Cum e posibil Gaudeamus?

De ani de zile de cînd merg la tîrgurile de carte, mă întreb și îi întreb și pe alții din domeniul ăsta – de ce se publică atîtea cărți? Pentru cine? Cum de rezistă atîtea edituri?

de Dan Sociu

O spun de la început: n-am nici un răspuns, nimeni nu pare să aibă. Așa cum nici un patron de bar nu poate explica de ce are succes și vecinul său nu, același mister e și în afacerile cu cărți. I-am întrebat pe editori și cei mai onești mi-au spus că habar n-au. Un patron de editură de succes mi-a zis că nici șefii celor mai mari companii de acest gen din lume nu pot să spună ce vinde sau nu o carte. Pe porțiuni mici se pot găsi niște reguli, dar sînt contrazise imediat de contra-exemple. Poți să zici că umorul, de exemplu, e un ingredient bun, dar un autor ca Franzen n-are mai deloc umor și totuși vinde enorm. Nici Dan Brown n-are, nici Coelho, nici Neagu Djuvara. Ca și în cazul barurilor, unde pe o aceeași stradă sînt zece cu același profil, aceleași prețuri, angajate și angajați la fel de sexy/simpatici, apar sute de cărți din aceeași zonă și numai una dă lovitura. Au fost mulți înainte de Brown care făceau thriller mistic, cu fix aceleași idei și sute de Coelho, dar numai ei au ieșit în evidență. Autorii frustrați obișnuiesc să dea vina pe PR-ul discriminatoriu pentru insucces. Dar nici aici nu se poate vedea vreun pattern. În cazul traducerilor, sînt autori care au PR-ul făcut deja și totuși nu mișcă nimic. De ce găsești la 10 lei un roman semnat de Burroughs și Kerouac? De ce găsești la 10 lei cărți excelente sau autori altfel apreciați și premiați și promovați și împachetați între coperți frumoase și așa mai departe?

Asta numai dacă vorbim de ficțiune, dar aceleași întrebări sînt valabile pentru orice altă categorie. De ce se vînd unele și nu se vînd altele e un mister dar un mister și mai sîcîitor e – cum de rezistă atîtea edituri? Le văd standurile de ani de zile la tîrguri și apar și altele noi. Au, pe lîngă ce țin în rafturi, lăzi pline vîrf cu orice. Și peste un an o să fie tot acolo plus alte titluri, alți autori. Nici de la tîrg și nici de la librării și nici de pe net nu se cumpără atîta, nici măcar un sfert din ce e acolo, după cum arată barometrele de lectură. Care-i șmecheria? Unele sînt subvenționate, scoase în urma unor proiecte sau cu sprijinul unor instituții și protectori. Altele le sînt vîndute studenților și elevilor prin profesorii lor. Unii autori și le scot pe banii lor, unii patroni de edituri poate au destui bani pe care își permit să-i risipească. Unele poate sînt spălare de bani. Simt că rămîne însă pe undeva un număr de cărți neacoperit. Acestea costă totuși ceva. Oricît de prost ar fi plătiți angajații, oricît de puține procente ar primi autorii (au ajuns pe la 5 și 7%, cînd sînt și alea) sau traducătorii, dacă îi plătești, ceva tot nu se leagă. Cum supraviețuiește piața de carte în România?