Cum exploatează televiziunile bolnavii psihic

0

 

Pentru unii dintre cei care fac show-uri tv, televiziunea e un spaţiu magic, liber de responsabilitate; orice facem pe lumea asta are consecinţe – nu şi pentru oamenii de la tv. Cînd eram mic, în unele momente de generozitate princiară, acceptam să joc prinsa cu fetele de la blocul meu; era mai degrabă ceva să-mi mai omor timpul, pentru că, fără supărare, dar cu fetele nu poţi să te joci ca lumea. Jocurile lor sunt fără combativitate şi rigoare, plictiseli unde ori nu cîştigă nimeni, ori cîştigă toată lumea, pe rînd. Dacă joacă jocuri adevărate, de-ale băieţilor, le strică, alterîndu-le logica.

de Dan Sociu

Sunt foarte inventive cînd vine vorba de şmecherii prin care cer să fie abolită realitatea. La „prinsa”, un joc simplu şi curat, la care trebuie doar să alergi după cineva şi să-l atingi, ele veneau cu formula magică „cic-cic, casa” şi doar atît le era de ajuns ca să scape. După ce alergai de-ţi ieşeau ochii, cînd te apropiai de ţintă, vînatul intona repede vorbele fermecate şi se închidea într-o bulă pe cît de inexistentă, pe atît de impenetrabilă şi nu mai aveai ce-i face. Dacă ignorai formula magică, izbucneau protestele furioase: dar am zis „casa”, prostule!

Şi oamenii de la TV (din toată presa, dar cei de la TV sunt vîrful) au o astfel de formulă: ratingul. Ei pot face orice şi scapă spunînd că „asta vrea publicul”. A trecut ceva vreme de cînd nici nu mai trebuie să o spună, a devenit o lege a pămîntului, publicul însuşi a internalizat-o şi n-o mai discută.
Televiziunile sunt criticate pentru clientelismul politic, dezinformare sau, estetic, pentru clovneriile stridente, „calitatea proastă” a emisiunilor, pentru prostie sau falsitate. Există însă o zonă cu adevărat sinistră a acestora şi despre care nu se prea zice nimic. E vorba de exploatarea bolnavilor psihici.

Un post ca OTV s-a construit pe această practică, dar nu e singurul. Am găsit recent această poveste . Pe scurt, e vorba de o femeie care suferă de delir erotoman (îmi cer scuze pentru această, altă, expunere, dar nu am alt mod de a prezenta situaţia decît cu nume şi date concrete, iar răul deja s-a produs şi sper că acest articol nu-l va accentua sau măcar că se va răscumpăra prin posibilele efecte bune, de conştientizare, ale acestor rînduri). Acest tip de delir este foarte interesant, în primul rînd pentru că are ca substanţă pasiunea erotică, şi a fost agăţat de cîteva filme şi excelent reprezentat în romanul lui Ian McEwan „Durabila iubire”. Femeia a fost expusă de Simona Gherghe la emisiunea Acces direct de la Antena1. Ignoranţa, în astfel de cazuri, nu e deloc o scuză, iar aici se vedea clar că Simona Gherghe ştia bine cu cine are de-a face: „Simona Gherghe a pus în acel moment punctul pe i, adică întrebarea cheie a problemei: “Aţi fost comva consultată de un medic?”, întrebare care a deranjat-o în mod vizibil pe femeie.”

Am consultat şi noi un medic, pe doctorul psihiatru Simona Mudava, să aflăm dacă e bine ce au făcut cei de la Antena1. Cum era de aşteptat, am primit următorul răspuns:

„Articolul cu pricina se referă la o persoană cu o tulburare psihotică (diagnosticul cel mai probabil) adusă într-o emisiune de divertisment şi pusă în situaţii jenante de prezentatoare.
Pornind de la premiza că o persoană aflată într-un anumit moment într-un episod psihotic are prea puţină critică faţă de propriile simptome, iar acest lucru este evident şi pentru un nespecialist, mi se pare profund imorală expunerea voită a acesteia. Aşa cum nu ne batem joc de un nevăzător sau de un surd punându-le la încercare percepţia prin analizatorii bolnavi, tot aşa mi se pare firesc să respectăm bolnavii psihic. Şi un orb sau un miop care se împiedică pe trepte poate fi la fel de amuzant ca un schizofren care discută cu nişte voci imaginare, nu-i aşa? Dar asta ţine, desigur, de o anumită igienă interioară a jurnaliştilor respectivi.
Sigur că este greu de pus o limită de expunere a patologiei, dar nu este nevoie de prezenţa unui specialist pentru a contraindica prezenţa în emisiuni a unui pacient psihiatric în episod acut, ci doar de filtrul bunului simţ al echipei. Eu nu am văzut emisiunea despre Mircea Badea, şi nu ştiu în ce măsura prezentatoarea a încălcat limitele, făceam doar consideraţii de ordin general. Unei persoane aflate într-un episod acut o asemenea expunere îi poate dăuna poate imediat (în măsura în care înţelege ce i se întîmplă) şi cu siguranţă după remiterea episodului.

Ar mai fi de discutat motivul pentru care oamenii reacţionează aşa în faţa bolii psihice. OTV-ul are un rol mai special, expune multă patologie, dar nu ştiu în ce măsură o ridiculizează (mi-ar trebui documentare)”

Ce se vede în primul rînd din articolul de pe moguli.ro e orbirea comentatorului faţă de adevărata problemă a show-ului. Centrul de greutate al poveştii e Mircea Badea, nu imoralitatea Simonei Gherghe. Dimpotrivă, aceasta e cumva personajul pozitiv, cea care încearcă, în cele cîteva minute de emisiune, să facă treaba unui psihiatru – „în ciuda eforturilor Simonei Gherghe de a o aduce pe femeie cu picioarele pe pământ”. Aceeaşi lipsă de reacţie la această formă de abuz e comună întregii opinii publice – Măreaţa Audienţă. Sigur că unii telespectatori au simţit compasiune pentru femeia expusă, poate s-au şi enervat puţin, dar majoritatea au continuat să se uite la emisiune şi s-au uitat şi săptămîna următoare. În felul lor tăcut şi nevăzut, au fost complici, au fost şi ei paraziţi.

Cît despre paraziţii principali, le-aş propune un exerciţiu de imaginaţie. E posibil ca într-o zi Simona Gherghe – sau Dan Diaconescu sau oricare dintre oamenii de la TV care se cred scutiţi de orice responsabilitate– să aibă nenorocul să cadă într-o astfel de suferinţă psihică. Se poate întîmpla, marele rating nu te apără şi de psihoze. Să ne imaginăm deci că Dan Diaconescu e găsit dezbrăcat pe autostradă, printre maşini, unde l-au trimis vocile sau că Simona Gherghe e văzută mîncîndu-şi excrementele în faţa casei ei din Dorobanţi sau pe unde o fi stînd. Cum le-ar plăcea mai mult, să fie luaţi şi îngrijiţi cu discreţie sau să fie înconjuraţi de dube ale televiziunilor şi puşi sub reflectoare, pentru ştirile de seară şi pentru youtube?


Leave A Reply