Un studiu recent arată că urechile extrem de mobile ale cailor îi ajută pe aceştia să se atenţioneze între ei despre diferite pericole sau despre locul în care ar putea găsi hrană, scrie publicaţia National Geographic. Studiul a fost publicat ieri în revista Current Biology.
“Acesta este unul dintre primele studii care examinează modalităţi de comunicare pe care oamenii nu le au – în acest caz, urechile mobile – şi este un pas important în înţelegerea interacţiunii sociale dintre animale”, a declarat Jennifer Wathan, coordonatoarea studiului, doctorand în cadrul Universităţii Sussex din Marea Britanie. În mod normal, cercetătorii care studiază comunicarea animalelor se axează pe trăsături care există şi la oameni, precum limbajul corporal. Dar “dacă ne raportăm la lumea înconjurătoare aşa cum o face un cal, putem descoperi detalii mai profunde despre modul în care aceste animale îşi împărtăşesc informaţia”, mai spune Wathan.
La fel ca oamenii, caii sunt animale sociale. Şi, chiar dacă a trăi în grupuri cu mulţi indivizi din aceeaşi specie poate avea dezavantaje, există şi o serie de beneficii. Animalele se pot supraveghea, se pot proteja reciproc, unele pot fi atente la apariţia prădătorilor, în vreme ce altele mănâncă sau caută surse de hrană. Însă, ca acest sistem să funcţioneze, animalele trebuie să comunice între ele. “Caii au o vedere foarte bună, mai bună decât a pisicilor sau a câinilor, dar exprimarea cu ajutorul trăsăturilor faciale, în cazul lor, a fost ignorată”, explică cercetătoarea. De aceea, studiul ei a pornit de la ipoteza că, în cazul cailor, aceştia folosesc mişcarea urechilor într-o direcţie sau alta, ca semn de atenţionare – încotro să se uite sau la ce să fie atenţi, în mediul înconjurător.
Pentru a-şi testa ipoteza, Wathan a fotografiat cai în trei ipostaze: cu urechile acoperite, cu ochii acoperiţi şi cu capul liber. În toate seturile de fotografii, caii aveau în faţă găleţi cu mâncare, între care trebuiau să aleagă. Apoi, fotografiile au fost reproduse în mărime naturală şi puse în faţa altor cai, puşi, la rândul lor, să aleagă între găleţi cu mâncare. Autoarea studiului susţine că toţi caii testaţi astfel au realizat faptul că se uită la un alt cal (deşi era vorba doar de o reproducere fotografică). Când caii au privit imaginea în care calul fotografiat nu avea nici ochii acoperiţi, nici urechile acoperite, au ales găleata cu mâncare la care se uita şi calul din imagine, în 75% din cazuri. În cazul fotografiilor cu cai cu ochi acoperiţi sau urechi acoperite, caii testaţi au ales la întâmplare găleata cu mâncare, dar cercetătoarea a observat că a existat un interes mai ridicat al cailor pentru pozele în care urechile nu erau acoperite, ca dovadă că acelea le transmiteau mai multă informaţie.
Studiul aduce primele dovezi că, în cazul cailor, aceştia îşi pot transmite informaţia despre mâncare unul altuia, indiferent de mediul în care se află. În opinia mai multor specialişti chestionaţi de publicaţia National Geographic, crescătorii de cai nu sunt străini de această trăsătură specifică acestor animale, chiar dacă nu a fost demonstrată ştiinţific până acum: “Călăreţii experimentaţi ştiu, spre exemplu, să fie atenţi la urechile calului, pentru a realiza ce gândeşte acesta, aşa că nu este de mirare că urechile se dovedesc un instrument atât de important de comunicare la aceste animale”, a conchis Katherine Houpt, profesor de medicină veterinară în cadrul Universităţii Cornell din Ithaca, New York.
Sursa, foto şi mai multe detalii: National Geographic
Puteţi citi şi:
De pe canapea, pe cal. Psihoterapia cu cai, pentru prima dată în România
Caii – terapie pentru copiii sud-coreeni dependenţi de internet