Cum era apreciată frumusețea femeilor în China și în Japonia

1

 Yang Guifei, o curtezană imperială, e considerată, prin tradiție, cea mai frumoasă femeie din istoria Chinei. Trei mari poeți din dinastia Tang i-au lăudat frumusețea. Din versurile lor știm că atunci cînd zîmbea, celelalte 3000 de frumuseți din haremul împăratului se albeau la față.

 

 

Poveștile din această carte sînt interesante în primul rînd pentru că aflăm diferențele de apreciere a frumuseții din alte timpuri și din culturi exotice pentru noi. Surprinzătoare e și diferența dintre perspectiva chinezilor și cea a japonezilor.

Dacă în poeziile chinezilor, ochii clari și dinții strălucitori sînt atribute obligatorii ale frumuseții, aristocraților japonezi dinții albi li se păreau buni numai pentru țărani și clase inferioare. O frumusețe rafinată japoneză era una care își înnegrea dinții cu cărbune. O japoneză trecută de pubertate trebuia să-și penseze sprîncenele, în timp ce chinezilor nu le păsa atît de mult. În schimb, de prin secolul 9, chinezilor le-a intrat în cap că o femeie trebuie să aibă picioare mici, ceea ce a dus la secole de mutilări.

La început, și chinezilor și japonezilor femeile occidentale li se păreau animalice și străine. În timp, idealurile lor de frumusețe au fost înlocuite de cele occidentale și această nouă grilă estetică e valabilă și azi.

 

 


Un comentariu

  1. de prin secolul 9, chinezilor le-a intrat în cap că o femeie trebuie să aibă picioare mici, ceea ce a dus la secole de mutilări.
    Nu cunosc traditia orientala…recunosc…dar citind “le-a intrat in cap” m-a lasat perplexa!!

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger