Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu naturiştii. Bucătăria fără foc (II)

Incursiunea de azi în bucătăria naturistă are o notă personală, pentru că vorbesc despre ea din proprie experienţă. Am simţit direct efectele benefice ale unei alimentaţii cu hrană vie, chiar dacă am ales o dietă omnivoră şi nu una raw vegană. Principiile acestui mod de alimentaţie sunt similare bucătăriei raw vegane, despre care vorbeam săptămâna trecută: alimentele nu se prepară termic (se acceptă gătitul la maxim 40 de grade Celsius, în anumite cazuri). Combinaţiile de ingrediente respectă regulile privind alimentele acide şi cele bazice; iar mâncarea astfel preparată se consumă, de regulă, pe loc şi nu se păstrează la frigider decât dacă reţeta presupune un interval de timp în care preparatul să fie ţinut la rece. În dieta omnivoră naturistă, se consumă şi produse lactate sau alte produse de origine animală, dar cu moderaţie (inclusiv carnea se poate consuma, dar de obicei prin carne se înţelege cea provenită din apă – peşte ori fructe de mare).

 

 

de Camelia Jula

 

„Alimentele voastre să fie medicamente şi medicamentele voastre să fie alimentele”, îndemna celebrul medic grec Hipocrate, considerat, astăzi, unul dintre precursorii alimentaţiei moderne bazate pe crudităţi. El recomanda atât celor sănătoşi, cât mai ales bolnavilor dornici de vindecare, o dietă alcătuită din crudităţi alese cu grijă, care să cureţe organismul, să elimine surplusul de acizi din acesta şi să îi redea forţa vitală. Modernitatea a adus studii amănunţite asupra efectelor consumului de hrană vie (crudităţi) şi dietele bazate pe acest fel de alimentaţie au devenit terapii: în SUA, spre exemplu (dar nu numai), există institute de sănătate specializate, care tratează boli variate, inclusiv cancer, prin alimentaţie naturistă, completată de aplicarea unor filosofii care să apropie oamenii de natură şi de esenţa spirituală a fiinţei umane (Ann Wigmore Foundation, Hippocrates Health Institute etc.). Adepţii bucătăriei fără foc consideră că, prin fierbere sau coacere, alimentele îşi pierd proprietăţile nutritive de bază, îşi pierd enzimele şi, astfel, ceea ce omul ajunge să mănânce „gătit” înseamnă, de fapt, o suită de acizi care devin toxici pentru organism şi care, în timp, cauzează boli diverse. „Ştiinţa a ajuns să demonstreze, acum, că gătitul nu doar distruge nutrienţii şi enzimele din mâncare, dar schimbă chimic hrana, din substanţe necesare bunei funcţionări a organismului în toxine acide, radicali liberi şi otrăvuri care ne distrug”, notează Robert Alan Ross, autor al  Raw Food Life, unul dintre website-urile dedicate mişcării naturiste.

 

Un bol de sănătate. Sursa foto şi reţetă: Russell James

 

Un adept al hranei vii (al curentului „raw foodism”, cum este numit în limba engleză sau naturism, cum i se mai spune în română) mănâncă în proporţie de 75 – 100% crud; dacă poate, alege produse organice sau măcar cultivate tradiţional, fuge de tot ce este alterat prin folosirea pesticidelor, bea apă din surse naturale sau ceaiuri (mai corect spus, infuzii) şi nu găteşte niciodată în avans pe o săptămână sau nici măcar pe câteva zile (cu mici excepţii, precum unele prăjituri care pot fi păstrate la rece, dar nu mai mult de câteva zile). Naturistul se orientează către reţete (proprii sau găsite în alte părţi, prin cărţi sau pe internet) care să îi ofere întreg necesarul de vitamine şi fibre de care corpul are nevoie; este foarte important, însă, ca îi orice altă dietă, să existe informare în legătură cu proprietăţile alimentelor, regulile combinaţiilor şi modalităţile de a găti fără a altera produsele. Explozia de materiale (tipărite sau publicate online) oferă totul în acest sens. Iar miturile potrivit cărora este scump să mănânci sănătos sau că timpul nu ne permite să ne ocupăm de prepararea alimentelor incluse în această dietă se demontează rapid, odată ce încercaţi: da, la început poate părea mai scump, dar numai până când găsiţi sursele necesare de ingrediente care să nu treacă prin zeci de mâini intermediare; iar în ceea ce priveşte timpul dedicat gătitului, este mult mai puţin decât cel solicitat de gătitul tradiţional, deci este o problemă de obişnuinţă.

 

Aperitive naturiste

 

Dacă adoptarea alimentaţiei naturiste nu este impusă de apariţia unei boli, alegerea ei pare bizară, cel puţin pentru România. Aveam 17 ani când am decis să înlocuiesc alimentaţia tradiţională cu hrana vie (şi nu, nu eram grav bolnavă, doar puţin iritată de faptul că avusesem un an mai prost la capitolul sănătate: muşcasem două gripe severe, făcusem varicelă şi avusesem o cădere de calciu), iar pentru anii respectivi (1995) şi oraşul mic în care locuiam, să faci aşa ceva era o ciudăţenie. Ciudăţenie a rămas şi când am ajuns la facultate, într-un oraş mai mare, universitar, căci opţiunea mea de banană cu iaurt în loc de corn cu sana atrăgea rapid întrebări, iar după întrebări veneau ridicatul din sprâncene, mirarea, eu dădeam explicaţii peste explicaţii şi discuţia se încheia, de cele mai multe ori, cu o etichetă (în ceea ce mă privea). Mai în glumă, mai în serios, mi-am auzit vorbe de genul: „Mănânci ca şi iepurii, varză şi morcovi”, „Pe tine te scoatem la păscut când dă iarba”, „Eşti uşor de întreţinut, câteva frunze şi am scăpat”, „Tu o să rămâi nemăritată, că niciun bărbat nu vrea chestii verzi în farfurie” sau „Uite, ţi-am cules două buruieni, poate le faci salată”. Reacţiile celor din jur sunt o problemă întotdeauna când încercăm să alegem un alt mod de a ne hrăni, pentru că ne pot determina să renunţăm. Da, poate fi dificil să ieşi cu prietenii în oraş, ei să se lupte straşnic cu câte o friptură, iar tu să ronţăi o salată, pentru că nimic altceva din meniu nu se potriveşte obiceiurilor tale alimentare. De altfel, am şi avut ocazia să cunosc persoane care au încercat, temporar, să îşi schimbe obiceiurile alimentare, dar au renunţat din cauza anturajului.

 

Până şi falafelul poate fi naturist. Sursa foto şi reţetă: Russell James

 

Însă, dacă se trece peste factorul social, în bucătăria naturistă se descoperă nu doar vindecarea unor boli, ci şi pierderea în greutate, schimbarea metabolismului, întinerirea pielii, recuperarea forţei şi rezistenţei fizice (cu ajutorul sportului, desigur), o stare generală de linişte interioară, de bună funcţionare a organismului, precum şi creşterea capacităţii intelectuale. Sute de studii şi oameni de ştiinţă au ajuns să ne spună că suntem ceea ce mâncăm, că modul în care ne hrănim şi produsele pe care le oferim corpului nostru ne definesc: fie ne ajută să ne păstrăm sănătatea, fie ne duc direct la boli cu consecinţe grave. În alimentaţia de tip omnivor bazată pe crudităţi intră atât vegetalele, seminţele, germenii de cereale, fructele proaspete şi uscate (exact ca la dieta vegană), cât şi ouăle, lactatele (lapte crud, nefiert, nepasteurizat, brânză, lapte prins sau acru, iaurt, caşcaval, zărul), peştele şi fructele de mare, ciupercile (care pot fi opărite înainte de a fi gătite, pentru siguranţă; există şi ciuperci care se mănâncă direct crude, precum lăptucile), mierea, sarea de mare ori de salină (neprocesată), tărâţele, drojdia de bere, soia, diverse condimente (muştar, piper, chimen, scorţişoară şi multe altele). Mişcarea „raw foodistă” are, în prezent, exponenţi din diverse categorii – de la cercetători, medici, bucătari la actori, cântăreţi sau fotomodele (Demi Moore, Woody Harrelson, Jason Mraz, Carol Alt, Douglas Graham, Rene Oswald, Alissa Cohen etc.). Interesul pentru acest mod de viaţă (pentru că asta este, în fapt, dincolo de o simplă dietă) a crescut foarte mult în SUA, în special în partea vestică, dar şi în Australia, Noua Zeelandă; în spaţiul european, există reprezentare (inclusiv prin restaurante cu specific) în Marea Britanie, Germania sau oraşe mari din alte ţări europene, dar, totuşi, nu se poate vorbi de un curent precum este cazul Statelor Unite ale Americii.

 

Pizza, cu tot cu blat, fără să fi trecut prin cuptor. Sursa foto şi reţetă: Russell James

 

În România, în 1990 s-a înfiinţat „Universitatea Elta”, o asociaţie non-profit care a început să promoveze, prin evenimente mici, la început, alimentaţia bazată pe crudităţi. În timp, asociaţia s-a dezvoltat şi şi-a extins activitatea, oferind, în prezent, transmisiuni online în direct, reviste, casete video, audio, CD-uri etc. Misiunea asumată de către organizaţie, de a promova hrana vie, este completată de interesul pentru cunoaşterea sinelui şi astrologie, în ideea că un om sănătos, care se alimentează corect, este conectat şi cu universul din care face parte, dar şi cu sinele, la un nivel mult mai profund. Vorbeam în episodul de săptămâna trecută despre târgul Raw Generation Expo, din Bucureşti şi, într-un material de anul trecut, despre apariţia restaurantelor care oferă hrană gătită în bucătăria fără foc (tot în Bucureşti). Chiar şi aşa, hrana vie rămâne o noutate pentru România şi, deşi pentru mine au trecut 17 ani de când am optat pentru acest mod de alimentaţie (recunosc, cu unele întreruperi, dar care m-au convins şi mai mult că hrana vie este soluţia), iar de atunci au apărut sute de cărţi noi, site-uri, filme etc., sunt în continuare pusă în situaţia de a da explicaţii despre modul în care mănânc, ce mănânc şi de ce am ales să mănânc aşa, dacă nu sunt bolnavă. Locuind, deocamdată, în mediul rural, mă confrunt des cu această problemă, deşi, paradoxal, aici găsesc cele mai bune surse de hrană vie pe care mi le-aş putea dori. Inversarea valorilor a funcţionat şi aici: deşi au la dispoziţie legume sănătoase, fructe din belşug, seminţe, lactate, ouă de la găini nestresate, slănină, peşte pescuit direct din Crişul Alb, prăjituri de casă, ulei din seminţe de dovleac, făcut natural şi multe altele, oamenii se duc la magazin să îşi cumpere salam, chipsuri, batoane de cereale, cornuri umplute cu vanilie, perniţe cu ciocolată, parizer şi alte produse sclipitor ambalate.

 

Deserturile naturiste sunt mult mai delicioase decât cele clasice.

Sursa foto şi reţetă: Russell James

 

Bucătăria naturistă nu oferă mâncare fără gust: dimpotrivă, gusturile naturale ale alimentelor sunt redescoperite, iar combinaţiile sunt mereu noi şi interesante, suprinzătoare chiar. Plus că se pot găti de toate: de la salate clasice la supe (reci), de la prăjituri la pizza sau pâine, de la sosuri la deserturi sofisticate, cu o prezentare de excepţie – totul, fără să fie nevoie de aragaz ori cuptor. Dotarea tehnică minim necesară constă într-un blender (sau doar un mixer), un storcător de fructe şi legume (dar care nu este obligatoriu), plus o maşină de tocat (carne, dar se foloseşte pentru tocarea fructelor uscate, cum sunt stafidele) şi una de „tocat” nucile, dar şi o râşniţă, pentru a face pulbere de legume, piper etc. Primele reţete naturiste au apărut în ani în care nu exista atât de multă aparatură modernă, aşa că ne putem hrăni naturist şi fără o investiţie majoră de capital în ustensile de bucătărie. Desigur, acestea ajută, dar se poate şi fără ele. Aşa cum remarca, într-un material anterior, una dintre invitate, pentru mulţi dintre noi contează şi dacă ai lângă tine o persoană care să îţi susţină dorinţa de a mânca altfel sau care să mănânce aşa ca şi tine. Am auzit de multe ori replici de genul: „Este foarte sănătos să mănânci cum spui tu, dar eu gătesc pentru o familie întreagă şi nu pot face experimente cu crudităţi”. Şi sunt de acord că persoana sau persoanele de lângă tine te pot influenţa (spre exemplu, să mănânci cu ele cartofi prăjiţi ori macaroane cu sos şi carne la 2 noaptea, pentru că atunci a lovit pofta). Dar, spune o vorbă veche, orice învăţ are şi dezvăţ şi educarea gusturilor este o chestiune de minimă voinţă şi de puţin timp.

 

Dacă sunteţi adepţii bucătăriei naturiste sau aţi încercat măcar o dată un experiment alimentar de acest gen, scrieţi-ne impresiile voastre!

 

Puteţi citi şi:

Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu vegetarienii

Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu veganii

Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu locavorii

Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu raw veganii. Bucătăria fără foc (I)

 

 

Surse documentare şi foto: Wikipedia, Raw Food Life, Elta Universitate, Hrana Vie (Ernst Gunther), Therawchef, Welikeitraw, arhiva personală