Cumîl întâmpină astronauții pe Dumnezeu

0

Știința continuă să modifice forma credinței religioase, dar cum se modifică devotamentul față de divinitate pe orbită? În 1969, Buzz Aldrin degusta pâine și vin de împărtășanie pe Lună, de exemplu. Iar mâncarea kosher a apărut deja în meniurile orbitale ale evreilor. La rândul lor, musulmanii au pus 150 de oameni de știință să încropească o broșură de 12 pagini cu reguli de preamărire a divinității în cerul înstelat. Aflați cum se împacă religia cu spațiul.

Discvery News ne prezintă câteva exemple extrase din iudaism, creștinism și islam:

Evreii în spațiu: În 2003, astronautul Ilan Roman s-a înfruptat în spațiu din lasagna, tocană de carne de vită și pui cu orez binecuvântate de un rabin, iar colegul său Jeff Hoffman a decolat împreună cu o menoră (candelabru cu șapte brațe) și cu un titirez cu patru laturi (fiecare din ele având inscripționată o literă ebraică), simboluri ale sărbătorii de Hanukkah, în 1993.

Creștinii în spațiu: În 1969, după cum scriam mai sus, astronautul Buzz Aldrin a consumat pâine și vin de împărășanie pe astrul nopții. Nu a reușit însă să transmită ceremonia pe Pământ, pentru că NASA se afla fusese dată deja în judecată după ce echipajul misiunii Apollo 8 au citit de Crăciun din Cartea Genezei. Dacă credeți în transsubtanțiere, atunci mai sus aveți un exemplu clar că trupul lui Hristos a fos pe Lună – o adevărată săritură în spațiu și timp. Mai mult, în 2009, cosmonautul Maksim Suraev că Agenția Federală Spațială Rusă dispune de un mic depozit cu obiecte religioase la bordul Stației Spațiale Internaționale, printre care se numără și o cruce despre care se spune că conține o bucată din crucea pe care a fost răstignit Isus.

Musulmanii în spațiu: În ce direcție se află Mecca de pe orbită? Cum se poate posti de Ramadan în timpul unei călătorii spre Marte? Agenția Spațială din Malaiezia a încercat să răspundă la aceste întrebări în 2006, când Departamentul pentru Dezvoltare Islamică din statul musulman a adunat 150 de oameni de știință devotați islamului să scoată o broșură de 12 pagini cu reguli de adulație divină în spațiu. Iată câteva dintre ele:

* Când încearcă să se roage în direcția Meccăi, astronautul trebuie doar să facă tot posibilul pentru a determina direcția potrivită sau „proiecția Ka’aba” (punctul în care o linie geografică a unei sfere se intersectează cu piatra neagră de la Mecca). Dacă nu este posibil acest lucru, atunci este perfect adecvat ca astronautul să se roage în direcția Terrei. Iar dacă nici aceasta nu poate fi stabilită, atunci se poate ruga în ce direcție vrea el. Din câte se pare, este nevoie de ceva matematică pentru a stabili cu precizie direcția rugăciunii islamice, însă rugăciunea în sine este în cele din urmă mai importantă decât direcția.

* Cele cinci sesiuni zilnice de rugăciune se stabilesc într-un ciclu de 24 de ore urmând fusul orar al stației de lansare de unde a fost propulsat printre stele astronautul.

* Poziționarea fizică în timpul rugăciunii trebuie să se asemene cu cea tradițională pe cât de mult posibil, însă în cazuri extreme, cum ar fi un spațiu strâmt sau gravitate zero, este suficient ca astronautul să-și imagineze pozițiile respective.

* Postul de Ramadan fie este practicat fie în spațiu, fie este recuperat pe Pământ.

* Trupurile unor eventuali decedați trebuie aduse înapoi pe Pământ în vederea înmormântării sau, în cazuri extreme, „îngropate în spațiu printr-o mică procesiune funerară”.

* Mâncarea care nu este permisă în mod normal de legea islamică este permisă în spațiu doar atunci când astronauții sunt amenințați cu foametea.

Iată deci cum se îmbină credința în divinitate cu explorarea spațială în numele științei.

Foto: Flickr/familiymwr

Citiți și:

Religia continuă să afecteze voturile la urne

Nobelul religios s-a acordat anul acesta unui astrofizician

Un mare mit modern: ştiinţa l-a omorît pe Dumnezeu


 

Tags:



Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger