Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu vegetarienii

Ce mâncăm şi cum mâncăm au devenit două teme intens dezbătute în societatea modernă. Ne convine sau nu, hrana pe care o oferim corpului nostru şi modul în care ne alimentăm contează foarte mult în prezent, mai ales în condiţiile în care ştim cum sunt produse o mulţime de alimente sau materii prime care ne devin bucate în farfurie. Dezbaterea asupra modurilor corecte de hrănire şi asupra alimentelor ideale pentru corpul nostru nu este de azi – de ieri, ci îşi are rădăcinile cu secole în urmă.

 

 

de Camelia Jula

Încetul cu încetul, lumea a dezvoltat diverse diete şi moduri de alimentaţie, fie asociate unei religii, fie pornite din ştiinţa asupra corpului nostru şi a lumii înconjurătoare sau din grija pentru mediu ori animale. Dacă unele ideologii alimentare sunt privite ca normalitate, altele rămân la stadiul de “ciudăţenii” pentru majoritatea oamenilor. Despre unele şi altele, vorbim, începând de astăzi, într-un serial al modurilor de alimentaţie ale societăţii moderne.

Omul este omnivor, au decis multe cercetări, deci are capacitatea de a asimila carnea, la fel cum are capacitatea de a asimila vegetalele. Totuşi, alimentaţia vegetariană, care exclude carnea, a însoţit societatea umană încă din timpuri foarte vechi. Primele consemnări ale vegetarianismului apar în India antică şi la civilizaţia greacă din secolul al VI-ea î.e.n., din sudul actualei Italii. Regimul alimentar era corelat cu non-violenţa faţă de animale şi promovat de grupuri religioase şi filosofi. Însă, în urma creştinării Europei, acest tip de dietă a dispărut timp de secole de pe continent. În epoca medievală, în mănăstiri din vestul Europei, era interzis consumul de carne, dar nu şi cel de peşte. Adevăratul vegetarianism a reapărut în Europa în perioada renascentistă şi a devenit o practică populară abia în secolele XIX – XX. Istoria consemnează fondarea primei Societăţi Vegetariene în anul 1847, în Anglia; ulterior, i s-au alăturat ţări precum Germania sau Olanda. Denumirea de vegetarian vine de la „vegetus” (latină = plin de viaţă), susţin unele teorii, în vreme ce altele spun că provine pur şi simplu de la cuvântul „vegetal”. În 1908, societăţile vegetariene din mai multe ţări fondează Uniunea Vegetariană Internaţională, iar în Europa vestică şi pe continentul nord-american popularitatea dietei vegetariene creşte foarte mult în secolul al XX-lea. Fenomenul este explicabil în special prin prisma interesului crescut faţă de nutriţie, ecologie, economie şi sănătate.

În esenţă, a fi vegetarian înseamnă a nu consuma carne sau, în general, produse obţinute prin uciderea unei alte fiinţe. Dar există mai multe variaţiuni ale acestui mod de alimentaţie: dieta ovo-lacto-vegetariană (se consumă lactate, ouă, miere etc.); dieta lacto-vegetariană (ouăle sunt excluse, în schimb sunt permise lactatele); dieta ovo-vegetariană (sunt permise ouăle, dar excluse lactatele); dieta semi-vegetariană (poate include peşte, lactate, ouă, ocazional anumite tipuri de mezeluri); dieta pesco-vegetariană (pescetarianismul – dietă vegetariană care acceptă consumul de carne de peşte şi fructe de mare); dieta vegetariană Su (exclude toate produsele animale, dar şi legumele rău-mirositoare, precum ceapa, usturoiul sau prazul); pollotarianismul (se acceptă mezelurile şi carnea de pasăre); flexitarianismul (dietă vegetariană cu excepţii ocazionale, când se poate consuma şi proteină animală). Motivele pentru care o persoană alege să fie vegetariană pot fi multiple: de la convingeri etice, la convingeri religioase, de la prescripţii medicale (adeseori dieta vegetariană vine la pachet cu urmarea unui tratament al unei afecţiuni sau pentru prevenirea unor probleme de sănătate) la grija pentru drepturile animalelor, de la convingeri ecologice sau economice la cele care privesc, pur şi simplu, dorinţa de a avea un corp sănătos pentru o perioadă pe cât posibil mai îndelungată.

 

Piramida vegetariană

 

Studii diverse au arătat, de-a lungul timpului, că dieta vegetariană, indiferent de formele pe care le poate îmbrăca, satisface cerinţele nutriţionale pentru toate perioadele vieţii unei persoane şi reduce considerabil riscul de îmbolnăvire de cancer sau alte boli. Potrivit unor cercetări în acest sens, vegetarienii tind să aibă mai puţine probleme cu obezitatea, un nivel mai mic de colesterol, tensiunea scăzută şi şanse mai mici de boală de inimă, hipertensiune, diabet tip 2, boală renală, osteoporoză, Alzheimer sau alte dereglări pe fond nervos. Legumele de orice fel, rădăcinoasele, nucile, alunele, laptele de soia, cerealele, fructele – toate reprezintă surse de nutrienţi, proteine şi amino-acizi necesari corpului uman şi se regăsesc în dieta vegetariană. În general, vegetarienii gătesc alimentele (despre consumarea vegetalelor în regim de bucătărie fără foc vom vorbi la dieta naturistă), dar, când vine vorba de fructe sau legume, le pot consuma şi crude. Diverse religii propun dieta vegetariană ca şi comportament moral, normal, de viaţă (hinduismul, spre exemplu), în vreme ce alte religii nu interzic consumul de carne (spre exemplu, creştinismul, dar care şi el propune perioadele sau zilele de post, când se apelează, de fapt, la o dietă fără carne, fără proteină animală, pentru „curăţirea” organismului). În lume, vegetarienii sunt priviţi în moduri diferite: sunt ţări în care există suport legal şi cultural pentru acest mod de alimentaţie şi ţări în care conceptul de a fi vegetarian este dezaprobat sau prost înţeles. În India există de multă vreme etichetarea produselor şi chiar a restaurantelor, pentru ca oamenii să ştie dacă sunt sau nu vegetariene. La noi, lucrurile s-au mişcat ceva mai greu în acest sens, chiar dacă pe rafturile supermarketurilor suntem invadaţi de oferte de produse „bio”, „eco”, „vegetariene” ori „de post”.

Cum este să fii vegetarian în România? Pentru a afla acest lucru, am stat de vorbă cu doi adepţi ai dietei ovo-lacto-vegetariene, Claudia şi Vili (soţ şi soţie, din Cluj-Napoca). Claudia a îmbrăţişat acest tip de dietă de 12 ani, iar Vili, de 22 de ani. Când s-au cunoscut, fiecare devenise adeptul dietei, deja, pe cont propriu.

 

De ce aţi ales acest tip de alimentaţie?

Claudia: Pentru am citit despre beneficiile acestui tip de alimentaţie, dar şi despre nocivitatea consumului de carne care induce stări de agresivitate, amplifică fricile, plus condiţiile în care sunt crescute şi sacrificate animalele în societatea actuală reprezintă un motiv în plus să renunţ la consumul de carne (îndopate cu aşa-numita mâncare, cu alimente, cu vaccinuri care toate se transmit oamenilor care le consumă).

Vili: Am participat la unele conferinţe de spiritualitate orientală, unde am aflat de beneficiile alimentaţiei vegetariene şi despre dezavantajele cărnii, zahărului şi ale altor produse (cafeaua, de exemplu). Am văzut efecte benefice ale dietei la persoane care erau deja vegetariene de câţiva ani.

 

Ce cuprinde, în mod normal, alimentaţia voastră?

Claudia: Legume, fructe, soia, ciuperci, cereale.

Vili: Orice în afară de carne, zahăr, cafea şi posibil alte produse de care nu îmi amintesc acum (fiind vegetarian de 22 ani, dieta a intrat deja în obişnuinţă, mi-e greu să fac un inventar).

 

Alimentaţia vegetarină presupune combinaţii extrem de creative când vine vorba de gătit

Cum a fost (mai ales până la apariţia, în România, a meniurilor vegetariene prin localuri) integrarea ca vegetarian într-o societate mare consumatoare de carne?

Claudia: Chiar în primii ani, meniurile de restaurant nu cuprindeau asemenea produse, eventual nişte garnituri şi cam atât. Însă nu mi s-a părut neapărat dificil.

Vili: Foarte dificilă. Eşti pe cont propriu. Trebuie să îţi prepari mâncarea aproape întotdeauna. Te duci într-un local cu 30 de feluri de mâncare, dar maxim 1 sau 2 sunt fără carne. La început eşti privit cu uimire („există cineva vegetarian?”), curiozitate („cum poţi să trăieşti fără carne?”) sau superioritate. Nu prea ai de ales. Este greu să le explici oamenilor că sunt nişte mâncători de cadavre. Mai ales celor pentru care „cea mai bună legumă este carnea”.

 

Ce beneficii v-a adus şi vă aduce acest mod de alimentaţie?

Claudia: O stare de sănătate mai bună, calm, relaxare.

Vili: Cel mai mare beneficiu este legat de sănătatea fizică şi psihică.

 

Există vreun dezavantaj al dietei, din perspectiva voastră?

Claudia: Nu.

Vili: Nu există vreun dezavantaj major, cu excepţia riscului de a fi privit ca un ciudat de non-vegetarieni.

 

Cum eraţi (sau sunteţi) percepuţi de cei din jur (de la familie la cunoştinţe întâmplătoare) în momentul în care află că sunteţi vegetarieni?

Claudia: Încă cu surprize, lumea nu se prea aşteaptă ca o persoană să poată trăi fără să mănânce carne, au impresia că dacă nu ai carne pe masă nu o poţi înlocui cu nimic; cei cu care discuţi puţin mai pe îndelete, realizează că ai ce mânca şi în afara cărnii şi că opţiunile sunt chiar multe şi diversificate.

Vili: Familia s-a obişnuit repede. Prietenii nevegetarieni la fel. Cunoştinţele ocazionale te privesc cu mirare, cu curiozitate sau se întreabă de pe ce planetă eşti.

 

În India, aceste buline sunt folosite pentru a diferenţia restaurantele vegetariene (verde) de cele non-vegetariene

 

De ce nu aţi mers pe ideea unui regim vegetarian total, adică fără proteină animală deloc?

Claudia: Consider că proteinele respective reprezintă, totuşi, un necesar pentru organism. Plus că dacă vine vorba despre lactate, specificul propriului organism îmi solicită o asemenea alimentaţie.

Vili: Alegerea dietei îşi are bazele în spiritualitate. Una este să ucizi o fiinţă pentru hrană şi cu totul altceva să consumi fructele unei entităţi vii (fruct în înţelesul de ceea ce este produs de respectiva entitate).

 

Aţi fost curioşi să aflaţi câţi alţi vegetarieni sunt în România, să intraţi pe forumuri dedicate sau aveţi prieteni vegetarieni?

Claudia: Nu la forumuri, însă avem cunoştinţe şi prieteni vegetarieni.

Vili: Curios? Oarecum. Forumuri dedicate? Într-o măsură mai mică. Să iau legătura cu alţii? Tot într-o măsura mai mică. Prieteni vegetarieni? O grămadă.

 

Care sunt mâncărurile voastre preferate?

Claudia: Orez cu legume, şniţele de soia, salate de crudităţi, prăjituri cu fructe

Vili: Hrişca, fructele în general.

 

Sunt şi persoane publice (în general, din branşa actorilor sau cântăreţilor) din România care au adoptat o dietă vegetariană, recunoscând public acest lucru şi chiar recomandând modul de alimentaţie (Anca Ţurcaşiu este, probabil, cel mai utilizat exemplu în acest sens de către toate articolele sau publicaţiile care discută despre tipuri de diete). Însă, la nivelul majorităţii din România, alimentaţia continuă să includă carne şi produse din carne, indiferent de provenienţa lor şi în ciuda tot mai numeroaselor avertismente ale medicilor şi specialiştilor în nutriţie legate de modalitatea în care sunt produse carnea şi mezelurile pe care le găsim pe piaţă. Până la urmă, modul de alimentaţie rămâne o alegere personală, iar în prezent, cu toate sursele de informare existente, chiar nu mai poate apărea scuza necunoaşterii efectelor felului în care alegem să ne hrănim. Chiar dacă mai încet şi mai greoi, meniurile restaurantelor de la noi s-au adaptat, cât de cât, la cerinţele vegetariene; piaţa românească încă oferă o paletă largă de vegetale sănătoase, doar produsele de tip „bio” sperie consumatorul obişnuit, pentru că sunt mai scumpe. Dar a adopta o dietă vegetariană, indiferent de variaţiunile sale, nu înseamnă automat a trăi din alimente „bio”. Cu puţin interes şi o minimă documentare, la îndemână pe internet, puteţi afla extrem de multe lucruri despre ce şi cum se poate găti şi consuma în acest regim alimentar.

 

Dacă sunt vegetarieni printre voi, ne-am bucura să vă aflăm experienţele personale. Scrieţi-ne despre ele!

 

Surse documentare istoric şi foto: Wikipedia, Vegetariancycling.com, Vegetarian Food