred că renunţ la anumite lucruri (mă refer la feluri de mâncare), cred că fac loc, de fapt, pentru opţiuni mult mai bune, mai corecte, care nu au efecte secundare şi care mă hrănesc cu adevărat, nu doar mă umplu. Am înlocuit puii de la McDonalds cu lucruri mult mai bune, nici măcar nu tânjesc după zilele în care mâncam aşa ceva sau îngheţată clasică”, mărturiseşte Janae.
Estetic şi gustos
Veganismul are şi o latură politică a filosofiei sale – veganarhismul, care combină principiile veganiste (libertatea animalelor şi a Pământului) cu cele ale anarhismului. Filosofia a fost popularizată prima dată de Brian A. Dominick, în cartea „Animal Liberation and Social Revolution” şi preluată, ulterior, şi de alţi promotori. Unii adepţi ai filosofiei trec la manifestări directe: organizaţi în grupuri precum Food Not Bombs, Stop Huntingdon Animal Cruelty (SHAC), Animal Liberation Front (ALF) sau Earth Liberation Front (ELF), ei pun la cale acţiuni îndreptate împotriva fermelor sau fabricilor din industria creşterii animalelor şi procesării, împotriva laboratoarelor de testate pe animale, a industriei forestiere şi, mai rar, împotriva instituţiilor guvernamentale. Acţiunile sunt, de regulă, non-violente, dar mai există şi grupuri activiste (nu neapărat veganarhiste) care îşi asumă responsabilitatea şi pentru activităţi motivate politic şi care implică un grad de violenţă. Însă majoritatea veganilor preferă căile paşnice, care înseamnă să ofere şi altora informaţiile necesare pentru a putea face o alegere în cunoştinţă de cauză.
„Stilul de viaţă vegan este o evoluţie continuă. Fiecare merge în ritmul său şi toţi trebuie să ne amintim că paşii spre veganism sunt pozitivi, indiferent de viteză. Cel mai important este să ne orientăm spre a evita produsele pentru care sunt crescute şi măcelărite animalele. Aceste produse vor continua să existe câtă vreme va exista cerere pentru ele. Sunt convins că vor fi vegani care îşi vor ajusta nivelul de abstinenţă în funcţie de circumstanţe, de situaţii personale, dar fiecare poate decide unde trage linia. Compromisurile pot ajuta, în fapt, la răspândirea veganismului, pentru că pot modela atitudini şi pot schimba, în timp, concepţia greşită că este dificil să fii vegan” (Matt Ball, promotor al veganismului).
Dacă aţi adoptat o dietă vegană sau un stil de viaţă complet vegan, vă invităm să ne spuneţi despre experienţa voastră directă!
Documentare şi surse foto: Wikipedia, Veganhealth.org, Ispeakvegan.tumblr.com, Veganism.com, Vrg.org, Vegan.org, Romaniagoesraw.com, Retete-vegane.blogspot.com, Easyveganmeals.com, Veganbenefits.com
Citiţi şi:
22 de comentarii
Mi-a placut articolul, e la obiect si complex. Eu sunt lacto-vegetariana de aproximativ 5 ani. Acum cateva zile am vazut speech-ul asta si…nu imi mai vine nici sa ma uit spre produsele lactate…
Asadar, recomand sa vedeti
Nu poti merge o saptamana pe munte cu rucsacul in spate mancand doar verzituri si arahide.
Articolul pare bine documentat, insa nu prea m-am lamurit care e filozofia pe langa dieta alimentara.
Salut 🙂
Filosofia care însoţeşte această dietă se referă la drepturile animalelor şi protejarea mediului înconjurător (sunt mai multe detalii chiar în articol). Un vegan adevărat nu va folosi niciodată produse care provin de la animale, nu doar pentru hrană, ci pentru nimic altceva – nu va purta papuci sau haine din piele, dar nici din mătase, nu va purta accesorii din blană sau oase (unii nu se ating nici de miere sau ceară); nu va folosi produse cosmetice sau de altă natură testate pe animale şi va milita, întotdeauna, pentru un mod de convieţuire cu animalele care să excludă violenţa şi, respectiv, măcelărirea animalelor pentru folosul uman . Cei care se implică şi în latura politică, adică în veganarhism, participă la acţiuni de protest, de regulă foarte creative, faţă de toate industriile care se folosesc de animale şi produse animale.
În ceea ce priveşte prima ta afirmaţie, că nu poţi merge pe munte mâncând doar verdeţuri, pot să îţi spun din experienţa mea directă (şi mă refer la o perioadă din viaţă când mâncam aproape raw vegan, deşi eu sunt mai degrabă o adeptă a bucătăriei fără foc, a curentului naturist, despre care voi scrie în curând – este un curent alimentar care nu refuză lactatele sau mierea, spre exemplu) că am urcat Retezatul şi m-am dus prin Apuseni – cu rucsacul în spate, că nu mi l-a cărat nimeni – mâncând doar fructe proaspete şi verzituri crude 🙂 Ştiu şi alte persoane care au făcut asta, deci se cam poate. Cu mult mai multă energie, aş spune 😉
Atletul Carl Lewis a adoptat o dietă vegană din 1990 – şi, după cum singur a recunoscut, iar istoria recentă a consemnat, a atins cele mai bune performanţe ale sale ca şi sportiv după ce a trecut la acest mod de alimentaţie (iată aici nişte detalii în acest sens: http://en.wikipedia.org/wiki/Carl_Lewis). Sunt mulţi alţi sportivi care pot vorbi despre cum şi-au îmbunătăţit performanţele trecând la o dietă vegetariană sau chiar vegană. Dar, desigur, în final este vorba de o opţiune personală şi fiecare avem dreptul la o opinie. Sper să revii pe TOTB.ro şi pentru alte episoade despre ideologii alimentare.
Carl Lewis a obtinut cele mai multe medalii inainte de 90 si s-a dopat la greu, evident cu produse vegane :)))
Partenerul meu de cocotz e vegetarian, si a incercat si veganismul dar a trebuit sa renunte repede pt ca nu mai avea energie. E o prostie ca o dieta vegana da la fel de multa energie, intreaba majoritatea nutritionistilor. Nici macar la vegetarieni nu e adevarat acest lucru, pt ca o dieta echilibrata include si proteine de oricine animala, pe care nu le gasesti in vegetale. Da, ai energie pt mers pe strada si mers pe munte lejer, dar pt efort de anduranta nu prea.
In plus, ca sa fii vegan tre sa ai foarte mult timp liber si sa bagi bani, multi.
Pana la urma e alegerea fiecaruia
De cand nu mai mananc produse animale (6 ani)am intinerit, arat de 40 desii am 52, dar atentie, cine ia aceasta decizie trebuie sa fie pregatit mental, deoarece suferinta consuma energie in gol si nu ma mira faptul ca, in acest caz cei care incearca sa fie vegetarieni fara sa inteleaga exact de ce ofac, se simt slabiti.
Aşa, drepturile animalelor. Zi-mi tu mie ce faci cu 20 de ţapi la turma de capre că lapte nu dau şi numai se iau în coarne aşa de dragul competiţiei. Aştepţi să se omoare singuri ca să-i faci friptură? Îi castrezi şi-i ţii de animale de companie? Veganii adepţi ai acestei folozofii sunt rupţi de realitate. Am înţeles că nu-i etic să creşti animale înghesuite în condiţii mizerabile şi pompând antibiotice în ele doar ca să le tai, dar care e problema cu creşterea tradiţională a animalelor?
Nici eu nu prea mănânc carne şi nu din convingere ci pentru că nu mă prea omor după ea, cea din comerţ e plină de porcării gen monoglutamat de sodiu şi mi se pare în general mai complicat de gătit. Ideologiile astea sunt la fel de deplasate ca si fascismul însă.
Sunt vegana. Mananc doar miere, negasind un inlocuitor bun pentru miere. (poate doar siropul de agave care este ok si nici nu ingrasa pt amatori).
Cand am renuntat la carne acum 4 ani a fost revelatia vietii. Eram la pamant cu colecistul si ma indreptam spre cutit. Faceam crize de 2 ori/an. Acum nu stiu ce inseamna sa-ti fie greata. Acum mai bine de 2 ani am renuntat si la celelalte produse animale, moment in care am inceput sa slabesc si am reusit sa dau jos 30 kg, asta dupa ce ani de zile ma chinuisem cu tot felul de diete. Acum am o greutate echilibrata, cea la care s-a oprit organismul meu, nu mai slabesc, nu ma ingras. Mananc cantitati normale, mananc si noaptea la 11, daca ajung tarziu acasa. Am renuntat la produsele animale din iubire pt animale si asta pot spune ca mi-a salvat viata. In iarna am fost la deszapezit si daca inainte nu eram in stare sa ridic nici 2 kg, acum am reusit sa muncesc din greu, intr-un ger de am crezut ca in mod sigur ma voi imbolnavi. Ei bine, nu s-a intamplat asta. Ba mai mult, de 2 ani de zile nu am mai luat antibiotice pentru amigdalita pultacee care ma chinuia din copilarie. Ma tratez cu un singur remediu homeopat care pe terenul purificat reactioneaza foarte bine, astfel ca in 2 zile sunt perfect vindecata, iar inainte nici dupa o luna nu eram restabilita complet.
Am renuntat si la zahar total. Numit moartea alba, este cel mai toxic produs, alaturi de indulcitorii artificiali.
Inca ceva, nu folosesc produce cosmetice testate pe animale. Va recomand sa fugiti de produsele testate pe animale, chiar si cele din gospodarie daca e posibil. Sunt pline de substante chimice toxice pentru organism. Ele se absorb prin piele si intra in sange. Chiar nu se intreaba nimeni de ce atat de multi copii se nasc bolnavi sau se imbolanesc de mici?
In ,,spatele,, oricarei atitundini,actiuni, samd, se afla o doza mai mica sau mai mare de filozofie. Presupun ca fiecare din vegani, are propiu lui suport intim, pe care se sprijina in acest mod de alimentatie, si personal cred ca in mult mai mult.
Cred ca problema extinderi sau nu, a nr. de vegani apartine de EDUCATIE si VOINTA, si ar fi interesnt de stiut, masura in care acesta prinde, pe termen mediu/lung, in familie si in mod deosebit la copii.
Nu trebuie depus nici cel mai mic efort, ptr. constientizare ca alimentatia din zilele noastre, indeosebi in marile aglomerati urbane, combinata cu slujbe cu ridicat consum nervos, este daunatoare. Si acesta poate fi un factor, partial subiectiv, ptr. acest fel de a te hrani, si mai mult, ca mod de viata.
Sunt vegetariana de 4 ani, doresc sa devin vegana si intr-o proportie de 60-70% chiar raw-vegana. Nu mananc lactate in mod obisnuit, doar un tip de branza, dar nu foarte des, nu consum nici oua, doar atunci cand mai mananc vreo prajitura cu oua, si asta se intampla rar. Am renuntat si la miere, la produse din piele, blana nu port, incerc sa folosesc doar produse netestate pe animale si ecologice. Cred ca oamenii care incearca sa faca aceste lucruri au o gandire sanatoasa, mai putin egoista si sunt oameni mai capabili. Ma bucur ca exista oameni carora le pasa!
depaseste-ti “conditia” de animal mancand vegetal 🙂 gudnait!
Prin stomacul omenirii se poate zice ca au trecut, din neolitic pana azi, turme fara sir, toate cirezile pampasului, hoarde intregi de cabaline, bovine, porcine, ovine, septeluri nenumarate de tot felul de vietuitoare, care mai de care! Evident ca si oceanul planetar si-a dat obolul, extrem de mare obol la cat peste, cu tonajul si pescajul, cu pachebotul si mega-pachebotul, sa zic asa, a fost pescuit in nestire! nici zburatoarele planetei n-au fost iertate de falcile carnasierilor bipezi…! Strasnic de faina speta asta, bipezii! Oare-i sigur ca meritam sa ne mai si intitulam “Sapiens-Sapiens”?!
Cred ca o fiinta nu poate hotari daca este vegana sau carnivora. Lucrul asta i-a fost hotarat prin organismul pe care il are. Cred ca omul nu poate decide ca de maine sa manance de exemplu iarba, odata ce sistemul sau digestiv nu este conceput ca al ierbivorelor (rumen pentru pastrat iarba ingurgitata, pentru ca ulterior sa fie rumegata, caci numai asa se poate extrage din ea partea nutritiva. In aceste pre-stomacuri iarba trebuie sa stea pana la 48 de ore pentru a fermenta anaerob pana in stadiul de a fi utilizata). Schimbarea radicala a alimentatiei trebuie corelata deci cu dotarea pe care o ai. Daca ai mate de vaca, fa-te vegan adevarat. Obisnuieste-te insa sa rumegi bine. Daca nu, ramai omnivor cum te-a facut Dumnezeu. Nu inseamna insa sa-ti bati joc de modul in care te alimentezi. Fa-o echilibrat, mananca cu moderatie lucruri sanatoase si vei trai bine.
Veganismul este insa, in Romania, un lux… Dar nu trebuie sa enerveze pe nimeni vointa cuiva de a opta pentru veganism, popoare au supravietuit cel putin prin practicarea vegetarianismului, chiar! Iata ca deodata “carnivorii”, pe care-i banuim de partinire, de grija interesata pentru comercializarea carnii, se mobilizeaza in atac defensiv, invocand “omnivorismul”, decretat de ei ca “natural”, “bun”si “sanatos”…din pacate si aici se simte o confruntare agresiva din partea unora care-au prins o scoala de gandire vetusta, ignorand voit ideile primenitoare!
Pingback: Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu raw veganii. Bucătăria fără foc (I) | TOTB.ro - Think Outside the Box
Pingback: Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu naturiştii. Bucătăria fără foc (II) | TOTB.ro - Think Outside the Box
Pingback: Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu freeganii şi fructarienii | TOTB.ro - Think Outside the Box
Pingback: Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu Dumnezeu | TOTB.ro - Think Outside the Box
Pingback: Cum mâncăm în secolul 21: La masă în ritmul slow food | TOTB.ro - Think Outside the Box
Pingback: Cum mâncăm în secolul 21. Epilog | TOTB.ro - Think Outside the Box
Nu cred ca e nevoie sa devii vegan ca sa renunti la lucruri ca pielea naturala.Eu sunt ovo-lacto-vegetariana si evit orice presupune uciderea unui animal.
Pingback: Cu ce ne hrănim sănătos creierul? | TOTB.ro - Think Outside the Box
Vai, ce dragut, dar ne poate spune veganismul de unde provin fructele si legumele pe care le consuma? Pai de pe SUPRAFETE CULTIVABILE. De pe largi suprafete cultivabile. In ziua de azi, daca ne raprotam la nevoile de hrana ale planetei, provin de pe suprafete cultivabile gigantice. Pantagruelice. Suprafete care au apartinut candva animalelor. Omul le-a confiscat. Animalele isi culeg hrana din copaci, omul o cultiva. Plecati, animalelor, vin eu, omul, cu rosiile, ridichiile si salata mea! Animalele s-au restrans, habitatul le-a fost distrus. Treptat. Dar sigur.