Cum este sa iei parte la maratonul Polului Nord? Cat de dificil este si ce presupune pregatirea pentru aceasta cursa? Andrei Rosu, singurul roman care a participat la maratonul de la Polul Nord, a discutat online cu cititorii

55

Este primul roman care a participat la Maratonul Polului Nord. A alergat aproape opt ore la -20 de grade si a reusit sa isi indeplineasca visul de a canta la tobele pe care le-a adus cu el din Romania in cel mai nordic punct al globului. Are 33 de ani si a reusit sa termine cursa de 42 de km de la polul nord pe locul 18. Brasoveanul Andrei Rosu discuta online cu cititorii Think Outside the Box, marti de la ora 11.

Intalnirea s-a incheiat

Cititi cu atentie regulile discutiei online pentru ca intrebarile sa fie validate.

Nota redactiei: Pentru a pastra coerenta si relevanta discutiei, nu vom valida comentariile care nu se refera la temele anuntate, care nu contin intrebari sau care constau in atacuri la persoana.

Andrei Rosu a povestit experienta sa de la Polul Nord pe blogul sau.

Tags:



55 de comentarii

    • Pana la locul maratonului am zburat pe ruta Bucuresti-Copenhaga-Oslo-Tromso-Spitsbergen-Camp Barneo (latitudine nordica 89.30) – Polul Nord (cu elicopterul)
      Traseul a constat intr-un circuit de aproximativ 3,8 km care trebuia parcurs de 11 ori. O parte din traseu includea o pista de aterizare de 1,5 km pe care se putea alerga foarte usor, restul fiind un amestec de gheata si zapada, stratul avand chiar si 20-30 de cm, ingreunand alergarea.
      Echipamentul cantarea in jur de 5 kg si pe scurt: bocanci (cu talpa flexibila, 2 perechi de sosete, 3 perechi de pantaloni, 2 bluze, o geaca windstopper, cagula, caciula si ochelari de schi.

  1. Pingback: Cum este sa iei parte la maratonul Polului Nord? Cat de dificil este si cum te pregatesti? Andrei Rosu, singurul roman care a participat la maratonul de la Polul Nord, discuta online cu cititorii, marti de la ora 11.00

    • Fizica si mentala. Neavand experienta ca alergator, am inceput antrenamentele pe 1 ianuarie 2010 alergand de 3 ori pe saptamana, la inceput cate 3-4 km si dupa 3 luni puteam alerga deja 33-36 de km, aceasta fiind distanta maxima pe care am alergat-o inainte de maraton.

      Pregatirea “mentala” a cosntat in primul rand intr-o puternica autosugestie: “vei reusi, vei reusi, vei reusi” pana am ajuns sa cred asta. Apoiam discutat cu exploratori si alpinisti care mi-au dat confprtul psihic ca pot reusi atat timp cat ma pregatesc bine si am echipamentul corespunzator.

    • Ma consider un om extrem de normal, cel putin fizic 🙂
      Trei luni au fost suficiente. Cred ca oricine poate alerga un maraton dupa 3-4 luni de pregatire.

  2. in primul rand felicitari!
    Cum a fost cursa?
    Cati participanti ati fost?
    Cat a fost de greu?
    Cat timp v-ati pregatit?
    N-a fost greu sa va transportati tobele? Ce ati cantat?
    numai bine

    • Multumesc!
      Cursa a fost dificila in special din cauza vantului si a suprafetei denivelate. In plus vizibilitatea a scazut din ce in ce mai mult si existau portiuni in care banchiza era crapata si trebuia sa fii atent pe unde calci.

      25 de participanti, 21 barbati, 4 femei, din 11 tari, cu varste de pana la 64 de ani.

      De-abia acum realizez cat a fost de greu. Pe parcursul cursei alergi si asta iti da o stare de bine, si pana pe la km 30 uiti de efortul depus. Problemele apar in ultimii 10 km, cand practic “nu mai ai picioare”, trebuie sa alergi cu sufletul, inima, mintea.

      3 luni.

      BA DA. A doua oara nu le-as mai cara. Pe de alta parte, au fost extrem de folositoare pentru protejarea obiectelor fragile din bagaj, ochelari de schi, etc – am avut 3 oua incondeiate de Pasti, pentru ca am facut Pastele acolo.
      Amuzant a fost ca intentionam sa fac o poza “artistica” cu cele 3 oua (rosu, galben, albastru) pe calota glaciala si dupa ce au rezistat transportului, un participant s-a asezat pe ele, din greseala 🙂 – am facut tosusi pozele, le puteti vedea pe blog, dar a trebuit sa le resuscitez putin.

      Coldplay – Yellow, in limita posibilitatilor (nu am luat tot setul de tobe si nici nu cant prea bine, apucandu-ma de lectii de-abia in iunie anul trecut).

      De asemenea, am facut greseala de a canta fara manusi si am avut nevoie de vreo jumatate de ora ca sa-mi dezghet mainile dupa aceasta “cantare”, dar a meritat.

  3. felicitari!
    cu cat timp inainte ati planificat cursa?
    cat costa pregatirea si participarea la un astfel de maraton?
    care este urmatoarea destinatie?

    • Multumesc, multumesc.
      Am inceput planificarea din momentul in care am decis sa ma inscriu, la inceputul anului 2010 si in mod surprinzator, planificarea, pregatirea, bugetarea, urmarirea fiecarei etape, a fost asemanatoare cu cea a unui proiect obisnuit de serviciu. Si recunosc m-a ajutat experienta din zona de project management.

      Initial am crezut ca singurul cost va fi taxa de participare (11.900 de euro – a fost primul moment in care m-am gandit sa renunt) dar pe masura ce completam xls – ul cu “cele necesare” costurile cresteau de la o zi la alta (echipament, transport, cazari, asigurari, nutritie, suplimente, cheltuieli neprevazute,etc). In final, totalul din xls a ajuns la 20 550 de euro. Din fericire, aproape jumatate din suma a fost suportata de catre sponsori – firme private, carora le multumesc pentru curaj 🙂
      Pentru restul, urmeaza sa platesc rate 10 ani …

      Ridicand stacheta foarte sus cu acest maraton de la Polul Nord, evident ca urmatoarele competitii trebuie sa fie cel putin la fel de interesante. Imi mentin dorinta de a alerga cate un maraton pe fiecare continent si “agenda” pentru urmatoarele 77 de saptamani include desertul australian, Antarctica, Sahara, Everest si jungla amazoniana. Sper sa vin cu povestiri si poze dragute de acolo, si evodent cu toate membrele 🙂

    • In primul rand, efortul este similar cu cel al unei curse de 60-70 km pe o suprafata obisnuita, de oras. De exemplu, maratonistii clasificati pe primele locuri la Polul Nord au terminat cursa in 5 ore 1/2 desi in mod normal au performante de 2,30, 2,45.

      Mi s-a parut mai degraba o cursa de supravietuire decat maraton mai ales ca alergi sub amenintarea intalnirii cu un urs polar, caderii intr-o bresa din calota glaciara, sau a unor lucruri “mai simple” (entorse, rupturi) din cauza terenului accidentat.

    • Portiunea de 1,5 km care era batatorita permitea o alergare ca in oras. Ce ingreuna alergarea, era greutatea echipamentului, unele denivelari, zapada care pe alocuri iti dadea impresia ca alergi pe zahar sau pe nisip, si mai ales vantul, pentru ca de multe ori simteai ca alergi pe banda rulanta – aveai viteza dar nu inaintai deloc.

      Nu cred ca temperatura este principalul adversar al alergarii, iarna aceasta am alergat in Romania la -15-20 de grade si a fost ok. Oricum atunci cand alergi, corpul resimte o temperatura exterioara cu pana la 15-20 de grade in sus.

  4. Parca am retinut dintr-o stire ca era o taxa de participare de 10000 euro.
    Este adevarat ? Daca da, pentru ce se platea aceasta taxa(relativ mare, in opinia mea)

    Care au fost costurile totale ale aventurii ?
    Cu ce ati ajuns la punctul de start ?

    • In ciuda acestei sume pe care o consider astronomica, maratonul de la Polul Nord ramane cea mai ieftina modalitate de a ajunge acolo, iar eu am acest vis de pe la 6-7 ani, de pe vremea cartilor lui Jules Vernes.

      Taxa include cazarea la Pol timp de 3-4 “nopti” (a fost zi permanenta), transport cu avionul, transport cu elicopterul, mancare, etc. E bine de stiut ca baza Camp Barneo, baza ruseasca, functioneaza doar o luna pe an si este construita anual de la 0 prin niste eforturi uriase ( totul de parasuteaza din avion, incusiv tractoare, avion, etc.)

      La start se ajunge cu elicopterul, locatia fiind in vecinateatea Camp Barneo.

  5. Pingback: Cum este sa iei parte la maratonul Polului Nord? Cat de dificil este si cum te pregatesti? Andrei Rosu, singurul roman care a participat la maratonul de la Polul Nord, discuta online cu cititorii, marti de la ora 11.00 – 13933th Edition « RP s

  6. Cum te-ai incurajat pe parcursul cursei, a fost ceva ce ti-ai spus de-a lungul cursei sau in momentele mai dificile pentru a depasi barierele?
    Care a fost cel mai dificil moment din cursa? Te-ai gandit vreo secunda sa renunti si daca da, ce te-a mobilizat sa depasesti acest gand?
    Care a fost primul lucru pe care l-ai facut dupa ce ai trecut linia de finish? Care au fost primele ganduri care ti-au venit in minte?
    Ce i-ai spune unui om care nu a participat niciodata la un maraton pentru a il convinge sa incerce o astfel de experienta?

    • M-am simtit ca atunci cand nu stii sa inoti si esti aruncat in apa, asa ca nu ai incotro, trebuie sa ajungi la finish.Pentru a depasi barierele, trebuie sa scoti la suprafata toate amintirile frumoase legate de familie, prieteni si alti oameni care te sustin si care iti tin pumnii. Pentru a fi sigur ca nu uit de ei, mi-am imprimat pe o manusa o poza cu sotia si fiul meu, iar pe cealalta tricolorul nostru care este din ce in ce mai “terfelit” in utimii ani. Nu sunt un mare patriot, dar m-am gandit la toti conationalii nostri pentru care merita sa lupti.

      Inceputul ei, cand cobori din elicopter si realizezi ca cel mai apropiat oras este la 2000 de km.

      Din fericire (sau din nefericire) sunt destul de incapatanat si renunt destul de greu.

      Dupa terminarea cursei, primul gand si primul lucru a fost sa sun acasa, chiar daca in Romania era 2 dimineata, familia astepta langa telefon.

      Daca vrea sa participe, sa se antreneze si sa participe, dar nu inainte de a avea avizul unui doctor.

  7. La cate astfel de competitii ati luat parte?
    De cand sunteti pasionat de maraton?
    Cum ati ajuns sa alergati la Polul Nord?

    • Este primul maraton la care particip.

      Poate parea ciudat, dar nu sunt pasionat de maraton, ci pur si simplu imi place sa calatoresc si sa fac miscare (de exemplu: bicicleta, snowboard, mers pe munte, etc).

      Mi-am dorit sa vad Polul Nord si am ales cea mai accesibila modalitate.

  8. Cum a fost aventura alaturi de cei 25 de alergatori pasionati?
    De unde erau si de cata vreme alearga?
    De ce ati ales tocmai Polul Nord?
    multumesc si felicitari

    • Desi m-am intors de o saptamana , nu-mi vine sa cred ca am fost la Pol. A fost o aventura extraordinara, o experienta unica si am intalnit oameni extraordinari, cu niste povesti de viata fascinate despre care am scris si pe blogul meu. Majoritatea alearga de foarte multi ani, unii dintre ei avand la activ 50-60-70 de maratoane.

      La maraton au fost reprezentate 11 tari, grosul provenind din Marea Britanie, Canada si SUA.

      Inafara de dorinta de a vedea Polul Nord, m-am gandit ca daca termin acest maraton, restul mi se vor parea o plimbare in parc 🙂

      Multumesc si eu.

  9. Cum a fost intalnirea cu Zidane?
    Ce va motiveaza in timpul unui maraton?
    Cat de greu este sa duci la capat o astfel de cursa?

    • Intalnirea cu Zidane a fost o experienta ciudata pentru ca nu te astepti sa te intalnesti cu vreo celebritate dincolo de cercul polar. De regula iti imaginezi celebritatile stau pe plaja in Caraibe.

      Zidane era in Spitsbergen pentru a promova o expeditie a unui explorator francez, sposorizata de fotbalist. Expeditia – reusita, a fost prima incercare solitara de a traversa in balon Polul Nord din Norvegia in Canada.

      Cred ca pana la urma depinde de fiecare din noi. Unii oameni isi gasesc motivatia in dorinta de a reusi, altii in dorinta de a nu dezamagi, altii alearga pt bani, glorie, faima.

      Ce e usor in viata? 🙂

  10. Felicitari si la cat mai multe alergari
    Spuneti-ne mai multe despre dumneavoastra.
    Cum ati sarbatorit terminarea maratonului?
    Familia dumneavoastra ce parere are despre aceasta pasiune?

    • Multumesc, sper sa ma tina picioarele pana la adanci batraneti si de acolo mai departe, sa ma tina carjele 🙂

      Despre mine: nascut in Brasov, mutat in Bucuresti la 6 ani, in curand 34 de ani, casatorit, am un baietel de aproape 2 ani, lucrez intr-o banca de vreo 8 ani, (munca de birou, cred ca stiti cu ce se mananca) Cred ca nu ies din tiparele unui om obisnuit cu viata normala si cu grijile si bucuriile aferente.

      Doua beri rusesti pentru ca nu mai consumasem alcool de la 31 decembrie 2009 – performanta unica de vreo 20 de ani incoace, cred ca asta e adevarata mea performanta – a nu se intelege ca sunt alcoolic 🙂

      Familia ma sustine pentru ca pana la urma nu am plecat intr-o misiune sinucigasa ci intr-un cadru organizat, in plus m-au vazut antrenandu-ma, au vazut echipamentul, pe scurt au avut si ei confortul necesar. De asemenea nu am lipsit de acasa decat 8 zile.

  11. catalin stoican on

    1. Sunt un alergator pasionat iar anul trecut am terminat semimaratonul. Anul acesta voi incerca primul meu maraton si am nevoie de cateva sfaturi cheie de la tine.
    2. Care este costul final pentru participare la maratonul Polului Nord?(transport, cazare, echipament, taxe de inscriere, etc)

    Cu stima,

    • Daca esti un alergator pasionat, cred ca deja ti-ai raspuns la toate intrebarile care te framantau pe aceasta tema 🙂 Nu cred ca sunt cel mai avizat sa dau sfaturi, sunt sute de site-uri care iti prezinta toate tainele acestui fenomen. Totusi ca sa nu te dezamagesc :-), iti recomand cu caldura sa-ti faci un program de antrenament, un calendar, si sa te tii de el. O sa vezi cu siguranta efectele.

      Referitor la costuri, sper sa te satisfaca raspunsurile de mai sus.

    • Normal. 🙂

      Doar si Mos Craciun este rosu (si nu albastru sau verde asa cum era acum vreo 100 de ani) datorita aceleiasi companii de sucuri si marketingului facut de aceasta companie impreuna cu un tip pe nume Haddon Sundblom … 🙂

    • Din fericire, nu am intalnit vreunul, cred ca m-ar fi mancat cu tot cu cutia de cola si cu bocanci.A fost destul de straniu sa nu am voie sa ma indepartez mai mult de 50 de metri de baza fara a fi insotit de un om inarmat.
      Din cate am inteles ursii gasesc destul de greu mancare in zona respectiva, iar un turist ratacit ar putea reprezenta un snack delicios 🙂

  12. Salut Andrei,

    Dupa cate am citit despre tine si din modul in care scrii banuiesc ca lucrezi in vanzari. Spune-ne cateva lucruri despre tine…de ce ai tinut neaparat sa faci acest lucru, spre exemplu?

    • Sunt foarte curios sa aflu ce anume din povestirile mele “tradeaza” trecutul meu profesional care a inclus si o perioada de vanzari? 🙂 Cred ca toata lumea lucreaza in vanzari, in viata vindem zilnic, fie ca e vorba de idei, produse, sau de noi insine.

      In momentul in care am decis sa ma inscriu la maraton, nu mi-am fundamentat aceasta decizie pe explicatii logice. De cele mai multe ori imi bazez actiunile pe instinct pur si simplu simt ca trebuie sa fac un lucru sau altul. Ulterior, ra,mane de vazut daca am mers in directia buna sau nu, pana acum instinctul nu m-a tradat.

      • Felul in care “te-ai vandut”, in care ai cautat sponsori, in care ai gasit sponsori, in care ai antrenat presa, in care “te-ai promovat”…m-au facut sa cred ca lucrezi in vanzari…dar am citit mai sus ca lucrezi la birou…

    • Daca ai bani, poti sa aduci si Polul Nord la tine 🙂 Este foarte interesant sa vezi oameni care au extrem de multi bani, dar stau in casa si se uita la televizor sau merg pe o plaja superba si joaca table de dimineata pana seara. Dar pana la urma, fiecare are libertatea de a face ce vrea cu banii lui.

      Mai trist este cand nu ai bani (99,9% din cazuri) si trebuie sa faci sacrificii si/sau sa-ti pui la contributie creativitatea si alte calitati care sa te ajute sa obtii in mod legal fondurile necesare pt a-ti indeplini visele.

  13. Iti scriam si pe blog…Uca Marinescu (pe care am vazut ca si tu o apreciezi) imi povestea ca a fost un efort urias sa ajunga pe schiuri la Poli. Catre unul din Poli a ajuns pe schiuri si s-a intors cu elicopterul, impreuna cu un sultan foarte bogat care a tinut neaparat sa “ajunga” si el acolo, macar cu elicopterul.

    Intrebarea ar fi: din ceea ce ai trait si vazut acolo (inclusiv temperaturile extreme), cat de usor crezi ca este sa ajungi la Poli altfel decat cu elicopterul (eventual si cu sania cu bagaje trasa in spate)?

    Multumesc!

    • Conteaza mai putin motivul pentru care mergi la Pol, sau mijlocul cu care ajungi acolo, important este sa apreciezi aceasta experienta deosebita. Am toata admiratia pentru cei care exploreaza zone cu temperaturi extreme si merg dincolo de orice limita de confort pentru a pune steagul tarii lor pe harta lumii…

      La Camp Barneo am intalnit un explorator norvegian, Rune Gjeldnes care detine recordul mondial de lungime a unei expeditii parcurse pe schiuri – 4.800 de km. Cred ca el este cel mai potrivit om sa raspunsa la intrebarea ta 🙂

    • Ajutorul a venit dupa ce m-am inscris si am fost convins tot timpul ca vor exista oameni care sa-mi impartaseasca “viziunea”. Oricum exista si planul B (credit) la care am apelat oricum, dar doar pe jumatate. Totusi, in continuare sper sa mai apara sponsori, mai ales ca acum cred ca si-au dat seama ca nu este o gluma:-)

  14. Pingback: LIVE VIDEO TEXT Cum este sa iei parte la maratonul Polului Nord? Cat de dificil este si cum te pregatesti? Andrei Rosu, singurul roman care a participat la maratonul de la Polul Nord, discuta online cu cititorii

  15. Multumesc tuturor celor care mi-au adresat intrebari, ma puteti contacta oricand pe blog si voi incerca sa raspund cat mai prompt in limita timpului disponibil.

    Apropo de timp, trebuie sa ma intorc la serviciu acum, “invoirea” se apropie de sfarsit.

    Pe curand!

  16. Salut,

    Esti un tip super, si nu credeam ca nu o sa reusesti.
    Am citit pe blog, ti-a fost destul de greu, dar este bine ca sunt oameni care duc cu onoare mandria de Roman.
    Care a fost cel mai greu moment al cursei si care au fost gandurile care ti-au dat putere sa treci peste acel moment?
    COCO

    • Ma bucur ca am reusit…pana la urma 🙂
      Mda, fac si eu ce pot pentru tarisoara asta care m-a crescut..
      Ultimii kilometri ai cursei au fost extrem de…lungi
      Gandul ca voi termina maratonul cu bine si imi voi face familia fericita m-a ajutat enorm!
      Multumesc pentru apreciere 🙂

    • Dupa maraton..am sunat acasa (era 2 dimineata in Romania…), apoi am sarbatorit cu colegii de alergare, fiecare in felul lui
      eu am baut 2 beri 🙂
      nu am avut ‘stare’ pentru a dormi, mai ales ca pe la 7 dimineata (ora Romaniei) urma sa plecam…
      inainte de plecare am mai dat o tura pe traseu pentru a face poze..

  17. Pingback: Cum este sa iei parte la maratonul Polului Nord? Cat de dificil este si cum te pregatesti? Andrei Rosu, singurul roman care a participat la maratonul de la Polul Nord, a discutat online cu cititorii

  18. Super, Andrei!

    Am două întrebări:

    1) Câtă apă ai băut pe parcurs şi ce dietă ai avut înainte de maraton?
    2) Unde te-ai antrenat (oraş, decor cu elevation/fără, peisaj urban/pădure, asfalt/ciment sau iarbă)

    Felicitări. Sper ca executive management-ul să-şi dea seama că au un om valoros în firmă şi să te răsplătească.

    Mult succes în continuare (eventual Iron Man)!

    Vladimir

  19. felicitari! nu credeam ca e posibil asa ceva dupa doar cateva luni de pregatire.
    Si pe mine m-ar interesa planul de antrenament ce l-ai urmat, suprafata pe care te-ai antrenat (asfalt / pamant / pista) si regimul pe care l-ai urmat. Cum ai reusit sa eviti supraantrenarea? Cat mai detaliat posibil – eventual ai putea pune informatia pe blog. Mersi si multa bafta in continuare.

Reply To Andrei Rosu Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger