Cum l-am inmormantat pe domnul Ne’ Buyang

10

tana1

Ne’Buyang s-a nascut in 1930 in satucul Lemo din regiunea Tana Toraja, Sulawesi, Indonezia. Daca ar mai trai, Ne’ Buyang s-ar putea declara multumit ca lasa in urma sa 5 copii, 13 nepoti si mari suprafete fertile pentru cultivarea orezului.

de Brad Florescu (articol realizat in colaborare cu Amazingrace)

Dar Ne’Buyang nu se mai poate lauda, pentru ca a murit acum un an. Iar lunea trecuta l-am inmormantat.

Dupa tragicul deces survenit pe fondul batranetii si al bolii, familia lui Ne’ Buyang n-a avut nici timp, nici motive saplanga. Conform traditiei, primul lucru de facut in aceasta situatie era stabilirea datei inmormantarii. Si tot conform traditiei, mortul nu era cu adevarat mort pana in clipa in care sangele primului taur sacrificat atingea pamantul.

Despre asta un pic mai tarziu.

In Tana Toraja, mortilor li se acordaun respect vecin cu adoratia. Dimensiunea si fastuozitatea ceremoniei funerare dau masura importantei pe care familia o acorda atat raposatului, cat si traditiei. O astfel de ceremonie necesita pregatiri spectaculoase, care pot dura intre o luna si un an intreg.

Pe toata perioada pregatirilor, trupul neinsufletit este imbalsamat si depus in aripa sudica a casei. Intreaga familie se strange la sfat (chiar si nepotii sau verii indepartati) si, impreuna cu liderii locali, stabilesc data la care va avea loc Rambu Tuka (inmormantarea) si contributia materiala pe care trebuie s ao aduca fiecare pentru buna desfasurare a acestui eveniment extrem de costisitor.

La inmormantarea lui  Ne’ Buyang, de exemplu, au fost sacrificati 25 de bivoli si circa 50 de porci, lasand la o parte cantitatile mari de orez, legume sau Tuak (vin de palmier). Un bivol frumos si sanatos costa in jur de 50 de milioane de rupiah, echivalentul a 3,000 de euro. Nu uitati ca vorbim, totusi, de niste cultivatori de orez.

Dupa ce-au strans banii, au cumparat bivolii si porcii, au umplut hambarele cu orez si bidoanele cu Tuak, fiii lui Ne’ Buyang l-au scos pe raposat din aripa sudicaa casei si l-au pus la masacu ei. In traditia Toraja, mortul e tratat ca un bolnav (To Makula) panain ziua inmormantarii. I se dau mancare, bauturasi medicamente, familia stade vorbacu el si il ingrijeste de parca maine-poimaine ar fi din nou apt combatant. Fenomenul dureaza trei zile. Primele trei zile din Rambu Tuka.

In cea de-a patra zi a inceput inmormantarea propriu-zisaa lui Ne’ Buyang, la care am fost invitat si eu. Itos (ghidul) si Indra (soferul) m-au dus pana la marginea unui sat pierdut printre orezarii. De-acolo, am mers pe jos pe drumeagul noroios timp de o jumatate de ora. Din urma, veneau masini si motorete incarcate cu invitati si purcei negriciosi.

tana3

Urcand panta care ducea catre domeniul familiei lui Ne’ Buyang, am auzit oameni cantand.

–  E Mabadong, cantecul prin care oamenii cer zeilor sa primeasca sufletul mortului in Puya (Rai), imi explica imediat Itos.

Inca 10 pasi pe povarnis si iata-ma sus, in valtoarea evenimentelor. De jur imprejur, pavilioane intesate cu oameni, bivoli priponiti si purcei zbatandu-se in noroiul din curte. In miloc trona un sicriu imens, vopsit in rosu si auriu, inconjurat de circa 50 de barbati, imbracati in tricouri albastre si pantaloni negri, care cantau Mabadong-ul tinandu-se de maini intr-o hora cu pasi mici.

Pe trei platforme acoperite, rudele apropiate si persoanele de rang inalt observau ceremonia. Itos expune rapid regulile:

Urcand panta care ducea catre domeniul familiei lui Ne’ Buyang, am auzit oameni cantand.

– Poti sa stai unde vrei, mai putin acolo. Si, mai ales, nu trece prin fata lor, orice-ar fi. In plus, nimeni nu are voie sa se aseze din pavilionul mare din spate; acolo stau invitatii din alte sate. Hai sa-l cunoastem pe stapanul casei.

Fiul lui Ne’ Buyang era un barbat de 45-50 de ani, cu un aer aspru, dar amabil. Am dat noroc,  i-am spus Apa Kariba (varianta Toraja a lui “Ce faceti?”) si i-am oferit – cu mana dreapta – darul pe care fusesem instruit sa-l aduc: un cartus de tigari locale, cu aroma de cuisoare. A desfacut un pachet si mi-a oferit una. In Indonezia, a oferi o tigara echivaleaza cu a incerca sa-ti faci un nou prieten. Am fumat impreuna 5 minute, schimband amabilitati. Cindy, fiica lui in varsta de 22 de ani, m-a servit cu dulciuri si apa si m-a intrebat daca am cont pe Facebook, sa ne imprietenim. In jurul nostru, lumea fuma, bea cafele si discuta relaxata. Ce vreau sa spun e ca, in afara de sicriul si de guitaturile tragice ale purceilor, nimic nu sugera ca ne aflam la o inmormantare. Nimeni nu plangea, nimeni nu tinea pe nimeni in brate. De ce asta, Itos?

– Nu au de ce sa planga. Mortul nu e inca mort. Sufletul lui e aici, printre noi, in curte. Abia in clipa in care va porni spre Puya il vom putea considera Tomate (mort de-a binelea). Asta se va intampla atunci cand sangele primului bivol va atinge pamantul.

Primul bivol era priponit la 10 metri de locul unde beam cafea si serveam dulciuri. Era un animal puternic, frumos, cu coarne de o jumatate de metru. Parea usor nelinistit. Poate de la agitatia din jurul lui, poate pentru ca stia ce-l asteapta.

–  Bivolul e un animal sfant pentru noi. Este singura faptura care, prin sacrificiu, poate duce sufletele raposatilor in Rai. Fara el, sufletele raposatilor ar bantui etern prin lumea pamanteasca.

tana2

Norocul a facut ca, in momentul sacrificiului, sa fiu ocupat facand poze in alta parte. Am coborat aparatul de la ochi si-am urmat privirile multimii. Bivolul frumos si mandru se zbatea deja prabusit la pamant, horcaind dupa ultimele picaturi de viata.  Noroiul de dedesubt era amestecat cu sange. Sangele primului bivol. Deci sufletul lui Ne’ Buyang incepuse sa urce catre cer. Si-acum?

– Acum, Ne’ Buyang pleaca dintre noi. Sicriul va fi urcat in Lakkean, turnul ritual construit special pentru a-i ridica sufletul la cer.

30 de barbati voinici au apucat de marginile imensului sicriu si au inceput sa-l urce pe scara, catre altarul din varful turnului. Fundalul sonor era asigurat de un grup de femei care batea ritmul intr-o piua de lemn. M-am situat strategic sub scara turnului, ca sa fac poze. Doar ca, in clipa in care oamenii au inceput sa urce, lemnele scarii au troznit apocaliptic. Am tasnit de-acolo cat am putut de repede. Daca s-ar fi rupt, peste un an taiati un bivol pentru sufletul meu…

Un barbat de 25-30 de ani, imbracat intr-un strai traditional, a urcat langa sicriu si a inceput sa vorbeasca.

– Cine e?

– E Aluk Tomina, preotul.

– Pai nu pare preot crestin. Voi sunteti protestanti, nu?

– Da, dar Rambu Tuka trebuie oficiata in vechiul nostru cult, Aluk Todolo (credinta stramoseasca).

– Si Biserica Protestanta ce zice?

– Biserica zice ca religia e una si traditia e alta, asa ca ne lasa sa ne inmormantam raposatii in ritul vechi. Mai pe seara va veni un preot protestant si ii va face mortului slujba in rit crestin.

Impins de la spate de credinta stramoseasca, Ne’ Buyang pornise catre cer. In curte au inceput sa curga baieti tineri aducand pe umeri purcei. 5, 10, 15, 20 de godaci. I-au depus in noroi, pe locul unde statuse pana atunci sicriul. Daruri din partea invitatilor. Purceii au guitat a protest doua minute, apoi s-au oprit si s-a facut liniste.

Un flaut si o voce tragica de femeie au umplut curtea. Din spatele casei, a aparut un cortegiu de 30-40 de oameni . In fruntea lor, un cuplu tanar cu aer princiar. Nobili locali. Semana cumva cu cortegiul elfilor din Lord of The Rings, daca mi se permite comparatia.

– Acesta este primul grup de invitati. Pe parcursul zilei, vor tot veni, in grupuri de 25 pana la 50 de persoane.

Per total, vor fi peste o mie de oameni.

Grupul s-a instalat in pavilionul oaspetilor, in care nimeni nu avusese voie sa intre pana atunci. Intr-o ora, pavilionul era aproape plin, dar grupurile continuau sa soseasca, aducand daruri si onoruri pentru Ne’ Buyang. De la microfon, un barbat cu alura de ranger, striga lista ofrandelor primite de la fiecare familie vizitatoare. Cam ca la noi la nunta, dar cu ceva mai multa deferenta.

Trupul lui Ne’ Buyang a ramas in varful turnului inca trei zile si trei nopti. In timpul acesta, au fost sacrificati ceilalti 24 de bivoli si toti purceii cumparati sau primiti in dar. Familia a impartit carnea celor saraci si, in ultima zi de Rambu Tuka, a luat pe sus sicriul si l-a dus sa il ingroape. Nu in pamant, asa cum ne-am fi asteptat, ci in munte.

tana

In Toraja, mortilor li se sapa cripte direct in stancile care strajuiesc orezariile. Familiiile bogate au propria stanca-cimitir. Pentru mortii de seama, se cioplesc statui care-i reprezinta si care sunt plasate pe zidurile stancilor, la inaltime, sa aiba vedere frumoasa peste campurile verzi. La fiecare 10 ani, mortul este scos din sicriu si imbracat in straie noi.

Doua vorbe mai vreau sa spun despre traditiile si religiile din Tana Toraja. La baza, oamenii de-aici practicau o forma de animism cu radacini in hinduism, peste care misionarii au grefat preceptele crestine. Aluk Todolo, credinta  stramoseasca,  spune ca fiecare fiinta vie – om, animal, copac – are un zeu al sau. De aceea, inainte de a taia un copac, localnicii inalta rugaciuni de iertare zeului copacului.

Printre arborii cei mai respectati se numara Tara, un exemplar inrudit cu arborele de cauciuc. Atunci cand moare un bebelus, trupusorul neinsufletit este imbalsamat si depus intr-o scobitura din trunchiul arborelui. Credinta spune ca Tara ii va fi ca o mama, ca il va hrani cu latexul sau si ca, astfel, pruncul va trai vesnic. Dupa o vreme, scobitura se resoarbe si trupurile micute sunt, literalmente, absorbite in trunchiul arborelui-mama.

Practicalitati:

Tana Toraja este o regiune situata in centrul insulei Sulawesi din Indonezia.

Cum se ajunge:

Zburati fie la Jakarta, fie la Kuala Lumpur, apoi luati avionul spre Makassar.

De la Makassar pana la Rante Pao (cel mai important oras din Tana Toraja) se ajunge cu masina in aproximativ 8 ore (cu doua opriri pentru pranz si pentru un snack).

Unde dormiti:

– exista 5-6 statiuni care ofera conditii decente si preturi ok (50 de Euro pe noapte). Puteti dormi si acasa la localnici, dar trebuie sa faceti un rabat serios la confort.

Ce e de vazut:

–  O ceremonie Rambu Tuka, daca aveti noroc si se intampla in perioada in care sunteti voi. Cele mai multe Rambu Tuka au loc in iulie-august. Nu pentru ca mor mai multi oameni, ci pentru ca familiile raposatilor isi pot lua concediu pentru a participa la eveniment.

–  Mormintele de la Londa. Aici, mortii sunt pusi intr-o grota naturala, care se poate vizita.

–  Cel putin un copac-mama. Sunt cateva sute in toata regiunea.

–  Cel putin doua-trei sate. Terasele plantate cu orez sunt absolut spectaculoase.

Ce sa mancati:

Exista 3 specialitati marca Tana Toraja pe care ar fi pacat sa nu le incercati, ca-s bune.

» Pui sau porc Pa’Piong, inabusit in coaja de bambus.

»  Pui sau porc Pamarassan, condimentate cu un sos specific locului.

» Supa Buntut din coada de bivol.

» O alta bunatate a locului este Bobo Lotong (orez negru), mult mai gustos decat cel alb. Tineti doar cont de faptul ca trebuie comandat cu cateva ore in avans, pentru ca fierbe mai greu.

Cand sa mergeti:

– intre mai si septembrie, ca sa evitati anotimpul ploios.

Tags:



10 comentarii

  1. Primitivi… Dupa ce vezi asa ceva incepi sa apreciezi mai mult modul de gandire iudeo-crestin. Nu, nu ala contaminat cu elenism.

  2. Si la noi se face pomana mortului. Nu la aceeasi scara, dar mai ales la sate vine toata localitatea la praznicul de dupa ingropare. Si e praznic aproape ca la nunta.

  3. Nu primitivi, diferiti! Si in ortodoxismul nostru “aplicat” (daca pot sa-i spun asa), la tara si chiar la oras, sint si in zilele noastre felurite obiceiuri si traditii de nunta, botez, inmormintare etc. care nu cred ca au vreo legatura cu dogma crestina si cartile Sfintilor Parinti, ci ori au fost manifestari pagine inglobate in crestinism, ori au fost “inventate” de-a lungul a 2 milenii de crestinism. Pe de alta parte, daca te-ai fi nascut acolo, in celalalt colt de lume, poate nici nu ti-ar fi trecut prin cap ca religia si traditiile tale nu sint cele “adevarate” (am folosit ghilimele pentru ca, nu-i asa, care este adevarul? :-))

  4. La noi, medic, spaga,mort,morga, spaga,acte, spaga, sapat groapa, spaga, tocmit preot,spaga, groapa, pamant, bocit…haleala moca

    dupa 40 de zile… preot, spaga, haleala moca

    dupa 3-5 luni… preot, spaga, haleala moca

    dupa 7 ani, preot, spaga, groapa, oase, spaga, haleala,

    s.a.m.d

  5. Si ortodoxismul este primitiv in aceasta privinta. Sa mananci fasole cu ciolan de porc langa coparseul deschis, vara la 30 de grade nu este un exemplu de promovare a regulilor minime de igiena.
    Iudeii, care in ziua mortii depuneau cadavrul departe de comunitate si care cunosteau adevarul cu privire la un cadavru (o sursa de infectii, un lucru care trebuie depus fara intarzaiere in pamant, ferind astfel pe cei vii de un potential contact cu el) sunt un exemplu de admirat in aceasta privinta.

  6. Ce nu am inteles eu este cum adica, a amurit acum un an? Intre timp unde l-au tinut? Poate mi-a scapat ceva?!

    Referitor la primitivism, sa nu ne repezim sa ii judecam pe altii. In fond, si noi putem parea primitivi in fata altora – oare ce o gandi un neamt sau un elvetian cand o vede pe tzatza Florica, din satul Vaicareni, neelectrificat si neasfaltat, spaland rufele la rau? Ori, ducandu-se in spatele curtii, noaptea la trei, cand afara sunt minus douaj’de grade, pentru ca a trecut-o burta? Asa ca, inainte de a arunca cu piatra, hai sa stam stramb si sa judecam drept!

  7. @ maverick
    M-am gandit si eu la asta, insa nu se spune ca a murit in decembrie (sau acum 15 zile). Se spune ca a murit acum un an, de unde deduc ca a trecut un an (adica 12 luni, sau, ma rog, pe acolo… trei primaveri, doua musoane, cum or masura ai timpul).

Leave A Reply