Polonia se pregătește să găzduiască Conferința părților la Convenția cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (COP24), cel mai important eveniment anual pe teme de climă. Este a patra oară când Polonia este gazda acestui summit care se va desfășura, de data asta, în Katowice, un oraș al cărbunelui și al muzicii metal, în inima regiunii carbonifere Silezia. Misiunea COP24 este de a stabili cum vor fi implementate măsurile decise în Acordul de la Paris. Așa cum spune președintele COP24, Michał Kurtyka, la Paris a fost plantată sămânța, iar la Katowice trebuie să răsară copacul.
Am vizitat Polonia în octombrie, cu două luni înainte de începerea lucrărilor COP24 (3-14 decembrie 2018), pentru a înțelege ce se întâmplă cu tranziția energetică într-o țară care depinde în proporție de 80% de cărbune. Am întrebat în stânga și în dreapta cât de multe face Polonia în direcția protecției mediului. Un jurnalist mi-a zis: “atât cât este obligată să facă”.
Cărbunele polonez
În octombrie, toată suflarea din mediul energetic, și nu numai, aștepta strategia energetică națională care era în construcție de trei ani. Toată lumea – activiști, experți, oameni din industrie – voia să știe care vor fi prioritățile energetice ale guvernului și cum va fi gândită decarbonizarea economiei.
Polonia a plecat, înainte de 1990, de la 100% cărbune și a ajuns la 80% “datorită” colapsului economic. În 2005, Polonia încă avea 90% cărbune în mixul energetic, iar acum se află la 78,4%, în scădere cu 11%. În prezent, se zbate să mai scadă proporția cărbunelui în mixul energetic la presiunea UE, dar calea nu e prea clară. La Bruxelles, Polonia face parte, alături de România, din gașca statelor care trag în jos cât pot de mult targeturile de mediu.
Dependența de cărbune a scăzut ca urmare a colapsului economic, nu a fost urmarea unei decizii politice, care nu a venit de la niciun guvern de până acum, fie el de dreapta, de stânga sau de centru. Niciun politician nu și-a asumat decizia de decarbonizare pentru a nu pierde voturi. În schimb, guvernele au continuat să susțină industria minieră tot mai neprofitabilă, în condițiile în care tona de carbon a crescut de la 5 la 20 de euro.
Cea mai mare companie de energie din Polonia, PGE, plătește 1,5 mld euro pe an pentru cele 70 de milioane tone de emisii pe care le are, adică cât costă să construiești o termocentrală. În plus, Polonia plătește 50 de miliarde de euro subvenții directe și indirecte către industria cărbunelui.
Dacă înlocuiți 78,4% cu 28%, PGE cu Complexul Energetic Oltenia și Polonia cu România, veți avea un tablou similar cu ce se petrece în peisajul energetic românesc. Și asemănările nu se opresc aici: 70% dintre polonezi spun că schimbările climatice reprezintă o problemă serioasă, dar nu sunt dispuși să ia măsuri în viața personală.
Spre deosebire de România, Polonia are o mare problemă cu poluarea aerului din cauza locuințelor individuale care se încălzesc cu cărbune de proastă calitate pentru că e cel mai ieftin. Acestea sunt vinovate pentru 50% din poluarea cu particule în suspensie, mult în fața domeniilor transporturi și energie. 80% dintre locuințele individuale din Polonia se încălzesc cu aceste boilere care ard cărbune de proastă calitate.
În 2012 a început în Polonia cea mai amplă campanie de conștientizare și remediere a problemei cu 30 de mișcări grassroots care s-au unit în Smog Alert. Munca lor a fost anevoioasă, dar a dat rezultate: 70 de regiuni au adoptat reglementări pentru aer curat, iar în timp au fost eliminate 20.000 de boilere prin programe de subvenționare pentru sisteme curate de încălzire.
În prezent, mai există aproximativ 4.000 de boilere care produc noxe. Andrzej Guła, coordonatorul campaniei Smog Alert în Polonia, spune că e greu să convingi oamenii că boilere le fac rău, chiar dacă 19.000 de polonezi mor anual din cauza poluării aerului. Abordarea lor se bazează pe un ‘egoism sănătos’: rezolvând poluarea aerului, rezolvi practic o problemă personală.
Pașii către tranziția energetică
Asociația Producătorilor de Electricitate din Polonia controlează două dintre cele trei regiuni de lignit din Polonia. Monica Morawiecka, președinta Asociației, spune că tranziția energetică se întâmplă deja de câțiva ani și toată lume e conștientă că 2030 este un orizontul eliminării lignitului. În schimb, companiile încă aplică pentru licențe miniere. “Acceptarea din partea publicului față de noi proiecte miniere este mai mare aici decât în Germania, dar tot e un risc pe care îl luăm în calcul“, spune Morawiecka. În prezent, în Polonia există două termocentrale pe cărbune în construcție și o unitate pe lignit.
În ultimii ani, Polonia a făcut pași timizi către energii regenerabile, lăudându-se că a depășit Danemarca la capacitatea de energie eoliană – 6.000 MW. De Crăciun 2017, Polonia chiar a marcat și momentul în care 40% din electricitate provenea din eolian.
Totusi, Polonia mizează pe e-mobilitate mai mult decât orice. Michał Kurtyka, secretar de stat în Ministerul Mediului, spune că pe străzile Poloniei în 2025 vor circula 1 milion de mașini electrice. Bartek Kras, vicepreședintele Green Impact Technology, o firmă poloneză de 150 de angajați care face componente pentru baterii pentru Tesla și alte companii mari, spune că planul “1 milion de mașini electrice până în 2025” e pur și simplu imposibil, dar asta nu înseamnă că viitorul nu e verde. El spune că, în 10 ani, nu va mai exista transport public diesel. Deja dacă ne uităm la costul total al operării autobuzelor electrice, acesta va fi cu 20% mai mic decât cel al autobuzelor convenționale în trei ani de zile.
Jurnaliștii care scriu despre sectorul energetic al Poloniei nu se așteaptă la focuri de artificii în ce privește tranziția energetică. În schimb, se așteaptă ca 50% dintre cele 40 de termocentrale pe cărbune care funcționează în prezent să fie deconectate de la grid până în 2035. Pentru orizontul de timp 2050, ei văd scăderea procentului de cărbune din mixul energetic la 10%.
Documentarea a fost posibilă datorită Clean Energy Wire și Forum Energii.