Cum e la liceu e și în restul vieții

 Kurt Vonnegut spunea că liceul e mai apropiat de inima experienței americane decît orice altceva. Toate informațiile de mai jos sunt în primul rînd valabile pentru americani. Cum însă europenii și mai ales est-europenii devin o provincie a SUA, le putem citi ca date interesante și pentru noi.

Înălțimea, greutatea și atractivitatea din liceu prezic succesul de mai tîrziu. Înălțimea unui adult contează mai puțin în viața sa de adult decît înălțimea pe care o avea la 16 ani. Dacă în liceu ai fost mic de statură, rămîi cumva lipit de această percepție de sine. La suprafață, s-ar putea să ți se pară că ai uitat dar pe fundal păstrezi aceleași nesiguranțe.

Deborah Carr, o sociolagă de la Rutgers, a observat ceva similar în privința greutății. Adulții care aveau o greutate normală în liceu au mai multă stimă de sine decît ceilalți, chiar dacă între timp lucrurile s-au schimbat și s-au egalizat. Doi adulți asemănători fizic au stimă de sine diferită dacă unul a fost în categoria neatractivilor în liceu. Robert Crosnoe, un sociolog din Texas, a publicat o carte în care demonstrează că atractivitatea în liceu are efecte și 15 ani mai tîrziu. Aceasta prezice un succes mai mare în viitor și chiar o stare psihică mai bună.

Prea mult intelect în liceu nu prezice prea multă apreciere nici mai tîrziu. Tocilarii nu sunt populari nici atunci, nici în viața adultă. De ce, se întreba Kurt Vonnegut, în cele mai multe licee din America, adolescenții care cîntă la violoncel sau sunt mai tocilari nu sunt foarte simpatizați de colegi? Pentru că valorile din liceu nu sunt atît de diferite de cele de mai tîrziu. Majoritatea adulților sunt suspicioși față de intelectuali. Tocilarii își găsesc locul în lumea adultă și de multe ori au un statut bun și stimă dar în principal în lumea tocilarilor și a celor care admiră valorile intelectuale, adică o minoritate.

Cît de bine navighezi în liceu poate prezice cît de bine navighezi în viață. 25 de ani după liceu, băieții populari în liceu erau populari și în societatea adulților. Cei care suferă de depresii ușoare la 14, 15 și 16 ani au șanse mai mici la o viață bună și în viitor, în dragoste, în prietenie, în evaluarea competenței lor de către ceilalți, chiar dacă depresia le dispare. Nu e o informație prea încurajatoare pentru un adolescent depresiv (nu-ți fă griji, o să fie la fel) dar adevărul sociologic e că interacțiunile din liceu ne pregătesc pentru interacțiunile din viața reală.

Filmul care prezintă cel mai bine arhetipurile de liceu e The Breakfast Club; fiecare dintre noi se poate regăsi într-unul dintre cele 5 personaje.