Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu freeganii şi fructarienii

8

Probabil că vă este dificil să vă imaginaţi cum ar fi dacă v-aţi hrăni numai cu fructe (într-un sens puţin extins, botanic, nu strict culinar). Şi mai dificil ar fi să vă imaginaţi, poate, cum v-aţi simţi dacă v-aţi căuta hrana prin gunoaiele aruncate de alţii – şi nu pentru că nu aţi avea bani să vă permiteţi să cumpăraţi una – alta de la magazin, ci pentru că aşa alegeţi, ca formă de protest faţă de consumerismul excesiv cu care ne confruntăm în prezent.

 

 

de Camelia Jula

 

Vorbim, astăzi, despre două categorii considerate mai degrabă extreme: fructarienii şi freeganii (care nu sunt nici klingonieni, nici locuitori de pe Pandora). Fructarianismul reprezintă o latură a veganismului şi constă în consumul exclusiv de fructe (cu variaţii în ceea ce priveşte masa de produse acceptată prin definiţia “fructului”), iar freeganismul este un stil de viaţă alternativ, care include şi o alimentaţie inspirată, în mare parte, tot din veganism, dar se clădeşte pe principii care fac acest fenomen să fie ceva mai mult decât unul strict alimentar.

În fructarianism, mâncarea înseamnă fructe; nu intră niciun produs de origine animală, nici vegetale sau cereale clasice. Motivele pentru care o persoană adoptă acest stil de alimentaţie pot varia de la cele etice ori de sănătate, la cele religioase, politice, ecologice sau culturale. În dieta fructariană, fructul este definit în sens botanic, nu strict culinar: asta înseamnă că, în categoria fructelor, intră nu doar mere, pere, prune, portocale, banane şi toate celelalte, ci şi boabele (de la orice plantă), ardeii, vinetele, roşiile, castraveţii, nucile, alunele sau seminţele de cereale. Şi aici, întâlnim mai multe tipuri de adepţi: fructarieni lejeri, care mănâncă toate cele înşirate mai sus, anumite mâncăruri gătite, fructe uscate, miere, ulei de măsline sau chiar ciocolată; fructarieni selectivi, care fie nu acceptă seminţele şi boabele, fie nu acceptă nucile în dietă şi fructarieni stricţi, care mănâncă exclusiv fructe, în sensul cel mai restrictiv al termenului. Unul din principiile de la baza acestei ideologii alimentare consideră că acesta era modul iniţial de hrănire al primilor oameni de pe Pământ, conform Genezei (adică, Adam şi Eva). Există şi o categorie aparte de fructarieni, numiţi „pacifişti”, care nici măcar nu recoltează ceea ce mănâncă, ci iau doar ce este deja căzut pe jos. În templele asiatice se întâlnesc adeseori călugări care adoptă acest stil de a relaţiona cu natura; principiul care stă la baza opţiunii este de a nu răni sau altera planta ori pomul (cf. Adam Gollner).

 

Aranjament fructarian

 

Anumite studii din anii 1970 – 1980 au scos la iveală amănunte interesante pentru cercetători: astfel, Alan Walker, de la Johns Hopkins University, dezvăluia că strămoşii umanităţii ar fi avut o dietă bazată în mare parte pe fructe. Studii clinice au arătat că persoane care mâncaseră numai fructe timp de mai mulţi ani aveau o stare foarte bună de sănătate, dar alte analize au arătat şi că greutatea acestor persoane mergea spre a fi sub limita minimă, nu între limitele normale ale indicelui de masă corporală. Fiind şi mai restrictiv decât veganismul sau raw veganismul, fructarianismul nu este recomandat de medici deoarece se consideră că duce la carenţe de calciu, proteine, fier, zinc, vitamina D, cam toate vitaminele B şi acizi graşi esenţiali. Împotriva acestei diete a fost invocat şi faptul că asumarea ei poate avea efecte psiho – sociale asupra adepţilor (izolare, obsesivitate legată de mâncare, pofte incontrolabile). Wikipedia notează că au fost înregistrate cazuri de decese la copii hrăniţi fructarian şi situaţii în care părinţilor le-au fost luaţi copiii pe care insistau să îi hrănească aşa, aceştia fiind încredinţaţi serviciilor sociale (SUA). Cât despre reţetele din bucătăria fructariană, acestea se inspiră foarte mult din bucătăria vegană, chiar raw vegană, respectând regulile de combinare între fructe (acide şi bazice).

 

 

Freeganismul este o alegere de viaţă diferită, care înseamnă, declarat, un protest faţă de societatea consumeristă modernă şi de politicile economice care urmăresc exclusiv profitul, care seacă planeta de resurse şi distrug mediul. Un freegan (se mai întâlneşte şi termenul „freeganian”) va alege să trăiască participând cât mai puţin la tot ceea ce înseamnă economia convenţională şi societatea de consum. Comunitatea freegană crede în „generozitate, grijă socială, libertate, cooperare şi împărţirea resurselor”, ca reacţie faţă de caracteristicile societăţii moderne de consum, adică „materialism, competiţie, conformitate şi lăcomie”. Freeganismul este un „boicot total al sistemului economic în care profitul eclipsează etica. Noi evităm să cumpărăm lucruri, pentru că am realizat că, orice am cumpăra, am susţine metodele deplorabile ale economiei actuale – distrugerea mediului, violarea drepturilor omului, abuzul asupra animalelor. Problema nu constă în câteva corporaţii, ci în întregul sistem”, explică reprezentanţii comunităţii freegane din New York, SUA. Pornind de la această ideologie anti-consumeristă, freeganii recuperează bunuri şi produse aruncate de restul societăţii şi le refolosesc sau le donează mai departe celor care au nevoie de ele. Nu este vorba doar de mâncare, ci de orice obiect necesar traiului, dacă mai poate fi utilizat. Practic, un freegan poate merge până la a-şi mobila şi dota locuinţa cu obiecte scoase din gunoaie sau obţinute în barter ori primite ca donaţii. Fenomenul cunoscut astăzi drept freeganism a apărut la jumătatea anilor ’90, conturându-se din mişcări anti-globalizare şi activism ecologic şi cu influenţe din ideologia unui grup anarhist de teatru de stradă care activa în San Francisco, în anii ‘60 şi recupera mâncare din gunoaie pentru a o da de pomană celor fără resurse.

 

Freeganii găsesc în gunoi alimente încă bune

 

În 1999, fostul baterist al trupei „Against Me”, Warren Oakes, a scris un manifest numit „Why Freegan”, definind freeganismul drept „etica alimentară anti-consumeristă” şi descriind practicile acestui stil de viaţă alternativ: căutatul în gunoaie, adunarea resturilor din farfurii, agricultura urbană de gherilă, grădinăritul sălbatic, barterul sau chiar furtul (într-un sens “Robin Hood-ian”). Mai puternic reprezentat în SUA, fenomenul este întâlnit şi în Marea Britanie, Franţa, Germania, Australia. Adam Weissman, eco-activist, creatorul www.freegan.info (comunitatea online a freeganilor din New York, înfiinţată în 2003), spune că freeganismul este „o reacţie la risipă, la injustiţie, la distrugerea mediului”. Ideologia vegană este puternic prezentă în freeganism, dar nu toţi freeganii sunt vegani: unii aleg să mănânce şi produse care conţin proteină animală ori să folosească obiecte provenite de la animale. Alţii, în schimb, păstrează filosofia vegană pură şi se orientează înspre un stil de viaţă şi alimentaţie care să nu fie bazat pe cruzime faţă de nicio entitate vie. De multe ori, freeganii sunt responsabili pentru manifestările de tip „guerilla gardening” (grădinăritul de gherilă) sau grădinăritul de tip comunitar. Termenul „freegan” este o combinaţie între „free” (liber) şi vegan, pentru că freeganismul duce veganismul mai departe, dincolo de non-utilizarea produselor de provenienţă animală, la non-utilizarea produselor în ritmul consumerist imprimat de politicile economice – de la mâncare la mijloace de trai ori de transport.

 

… găsesc obiecte de artă sau de mobilier

 

Concret: freeganii caută prin gunoaie (dar nu sunt „căutătorii tipici prin gunoaie”, „vagabonzi” sau „nespălaţi”), participă la târguri de vechituri, folosesc barterul, se folosesc de website-uri prin care se donează ori se dau la schimb diverse obiecte sau de locuri în care sunt lăsate obiecte la care alţii renunţă. Spre exemplu, supermarketurile din SUA aruncă foarte multe produse fie înaintea datei de expirare, pentru a nu risca să mai rămână cu vreunul pe rafturi, fie pentru că nu corespund unor standarde formale de calitate; de multe ori, produsele aruncate sunt încă bune, fie ele perisabile sau nu. Iar freeganii le recuperează şi le dau o utilizare. Dacă sunt, totuşi, nevoiţi să cumpere ceva, se orientează către produse second-hand. Freeganii resping sonoritatea marketingului modern, care îndeamnă la consum excesiv şi critică faptul că se aruncă prea multe lucruri încă bune, prea multă mâncare (critica este direct îndreptată către societatea americană) şi se face risipă de resurse. Gunoiul societăţii moderne consumeriste contribuie la poluarea mediului şi la consumarea materiilor prime. „Se poate trăi din gunoi. Noi luăm ce este aruncat, dar încă bun şi refolosim. Ceea ce facem noi este o declaraţie politică faţă de injustiţia care permite ca resurse vitale să fie risipite, în timp ce oameni din atâtea locuri de pe planetă duc lipsă de lucruri de bază şi faţă de faptul că gunoiul cu pricina ajunge la incineratoare care, în SUA, se află în vecinătatea comunităţilor de culoare şi sărace, iar noxele lor cauzează astm şi cancer în aceste comunităţi”, scriu reprezentanţii comunităţii freegane din New York.

 

… electronice şi electrocasnice, încă funcţionale sau care se pot repara

 

Unde anume îşi caută freeganii mâncarea sau obiectele necesare traiului? În tomberoane ale retailerilor, ale caselor, birourilor, şcolilor, hotelurilor, restaurantelor, în cutii stradale făcute special pentru donaţii (unde se practică aşa ceva) sau pe website-uri care încurajează schimbul, barterul ori donaţiile (Freecycle, Craigslist etc.). Căutatul prin gunoaie se practică de unul singur ori în grup, iar produsele găsite se împart cu restul comunităţii. Grupuri precum Food Not Bombs recuperează hrană, spre exemplu, pe care o folosesc pentru a face mâncare pe care, apoi, o donează în spaţii publice. Ce iau freeganii din ce au aruncat alţii: mâncare, băuturi, cărţi, reviste, ziare, casete, ustensile de bucătărie, obiecte de uz casnic, CD-uri, covoare, instrumente muzicale, haine, echipamente sportive, mobilier, vitamine, electronice, produse pentru animale, jocuri, jucării, biciclete, obiecte de artă – practic, orice mai poate fi utilizat. Freeganii consideră că, prin activitatea lor, contribuie la reducerea poluării şi a gunoiului. Ei reciclează totul, transformă materia organică în compost şi repară în loc să înlocuiască. Pe cât posibil, freeganii nu folosesc maşini, ci aleg să se deplaseze cu trenul (practică „trainhopping”-ul – săritul în tren din mers), fac autostopul (care nu se taxează, nici în SUA, nici în cele mai multe ţări europene, spre exemplu), merg pe jos, cu patinele sau pe biciclete. Dacă nu se poate fără maşină, atunci aleg motoare diesel care rulează pe combustibil biodiesel sau ulei vegetal (ulei refolosit din ceea ce restaurantele aruncă după ce gătesc). Mulţi freegani cultivă grădini urbane (inclusiv cu plante medicinale, pentru a evita tratamentele cu medicamente cumpărate de la farmacii) sau încearcă să ocupe orice spaţiu liber urban cu puţină verdeaţă.

 

Clădire ocupată de freegani în Paris

 

O altă trăsătură a acestui stil de viaţă se referă la modul şi timpul de lucru. Freeganii cred că munca din prezent, corporatistă, asiduă, ţine oamenii departe de familiile lor şi de lucrurile esenţiale în viaţă, cum ar fi micile bucurii ale unei zile cu copiii sau în natură. Astfel că, obţinându-şi produsele necesare prin metodele descrise mai sus, freeganii militează pentru muncă mai puţină, în sistem part-time sau chiar sezonier. În schimb, fac mult voluntariat (uneori chiar pentru a obţine diverse beneficii de care au nevoie). Specific freeganilor este şi fenomenul ocupării clădirilor abandonate, pe care le transformă în locuinţe sau centre comunitare. „A avea un cămin este un drept, nu un privilegiu”, consideră freeganii. Astfel că, nu de puţine ori, clădiri abandonate din oraşe sau din afara acestora îşi regăsesc scopul, devenind cămin sau centre pentru comunitatea freegană (cu activităţi artistice pentru copii, ore de educaţie despre mediu, întâlniri organizatorice la care se pun la punct proteste la adresa corporaţiilor etc.). Deşi un număr total al freeganilor care practică această ocupare de clădiri (sunt numiţi „squatters”, în engleză) nu se cunoaşte, estimările vorbesc de aproximativ un milion de persoane în toată lumea. Totodată, mişcarea freegană are multe în comun cu activismul pentru mediu. De multe ori, freeganii sunt consideraţi „nucleul hard-core” al activismului ecologic.

Anul trecut, publicaţia Huffington Post publica file din jurnalul unui freegan din New York, cu activităţile acestuia din timpul unei săptămâni. Gio Andollo (foto stânga) spune despre el că este compozitor, artist de stradă, scriitor, blogger, freegan. „Pentru că nu am vrut un job de rahat ca să plătesc din el facturi, iar artiştii nu sunt tocmai bine plătiţi în societatea modernă, am ales calea alternativă a freeganismului”, îşi explică Gio opţiunea. Aşa că locuieşte în casa unui amic, dar, în loc de chirie, depune 14 ore de muncă, săptămânal, în folosul casei (face curat, spală vasele etc.). Pentru a face bani, cântă la metrou 20 de ore pe săptămână, în „ture” de câte două ore şi câştigă între 10 şi 50 de dolari „pe tură”. Cumpără foarte rar mâncare, cel mai mult mănâncă din ceea ce recuperează din gunoi şi este mai degrabă vegetarian decât vegan. Compune cântece, scrie trei bloguri şi analizează temele de care a devenit extrem de interesat de când este freegan (abuzurile din actualul sistem economic, risipirea resurselor, exploatarea oamenilor, degradarea mediului, rele tratamente aplicate animalelor, sistemul corporatist, războiul).

Lunea este ziua de odihnă pentru mine, de mulţumire şi refacere, adică lunea nu fac nimic. Un mic-dejun: corn cu unt de arahide şi dulceaţă. La pachet: vegetale (castravete, broccoli, usturoi, pătrunjel). Banii câştigaţi îi depun la un centru de economii. Fac supe din legume şi cereale care să îmi ajungă măcar pentru 4 – 5 mese. O activitate preferată: căţăratul. Ca să o pot practica, merg la o sală unde fac voluntariat în schimbul turelor de căţărat. Din resturile de acasă, fac compost pe care îl duc unei pieţe agricole verzi. Ne invadează furnicile în apartament, dar nu vreau să le omor. Colegul meu nu vede lucrurile la fel ca şi mine. Mă întâlnesc cu prieteni freegani şi mergem împreună să răscolim prin gunoaie; discutăm cu oamenii care ne întreabă ce facem şi le arătăm câtă risipă este în jurul nostru. Îmi fac mereu noi prieteni, merg la evenimente unde mă delectez cu mâncare vegană, merg la biserică, cânt la chitară şi la muzicuţă. Când dăm petreceri acasă, e nebunie cu pizza, mere, cornuri, vegetale făcute supă, fructe uscate, fructe îngheţate, bere, chipsuri, salsa” – aşa arată, în rezumat, câteva zile din viaţa artistului de stradă freegan din New York. El a explicat că nu alege „sărăcia” pentru că ar fi o modă, un curent. „Nu cred că, dacă o persoană are mai mulţi bani (oricum inutili, în final) şi haine mai frumoase, o casă, o maşină sau orice obiect de lux modern, aceasta este mai bună decât o persoană care deţine foarte puţine lucruri. Oi fi sărac, din punct de vedere material, dar sunt bogat spiritual, existenţial, creativ, relaţional. Nu sunt disperat, nu sunt vagabond, nu sunt un caz social, ci lucrez, sunt mândru de ceea ce fac şi fericit cu viaţa mea şi contribuţia mea la societate, nu cer nimic de la nimeni. Viaţa mea e mult mai bogată decât pare. Trăiesc aşa pentru că aşa cred că este corect şi nobil. Nu spun că e un stil mai bun decât al altora, dar e cel mai bun pentru mine”.

 

Aşa se fac proviziile freegane de hrană din ce aruncă restaurantele americane la sfârşitul zilei

 

Aşadar, freeganii nu vin să ne propună reţete culinare după care să ne lase gura apă, ci mai degrabă o filosofie anti-consumeristă şi o înţelegere a lucrurilor din perspectiva traiului cu puţin, cu strictul necesar. Însă, dacă vegetarieni, vegani sau raw vegani ori naturişti mai găsim în România, freeganii şi fructarienii sunt încă o noutate. Este puţin probabil ca ai noştri căutători prin gunoaie să fie familiarizaţi cu conceptul de freeganism ori să fie mânaţi, în activitatea lor, de principiile care susţin acest fenomen. Cu vreo doi ani în urmă, când, în urma unei curăţenii generale, am aruncat jumătate din lucrurile dosite prin debara, la container am dat de o familie (el şi ea, binişor şi curat îmbrăcaţi). Oamenii m-au rugat frumos să le las lor sacii, să caute prin ei, promiţându-mi că, după ce iau tot ce consideră că au nevoie, vor lega sacii de gunoi la loc şi îi vor pune ei în tomberon. I-am urmărit de la balcon: nu se grăbeau, sortau atenţi obiectele din saci, alegeau, se sfătuiau, obiectele asupra cărora conveneau dispăreau în căruciorul pe care îl târau după ei, celelalte erau puse înapoi în sac. La final, s-au ţinut de cuvânt şi au pus tot ce rămăsese în saci, în tomberon. Apoi au plecat, la fel de liniştiţi, printre blocuri, spre un alt grup de containere. Privind în urmă, i-aş putea numi freegani, cel puţin după modul de acţiune. Motivele care îi mânau să facă asta, însă, numai ei le ştiu.

 

Dacă aţi încercat stilul de alimentaţie fructarian sau cel de viaţă freegan ori cunoaşteţi persoane care au adoptat aceste filosofii, vă invităm să ne împărtăşiţi experienţele!

 

Surse documentare şi foto: Wikipedia, Freegan.info, Emagazine, Huffington Post, Dishesdance.weebly.com, Freenyc.weebly.com, Businessweek, TreeHugger

 

Puteţi citi şi:

Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu vegetarienii

Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu veganii

Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu locavorii

Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu raw veganii. Bucătăria fără foc (I)

Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu naturiştii. Bucătăria fără foc (II)

 


8 comentarii

  1. ma intreb daca la noi ar functiona chestia asta… astia nu arunca nimic. nimic nu se pierde, totul se recicleaza. in farfuria altui client! la mine, in zona fagarasului, este o fabrica de mezeluri. ce-mi povestesc oamenii aia, care lucreaza acolo, nu vreti sa stiti. salamuri expirate sunt introduse in baie de abur, li se indeparteaza coaja, si apoi sunt amestecate cu alte ingriedente si condimente puternice, si transformate in te miri ce… etc etc. ouale expirate, sunt reetichetate. in supermarketuri, nu de putine ori am descoperit lactate expirate. cine le arunca? prea putini. nimic nu se pierde, totul se transforma. in bani, bani, bani…

  2. un profesor a povestit o data la scoala, prin cls 11a, cum se fabrica mezelurile in fabrica….si ne.a intrebat de cateva ori inainte daca suntem siguri ca vrem sa stim. Din ziua aia nu am mai mancat mezeluri, iar dupa cativa ani am devenit vegetariana. Ar fi frumos daca toti ar asculta macar ce inseamna consumul de carne/lapte/oua…dar ce inseamna cu adevarat, nu prostiile pe care ti le zic toti astia “invatati”.

  3. noi suntem totusi un popor de oameni care mereu cumpara mai mult decat au nevoie asa ca mai degraba ar oferi servicii de curatare a frigiderelor decat sa stea pe langa restaurante. in ciuda aparantelor, totusi, mancarea se arunca, cel putin in acele localuri in care nu ti-ar fi frica sa mananci.

    cat despre consumul de carne si oua…. cred ca e mai onorabil sa intrebi un restaurant daca mai are ceva resturi de friptura decat sa iei parizer la 10 lei kilu care contine ciocuri si gheare de pui. sincer, nici pisica mea nu le mananca. mezelurile oricum sunt nocive. eu personnal cred in echilibru. nici sa mananci doar mere, nici sa consumi irational. mananc cu maxima placere o friptura din vaca/porcul lui tanti ioana, mai ales la ce lapte covasit face si cum ne aduce ouasoare calde, abia ouate. asa da. sa nu mai zic de painea aia calda pe care o scot din cuptor si ma tine toata saptamana.

    pentru toti cei care au vazut filmul Earthlings si inca mai mananca produse din carne si lactate, cred ca suntem cu totii de acord asupra unui lucru: nu regimul conteaza in mod special(ca pana la urma si legumele sunt crescute la bec pe hormoni) ci felul nostru de a face risipa. daca ne uitam fiecare in camara/frigiderul propriu, fiecare avem ceva inutil sau aproape stricat. cand am aruncat ultima oara ceva? cand am intrebat ultima oara cum este crescut animalul?

    oricum, sunt de laudat si de sprijinit toate miscarile care au cantarit sistemul nostru consumerist de valori.

  4. Pingback: Cum mâncăm în secolul 21: La masă în ritmul slow food | TOTB.ro - Think Outside the Box

  5. Pingback: Cum mâncăm în secolul 21. Epilog | TOTB.ro - Think Outside the Box

  6. Pingback: Fenomenul de „foodsharing” ia avânt în Germania | TOTB.ro - Think Outside the Box

  7. eu personal sunt inscrisa pe freecycle si asta ma ajuta si pe mine, si ii ajuta si pe ceilalti. de exemplu am facut schimbde hainute pentru copii -care sunt purtate atat de putin pentru ca ei cresc repede si leraman mici in scurt timp.

  8. Pingback: Gleaner's Kitchen: un proiect de food sharing care îmbină freeganismul cu arta culinară | TOTB.ro - Think Outside the Box

Reply To Lucia Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger