Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu Dumnezeu

4

Fiecare religie are o învăţătură în ceea ce priveşte alimentaţia adepţilor săi, fie că aceasta vine din vechime sau este un curent apărut în modernitate. În funcţie de principiile după care se ghidează, unele religii recomandă perioade de post (abţinere de la produse de origine animală), altele interzic categoric consumul unui anumit tip de carne sau al altor produse.

 

 

de Camelia Jula

Normele şi regulile în materie de alimentaţie impuse (propuse) de o anumită religie adepţilor săi sunt respectate de fiecare persoană după bunul plac (în funcţie de puterea educaţiei religioase sau din alte motive, individuale). Ca şi numitor comun, majoritatea curentelor religioase se orientează, în ideologia alimentară, înspre o dietă mai degrabă vegetariană, considerată un ideal pentru o societate care să trăiască în spiritul armoniei cu natura, cu animalele şi cu toate obiectele care ne înconjoară.

Vechea filosofie greacă se baza pe o îndelungată tradiţie vegetariană – Pitagora era vegetarian, Socrate, la fel. Şi poetul roman Ovidiu considera că, pentru ca umanitatea să devină mai bună, să se metamorfozeze într-o specie mai armonioasă, era crucială adoptarea dietei vegetariene. Dar, la nivelul populaţiei, lucrurile au stat diferit. Creştinismul (dar nu numai el) recomandă postul, împărţit în anumite perioade din an şi anumite zile din săptămână, când oamenii sunt sfătuiţi să se abţină de la consumul de produse de origine animală. Biserica Bibliei Creştine, fondată în 1809 de reverendul William Cowherd, promova exclusiv dieta vegetariană pentru adepţii săi. Biserica Adventiştilor de Ziua a Şaptea face şi ea lobby pentru vegetarianism, iar unii adepţi ai ortodoxismului aleg chiar o dietă vegană în perioadele de post. Religia islamică oferă libertatea de a fi vegetarian din motive medicale sau personale, deşi motivele non-medicale au stârnit controverse, de-a lungul timpului, iar unii musulmani au păstrat secretă opţiunea lor pentru vegetarianism. Cu toate acestea, în 1996 a luat fiinţă Societatea Musulmană Vegetariană şi Vegană, ceea ce înseamnă că numărul adepţilor acestei diete a crescut considerabil în rândul islamiştilor. În rest, musulmanii adoptă regimul alimentar halal (care constă în alimente sau părţi de hrană permise prin prisma conceptelor religioase).

 

O masă în stil islamic

 

Iudaismul, în viziunea învăţaţilor din alte vremuri, considera vegeterianismul un ideal moral, dar, totuşi, consumul de carne nu este interzis expres (regulile mâncării de tip kosher, specifică iudaismului, sunt destul de complexe, de altfel). Cabaliştii consideră că numai un mistic, o persoană capabilă să perceapă sufletele reîncarnate şi semnele manifestării divinităţii, poate avea voie să consume carne, deşi, chiar şi aşa, îşi poate produce rău sufletului. Unii evrei ortodocşi adepţi ai vegetarianismului acceptă ideea consumului de carne pe timp limitat, pentru cei care încă nu sunt gata să adopte dieta vegetariană şi au nevoie de o perioadă de tranziţie. În budism, regulile variază: consumul de carne nu este interzis expres, dar învăţăturile încurajează vegetarianismul, promovând compasiunea faţă de animale. Călugării Theravada refuză orice produs provenit din uciderea unui animal, cu scopul direct de a le fi oferit drept hrană, dar nu se opun consumului de carne achiziţionată prin mijloace specifice comerţului. Texte sanscrite din budismul Mahayana arată că Buddha recomanda evitarea cărnii în alimentaţie. Totuşi, fiecare ramură a a budismului alege ce învăţătură să urmeze; spre exemplu, mulţi budişti tibetani sau japonezi consumă carne, dar unii budişti chinezi nu.

 

Masă budistă

 

Jainismul consideră vegetarianismul drept conduita morală normală, la fel ca şi mare parte a sectelor din hinduism. Adepţii jainismului cred că totul are suflet, de la animale la obiecte, în diferite grade sau forme, aşa că se străduiesc să minimizeze răul produs acestora. Majoritatea sunt lacto-vegetarieni, dar cei radicali nu mănâncă nici măcar plante rădăcinoase, spre exemplu (deoarece consideră că asta ar însemna să ucidă planta); ei se axează pe fructe şi boabe de tot felul, a căror cultivare nu implică un rău produs sursei. Unii dintre jainişti sunt fructarieni (chiar fructarieni pacifişti). Nu folosesc niciun fel de produse provenite de la animale moarte. Nu folosesc nici mierea, pentru că ar însemna un act de violenţă la adresa albinelor, din perspectiva religiei lor. Cei mai mulţi hinduşi consideră dieta vegetariană drept ideală pentru o viaţă corectă şi echilibrată, din trei motive principale: non-violenţa faţă de animale, puritatea ofrandelor (primite înapoi ca şi dar al zeilor către muritori) şi convingerea că produsele de origine animală sunt în detrimentul evoluţiei mentale şi spirituale. Mulţi hinduşi aleg, totuşi, varianta lacto-vegetariană a dietei; însă obiceiurile lor alimentare variază în funcţie de comunitatea în care trăiesc şi de tradiţiile regionale. Sikhismul nu leagă spiritualitatea de vreun mod anume de alimentaţie şi lasă la latitudinea fiecărui adept opţiunea consumului de carne sau a orientării spre vegetarianism; anumite secte interzic, totuşi, consumul de carne provenită de la animale sacrificate ritualic, iar altele refuză consumul de ouă. Unii adepţi ai curentului se ghidează după principiul simplităţii alimentaţiei, care spune că supra-consumul de hrană seacă planeta de resurse şi, deci, de viaţă. În credinţa Bahá’í, dieta bazată pe fructe şi cereale este considerată de dorit, mai puţin pentru oamenii care sunt bolnavi sau au o constituţie fragilă. Nu există o impunere în sensul adoptării unei diete vegetariene, dar promotorii credinţei consideră că o societate a viitorului ar trebui să devină, gradual, vegetariană. Rastafarienii încearcă să mănânce cât mai natural, combinând ierburi şi condimente după reţete vechi africane şi conform moştenirii comunitare afro-caraibiene; majoritatea rastafarienilor sunt vegetarieni.

 

Piramida alimentară Bahá’í

 

Dieta edenică (dieta Raiului) a fost adoptată de cei care cred în Adam şi Eva, conform cărţii Genezei. Promotorul dietei a fost reverendul Sylvester Graham (1794 – 1851), care a militat pentru o alimentaţie fără carne, mai ales fără porc, fără sosuri grase, condimente, sare, zahăr, cafea, ceai sau alcool. Dieta Aleluia a luat naştere tot din încercarea de a propune lumii un mod de alimentaţie apropiat celui descris în Biblie. Alimentaţia, în acest caz, este vegană, săracă în calorii, ajutată de suplimente alimentare şi constă în 85% mâncare crudă organică şi 15% mâncare gătită. Dieta este promovată de compania reverendului George Malkmus, sub sloganul „Dieta originală a lui Dumnezeu pentru omenire”. Malkmus a conceput dieta în 1976, când a fost diagnosticat cu cancer de colon. După un an de tratament prin alimentaţie, urmat cu stricteţe, el a anunţat că tumoarea sa ar fi dispărut. Asta l-a încurajat să scrie despre experienţa sa, despre dietă, despre motivele pentru care creştinii se îmbolnăvesc şi să creeze compania Hallelujah Acres, care produce şi vinde mâncare dedicată acestei diete (ulterior, şi-a deschis şi un restaurant, o cafenea şi un magazin cu mâncare sănătoasă). Dieta propusă de Malkmus constă în fructe proaspete şi vegetale (crude sau gătite), suc de morcovi, nuci, seminţe, ulei de măsline, produse din cereale integrale, suplimente de vitamina B12. Sunt interzise produsele animale – de la ouă la lactate. Sunt excluse şi făina, zahărul rafinat, uleiurile procesate, grăsimile hidrogenate, sarea de masă. Stilul de viaţă asociat acestei diete propune mişcare multă, sport, curăţenie (a corpului şi a mediului din jur), odihnă adecvată, o stare spirituală de bine, expunere multă la lumina soarelui şi eliminarea stresului. Criticii dietei spun că aceasta este dezechilibrată şi poate provoca deficienţe grave în organism şi acuză lipsa unor studii ştiinţifice care să îi dovedească pretinsele rezultate ori să îi susţină principiile.

 

Dietele religioase promovează “alimente biblice”

 

Mai recent, în seria dietelor religioase a apărut dieta lui Dumnezeu (denumită şi dieta biblică sau dieta Creatorului). Ea a fost inventată de către Jordan Rubin, un american specializat în discursuri motivaţionale. El susţine că a creat dieta bazându-se pe cărţi de căpătâi ale religiei creştine, mai cu seamă pe Vechiul Testament, care arată ce alimente sunt „necurate”, respectiv „curate” şi acceptate de către Dumnezeu. La rândul său, Rubin a creat o companie numită „Garden of Life, INC.”, care produce şi vinde suplimente alimentare. La fel ca şi în cazul reverendului Malkmus, Rubin a ajuns să creeze o dietă după ce a fost diagnosticat cu boala Crohn, la vârsta de 19 ani. Educaţia lui religioasă era iudaică mesianică, aşa că a adoptat o dietă iudaică strictă (inspirată din mâncarea kosher) după ce a doctorii i-au spus că boala lui este incurabilă. Aşa a ajuns să scrie cartea despre dieta lui Dumnezeu, în care, de fapt, îşi spune povestea şi cum s-a vindecat de boală prin adoptarea unui stil de viaţă care a implicat o anumită alimentaţie, multă rugăciune şi anumite tipuri de exerciţii pentru minte şi corp. Totuşi, analize ştiinţifice care să fundamenteze această dietă nu există; mai mult, în anul 2004, autoritatea americană responsabilă de hrană şi medicamente a cerut companiei Garden of Life să oprească promovarea, cu recomandări nefondate, a opt dintre produsele sale. Dieta creată de Rubin clasifică hrana în funcţie de cum a fost produsă, gătită sau curăţată, în funcţie de cum a fost crescut animalul de la care provine şi în funcţie de forma fizică a acestuia. Influenţele iudaice sunt prezente în această dietă, dar nu sunt exclusive; Rubin pretinde că ar fi studiat amănunţit multe cărţi din vechime pentru a crea setul de reguli al dietei. El îşi promovează ideologia alimentară inclusiv prin radioul creştin din SUA şi, până în 2009, era prezentat drept „nutriţionist biblic”; acum, titulatura lui a fost schimbată în „autor de carte care oferă sfaturi pentru un anumit stil de viaţă”. Dieta lui Dumnezeu se bazează pe vegetale organice, fructe şi legume, dar nu exclude consumul de carne; încurajează eliminarea alimentelor „necurate” (nesănătoase sau de o provenienţă îndoielnică) din farfuria zilnică – spre exemplu, mâncarea procesată sau care a fost tratată cu hormoni, pesticide sau fertilizatori.

 

Vizual: ce înseamnă kosher în cazul cărnii de vită

 

Ce poate mânca un adept al dietei lui Dumnezeu: anumite cereale, seminţe, unele legume, anumite fructe, nuci de orice fel, zarzavaturi; carne de vită, căprioară, miel, bizon, capră sau elan, peşte (nu orice fel de peşte, însă), pasăre şi, desigur, insecte. Sunt interzise mâncărurile cu nivel ridicat de carbohidraţi, cum ar fi pastele, pâinea, zahărul, cartofii, porumbul sau unele legume. De asemenea, există restricţii şi în ceea ce priveşte modul de gătire: „prăjelile” sunt interzise, la fel şi grăsimile de tip margarină, untură sau uleiuri (de soia, porumb, floarea-soarelui etc.). În cazul nucilor şi al seminţelor, se interzice consumul acestora dacă sunt prăjite. Orice condiment sau dressing care conţine zahăr adăugat sau sos de roşii comercial sunt pe lista neagră. De asemenea, sunt nerecomandate alte fructe decât cele de pădure, grapefruit, lămâi. Nu sunt permise băuturi alcoolice, nici sucuri de fructe sau alte sucuri din comerţ, nici apă cu clor de la robinet sau cafea comercială. Se recomandă evitarea produselor de patiserie sau a pastelor făinoase, mai ales dacă au provenienţă comercială. Toţi îndulcitorii artificiali sunt pe lista neagră, iar laptele (de vacă, de soia ori de orez) este recomandat a se consuma cu restricţii. Dieta este gândită în trei faze, pe perioada a 40 de zile şi structurată pe trei nivele (începător, intermediar şi avansat). Fiecare zi din dietă începe şi se termină în rugăciune, iar o zi pe săptămână este indicată să fie de post (parţial), pentru curăţarea organismului. De asemenea, anumite exerciţii fizice sunt indicate, pentru armonia corpului cu spiritul.

Autorul dietei lui Dumnezeu (foto stânga) susţine că adepţii acestui regim alimentar (stil de viaţă) vor remarca o creştere a capacităţii de concentrare, o schimbare a dispoziţiei generale şi că dieta reduce durerile provocate de artrită, precum şi riscul de cancer sau boli de inimă. De asemenea, mai spune Rubin, alimentaţia recomandată de el opreşte procesul de îmbătrânire accelerată specific umanităţii din timpurile moderne, cauzat de hrana nepotrivită pe care o consumăm. Dieta propusă şi promovată de el a întâmpinat numeroase critici, majoritatea pornind de la faptul că Rubin nu are o pregătire de specialitate în domeniul medicinei nutriţioniste care să fie recunoscută la nivelul SUA (el are o diplomă de la o universitate neacreditată de autoritatea în educaţie medicală). Beneficiile dietei lui Dumnezeu nu sunt susţinute ştiinţific, dar metoda a fost parţial creditată pentru că încurajează mişcarea. Faptul că urmarea dietei presupune achiziţionarea unor suplimente alimentare produse de compania lui Rubin a fost, însă, criticat în repetate rânduri; aceste suplimente erau prezentate ca având efecte miraculoase în broşurile companiei sau pe etichete, astfel că, în 2004, Autoritatea SUA pentru Hrană şi Medicamente a cerut scoaterea din materialele de prezentare a presupuselor beneficii ale suplimentelor, deoarece nu erau demonstrate ştiinţific (spre exemplu, pe etichetele unor produse apărea faptul că vindecă diverse boli, de la alergii la cancer).

 

Masă jainistă (vegetariană)

 

Cartea lui Rubin, „Dieta lui Dumnezeu”, a fost bestseller în SUA (poziţie deţinută timp de 47 de săptămâni în topul New York Times); el a mai scris şi alte cărţi (19, în total) şi a ajuns că deţină o emisiune tv săptămânală, difuzată în întreaga lume şi să fondeze compania Garden of Life, care s-a poziţionat drept sursa principală de aprovizionare pentru cei care doresc să urmeze dieta propusă de autor. Povestea lui de viaţă a devenit nucleul discursurilor motivaţionale pe care le susţine peste tot în lume: „Profund motivat de modul în care mi-am recăpătat sănătatea cu ajutorul lui Dumnezeu, am promis că îmi voi dedica restul vieţii împărtăşirii acestei înţelepciuni cu restul lumii şi transformării naţiunii (americane – n.r.) într-una mai sănătoasă”. Rubin susţine că, prin stilul de viaţă şi de alimentaţie adoptat, s-ar fi vindecat de o serie de boli (de la boala Crohn la alergii alimentare, anemie, diabet, circulaţie slabă, probleme ale ficatului, fibromialgie, insomnie, pierderea părului, depresie cronică şi altele). Compania condusă de el a fost listată, în 2004, drept a cincea în topul companiilor aflate în creştere accelerată în America, având, în 2003, vânzări de peste 43 de milioane de dolari. În ansamblu, se pare că activitatea bazată pe inventarea unei diete cu accente religioase i-a adus o avere considerabilă şi o notorietate respectată de mulţi americani.

 

Deliciu culinar budist

 

Adepţi ai diverselor religii din lume se mulează după regulile alimentare ale acestora sau după indicaţiile sugerate în funcţie de nenumărate motive – de la dorinţa de a respecta cu stricteţe religia aleasă până la principii de viaţă personale. Diversitatea este copleşitoare (de la cei care urmează regulile religiilor vechi de sute sau mii de ani la cei care au îmbrăţişat diete moderne, dar concepute după aceleaşi principii prezente în cărţile de demult, care au stat la căpătâiul religiilor) şi noi curente se pot naşte oricând, din cele deja existente sau ca reacţie la acestea. Pot exista diferenţe de stil alimentar şi între adepţi ai aceluiaşi curent. Fiecare dietă lasă loc de interpretare, în anumite puncte, tocmai pentru impresia de flexibilitate (mult mai tentantă decât propunerile radicale, inflexibile). Dacă ar fi să tragem o concluzie, ar fi de observat faptul că multe curente religioase iau în calcul non-violenţa faţă de animale sau de mediul înconjurător (de aici propunerea unei alimentaţii vegetariene sau vegane) şi, respectiv, cele moderne s-au reorientat şi fac lobby împotriva procesării şi artificialităţii hranei din prezent.

 

Surse documentare şi foto: Wikipedia, The Maker’s Diet, Jordan Rubin, QuackWatch, Dicţionar Ebraic Român, Geshercity, Koreaforniancooking, Calorielab, TreeHugger, Bahaithought

 

Puteţi citi şi:

Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu vegetarienii

Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu veganii

Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu locavorii

Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu raw veganii. Bucătăria fără foc (I)

Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu naturiştii. Bucătăria fără foc (II)

Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu freeganii şi fructarienii

 


4 comentarii

  1. Felicitari, Camelia, pentru acest serial despre obiceiurile culinare contemporane! Cred ca toate laolalta reprezinta un document foarte valoros si chiar ma gandesc sa le tiparesc si sa le pastrez sa le recitesc pe indelete.

  2. Felicitari doamnei/domnisoarei Camelia Jula, nu numai ptr. calitate, ci si ptr. faptul ca a mentionat implicarea economicului, (elegant spus) si a lipsei confirmari rezultatelor/efectelor de catre autoritati independente.

  3. Pingback: Cum mâncăm în secolul 21: La masă în ritmul slow food | TOTB.ro - Think Outside the Box

  4. Pingback: Blog Delicii Bio » Despre sănătate în presa online (2)

Reply To Zirka Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger