Pentru prima dată în istorie, cea mai veche coafură din perioada romană a fost recreată şi prezentată publicului. Este vorba de stilul Roman Vestal Virgins; vestalele erau preotesele care păzeau focul Vestei, zeiţa căminului, dar aveau şi alte îndatoriri sacre.
Preotesele erau alese pentru această menire încă de dinainte de vârsta pubertăţii şi rămâneau virgine, asumându-şi celibatul; totodată, lor nu li se aplicau multe dintre regulile care limitau viaţa şi activitatea femeilor în epoca romană. Modul în care aceste vestale îşi purtau părul, împletit în cozi, era un simbol al castităţii şi este menţionat în vechile scrieri drept cea mai veche coafură a Romei. „Acestea erau cele mai importante şase femei ale Romei, cu excepţia, poate, a soţiei împăratului”, descrie Janet Stephens, arheolog amator şi stilist, cea care a readus stilul vestal de coafură în atenţia modernităţii. Ea a devenit interesată de acest subiect (stiluri vechi de coafură) dintr-o întâmplare, când a văzut un portret antic în muzeul de artă din Baltimore şi coafura i-a plăcut atât de mult, încât s-a decis să încerce să o reproducă pe părul ei, acasă. „Nu mi-a ieşit deloc”, mărturiseşte stilista. Au urmat şapte ani de cercetări şi documentare, finalizate cu publicarea unui întreg studiu despre tehnicile folosite în perioada imperială romană pentru realizarea coafurilor.
Stilul vestal a pus, însă, provocări distincte, pentru că în toate statuile sau imaginile păstrate ale vestalelor, detaliile legate de împletitura părului erau, cel mai adesea, de nedesluşit. Totuşi, cu ajutorul a două artefacte (busturi ale vestalelor), Janet Stephens a reuşit să înţeleagă cum anume erau făcute cozile împletite, de unde porneau şi cum ajungeau să arate atât de elaborat. „Este exact ca atunci când priveşti o ţesătură, fiecare model are trăsăturile sale distincte”, explică stilista. Astfel, pentru a realiza coafura, părul trebuie împărţit în mai multe secţiuni; fiecare secţiune se împleteşte în şase cozi separate, inclusiv o pereche de cozi tip rasta, care veneau deasupra urechilor. Părul din partea din faţă a capului era adunat în jurul unei legături, care cobora pe ceafă, până spre baza gâtului.
Părul rămas în jurul feţei se împletea şi el, într-o altă coadă, separat. Apoi, cozile erau duse în spate şi legate în perechi, iar cele din spate erau aduse în faţă şi prinse cu ajutorul codiţelor rasta care veneau deasupra urechilor. A şaptea coadă era aşezată şi ea deasupra şi dusă spre ceafă, pe sub celelalte cozi împletite. Cu mijloacele epocii de atunci, procedura dura cam 40 de minute, crede stilista, dacă era realizată de o singură persoană. Dacă împletirea şi aranjarea părului se făcea de două sau mai multe persoane, totul ar fi durat mai puţin de zece minute, consideră Janet Stephens. Pentru ca această coafură să poată fi realizată, părul trebuie să fie destul de lung.
Sursa şi foto: Live Science