Cum am scapat de strungareata

31

Una dintre cele mai grele forme de a te exprima este eseul personal. Cand te deschizi fata de ceilalti, cand ii lasi pe altii sa patrunda in cele mai protejate sfere personale. Fiecare eseu este o marturie, este o invatatura. Nu numai pentru cititori, dar si pentru cel care scrie. TOTB a lansat un serial special cu eseuri personale, iar saptamana aceasta puteti citi unul scris de jurnalista Oana Botezatu. Lectura placuta!

Traim de aproape 26 de ani impreuna. Impartim un singur corp, radem la aceleasi glume, mancam impreuna aceleasi salate, evitam amandoua, pe cat se poate, semintele de bostan si de floarea-soarelui. La inceput, viata impreuna nu ne-a deranjat, ne placeam una pe alta fara sa tinem cont de detalii. Apoi, cand am observat-o mai bine, am incercat sa o indrept. Mai tarziu, cand au vazut-o rudele si mai ales cand mi-a spus bunica ce crede lumea despre ea, am inceput sa-i port pica, s-o ascund si, usor-usor, cand mi-am dat seama ca nu se da plecata din viata mea, s-o urasc.

de Oana Botezatu

De cand aveam vreo 14-15 ani, am considerat spatiul lunguiet dintre cei doi dinti mari, de sus, cel mai mare defect al meu. Daca de falcutele care-mi faceau capul sa para un balon perfect rotund am mai scapat cu diete pe baza de supa de varza sau boabe de orez, de strungareata nu m-am putut vindeca prin forte proprii. Am mostenit-o de la tatal mamei mele – pe care-l stiu doar din fotografii; barbat chipes, povesteste mama – si-am inceput sa fiu pe deplin constienta de ea intr-o zi de vara dintr-o vacanta mare. Stateam pe prispa casei bunicii dinspre tata, la Ivesti, un sat din judetul Vaslui, la umbra marului dulce, spargeam seminte prajite pe plita, cu bunica si sora ei vitrega – mica si a dracului, cum o stia tot satul.

“Fa, da’ Oana ta (adica eu) are strunga? Ptiu, bata-te-ar!”, s-a crucit sora bunicii, mama Marioara, in timp ce eu scuipam cat colo cojile negre. Mama Marioara, o femeie maruntica, nevasta de cioban, avea dinti perfect aliniati, argintii, pusi la targ cu bani facuti pe cas vandut la piata.

“Da, fa, are! Samana cu bunic-su, Dumnezau sa-l ierte, barbatu’ lu’ cuscra”, i-a raspuns bunica.

“Ei, fa, du-te!”.

“Sa stii de la mine, uite, ma-ta Marioara poa’ sa-ti spuie, femeile cu strunga sunt ralile satului. Numai eu cate stiu!”, a decretat bunica cu dintii ei marunti naturali. “Maria Ciobanu… Pai daca nu era o rá, o lasa el Dolanescu?”

Am continuat sa sparg seminte si sa se scuip cojile pe terasa din ciment. Eu n-aveam cum sa fiu una dintre ralile satului. Eu eram de la oras.

Ani de-a randul m-am temut de vorbele batranelor, dar n-am spus nimanui: c-o sa ajung o curva, ca mi-e frica de destinul scris in dinti, ca sunt convinsa ca dantura anapoda ma va face sa umblu dupa placerile lumesti mai mult decat femeile cu zambet perfect, fara umbre si spatii negre intre dinti. Si ani de-a randul am acuzat-o inconstient pe Maria Ciobanu de infidelitate fata de Dolanescu. Iar pe Madonna am banuit-o de ce canta zeflemitor Like a virgin (iar daca as avea ocazia, as intreba-o de ce nu si-a astupat chirurgical strungareata; doar n-ar fi costat-o mai mult decat o sticla de apa Kabbalah sfintita).

Anul acesta, intr-o noapte de ianuarie, le-am marturisit secretul surorilor mele. In pat, asezata intre ele, cu fata in sus, le-am spus ca ma deranjeaza dintii mei imperfecti. “Esti dusa”, mi-au spus. “Bati campii”. Discutia a degenerat: dintotdeauna ai fost nemultumita, mereu ai ceva de comentat, si eu (sora mai mare) am semn la spranceana dreapta de cand am cazut in beci, si eu (sora mai mica) am dintii strambi, ba chiar i-am avut si rupti si nu m-am mai plans, nimeni nu e perfect, ce sa-i faci, asa te-a lasat Dumnezeu. Mama nu mi-a spus ca exagerez, dar cand i-am zis la telefon ca nu mi-a placut niciodata strungareata, a ramas uimita. Fusese convinsa ca sunt mandra de ea, la fel cum sunt de alunita de pe obrazul stang, mostenita de la tata.

Tot mama mi-a amintit de un episod in care strungareata a fost personaj principal pozitiv, nu negativ, cum il vedeam eu. Era prin 1991, inainte de Miss Boboc, cand m-a dus la singurul cabinet foto din Barlad ca sa imortalizeze momentul. Fotograful, un nene cu par carunt, pitic si cam rotofei, a fost cucerit de farmecul meu. Fotografiile din toamna aceea au stat cateva luni in vitrina lui. Stau si azi in vitrina bunicii de la Ivesti, cu care n-am mai discutat niciodata, de la momentul de sub mar, despre sindromul femeilor cu strunga. In poza dinainte de Miss (pe care eu l-am ratat in favoarea Biancai, o colega cu dinti de iepure), stau cu mana stanga bleaga sub barbie si am un trandafir din material agatat in pieptul rochitei din dantela. Rad fara sa-mi pese de dintii ca niste boabe de mazare mari si mici, aruncate la intamplare intr-o pastaie. Pe spatele fotografiei patate, cu margini dintate, e scrisul meu: Oana Botezatu, sapte ani si stirba. Atunci, pe langa strungareata de sus, mai aveam un spatiul gol si jos, din cauza unui dinte din stanga, scos de mama cu ata de papiota.

In timp, am devenit tot mai constienta de strungareata mea. Intr-a IV-a, dentistul scolii mi-a spus ca sunt singura din clasa la care dintii noi cresc la fel de alandala ca cei vechi. El mi-a explicat ca strungareata – sau diastema interincisiva, cum am aflat atunci ca se cheama oficial – poate disparea natural doar pana pe la zece ani. Dupa acest prag, singura varianta de „vindecare” ramane implantul. Se poate incerca si cu un aparat dentar. Insa ai mei nu s-au gandit niciodata la aparat sau la alte solutii salvatoare, covinsi ca departarea dintre dinti nu poate fi vreodata o problema pentru mine. Adevarat, nici eu nu le-am cerut sa ma scape de strungareta, asa ca am ramas cu ea acolo unde o pusese Dumnezeu.

Pe la zece-unsprezece ani, o priveam dimineata de dimineata in oglinda din baie. Uneori, o astupam cu guma de mestecat. Sprijinita cu limba de dintii de sus, guma cu gust de pepene ma facea sa arat ca celelalte fete cu care jucam elasticul. Cand nu reuseam cu limba, luam guma intre degete, o modelam ca pe plastilina si-o lipeam unde trebuia, ca sa am dantura perfecta.

Pentru o vreme, in gimnaziu, am acceptat-o mai usor. Era atuul meu la concursurile de scuipat. In pauzele dintre ore, cand mergeam cu baietii din clasa in holul principal, la bara de unde-i scuipam in cap pe profi, ieseam mai mereu pe locul unu, pentru ca tinteam cu o precizie de invidiat.

Mi-am amintit din nou ca exista cand l-am cunoscut pe Inginer, iubitul meu. In primii din cei noua ani de relatie, am incercat s-o ascund de ochii lui si am ras deseori cu mana la gura. M-a prins cand ne-am sarutat si a inceput sa-mi pipaie cu limba spatiul dintre incisivi. Prima data l-am iertat. A continuat sa insiste, asa ca i-am spus ca ma enerveaza. N-am vorbit niciodata serios despre defectul meu, pana la inceputul acestui an, cand l-am intrebat ce parere ar avea daca mi-as acoperi strungareata, daca as scapa de ea in dar de ziua mea cu numarul 26. A ras. A ras pe saturate, cu gura larg deschisa, cu dintii lui mari, drepti, perfect lipiti. Apoi a zis ca sunt nebuna. Şi mi-a mai spus ce voiam sa stiu demult, dar mi-a fost teama sa intreb: ca sunt funny si frumoasa si asa, cu chestia asta care ma face speciala, care imi vine bine, la fel de bine ca alunita mare de pe pometele stang.

Cu gandul la fotografia facuta in copilarie la Barlad, prin februarie, am rugat un amic sa ma prelucreze in Photoshop, folosind niste poze recente, facute in redactia unde lucram. Intr-una radeam in hohote, lasand la vedere spatiul lunguiet dintre incisivii superiori. In cateva minute, dentistul virtual mi-a latit dintii din imagine. Aveam acum o varianta inainte si una dupa si ma uitam cand la una, cand la alta, asteptand sa vad marea schimbare. N-o zaream. Zambetul meu era acelasi. Ba chiar mi se parea ca nu eram eu cea cu dintii lipiti. Ce asteptam de ani buni se dovedea a fi o amagire. Imi placea mai mult Oana inainte.

Din ziua aceea, am inceput sa caut curioasa femei care-si poarta cu placere strungareata. Pana acum, am descoperit o chelnerita care lucreaza intr-un pub pe Lipscani, o regizoare de teatru cu care m-am imprietenit de curand, o realizatoare TV care face emisiuni de cultura nocturne, o PR-ista nascuta si crescuta, ca si mine, in Barlad, care are spatiul de doua ori mai mare decat al meu, dar si-l etaleaza fara sfiala. In plus, incerc sa ma inspir din firescul Georgiei Jagger si al Vanessei Paradis.

Eu si strungareata mea, in care pot sta trei metri de ata dentara stransa ghemotoc, am implinit, pe 26 aprilie, 26 de ani de trai impreuna (de fapt, ar fi 25 de ani si 6 luni, ca doar in primele luni de viata niciun bebelus nu are nici dinti, nici strungareata). Impartim aceeasi gura, radem la aceleasi poante, mancam impreuna aceleasi salate, ne bucuram de acceasi limonada cu apla plata – fara zahar, fara miere -, si evitam amandoua, pe cat se poate, semintele.

Foto: Tudor Vintiloiu

Textul a fost realizat in cadrul cursului de jurnalism narativ sustinut de Cristian Lupsa la Centrul pentru Jurnalism Independent. Alte eseuri personale puteti citi aici.

Cititi si:

Citind-o pe mama

Mama l-a iubit mai mult pe tata

Cea mai mare sora din lume

Un Magor, doua Magor

Tags:



31 de comentarii

  1. foarte foarte foarte frumoasa povestea. bravo, Oana. o asteptam. de abia astept sa le citesc si pe celelalte.

  2. Serios, incearca ortodontia. Am inceput sa-mi indrept dintii la 39 de ani si la 42 am terminat. Acum totul arata cum trebuie sa arate. E mult mai simplu decat pare.

  3. foarte tare!si eu am strungareata si eram complexata de ea pana prin liceu!acum chiar ma simt mai speciala, mai frumoasa decat altele datorita ei!defectele ne fac unici, deci mai frumosi, zic eu!

  4. Sunteti frumoase tu, povestea ta si strungareata ta. Ai putea sa incerci orice ‘corectie’….dar ar fi pacat!

  5. Fain! 🙂
    Majoritatea femeilor cu strungareatza pe care le cunosc eu sunt dragute si firi deschise si vesele, fara f. multe “complexe”. E NORMAL ca ele sa fie inconjurate de mai multi barbati – de unde si invidia celorlalte, care le considera “curve”.
    N-am inteles faza cu “cei 9 ani de relatie”. Tu de la 15 ani ai acelasi iubit? OAU! 😀

  6. Un text sincer si savuros, pe care l-am citit pe nerasuflate. Poate si pentru ca l-ai anuntat cu ceva vreme inainte si poate si pentru ca mi-era dor sa te citesc.
    Bine ai REvenit!

  7. Esti o femeie superba…eu am un zambet aproape perfect si de multe ori mi-am dorit o strungareata…e asa de sexy! Se pare ca si barbatii cred asta 😉 Nici sa nu te gandesti sa iti imbraci dintii in uniforma. Va doresc sa traiti in armonie, tu si strungareata, pana la adanci batraneti 🙂

  8. Salut,

    Si eu am strugareata. Cam de doua ori mai mare decat a Oanei. Sunt unul din acele foarte putine cazuri in care incisivii laterali s-au incapatanat sa nu se arate, nici macar in radiogarfii. M-am impacat cu ea acum mult timp, cand , dupa ce implineam 16 ani si mersesem la prea multi stomatologi care-mi dadeau ca singura sansa implantul, un prieten mai mare mi-a spus ca sunt o fraiera. Strungareata mea ma facea unica inainte de a spune ceva si continua sa fie acel lucru care le amintea oamenilor de mine dupa mult timp. Si asa mi-am inceput partea frumoasa a vietii mele cu ea, zambind larg in public si in poze, iar daca cineva comenteaza ii privesc intelegator limitarile intelectuale.

    Asa incat, va doresc sa va impacati cat mai repede cu strungaretele voastre si sa va bucurati de existenta lor!

    Cu drag,
    Anca

  9. Multumesc, Oanna!Mi.am redat increderea in mine deoarece si eu ma siteam complexata de strunga mea , chiar daca multi imi ziceau ca arat adorabil cu ea . Dar acum chiar sunt multumita de ea deoarece ma gandesc ca asa sunt mai diferita fata de celelalte fete . 🙂

  10. dumneata ești într-adevăr superbă cu ea…
    Dar noi astelalte care avem hipodontie și strungăreața de trei ori mai mare???
    Uf, eu sunt complexată…

  11. buna si eu am strungareata , si am tot o alunita imensa pe obrazul stang…o asemnea coincidenta nu am mai vazut!!si eu ma simt prost si stanjenita de cilalti care fac misto de mine ca am o strungareata de 4mm..off si eu imi doresc ca sa ii lipesc … dar pana una alta textul tau mi-a mai redat umpic de barbarie [ eu sunt fata nu barbat :))]

  12. si eu am o strungareata…pe care mi-o astupam adesea cu guma de mestecat..cand eram mica..eu sunt zodia taur,am vazut ca si tu esti taur,si mai cunosc multe persoane nascute sub zodia taur care au strungareata…Crezi ca exista vreo legatura????

  13. Felicitari Oana.!!!
    Ne cunoastem de foarte mult timp de la Ivesti si de la Barlad,ba chiar suntem si ,,putin” rude dar sincer eu nu tin minte sa iti fi vazut strunga pana acum…poate ca nici nu era sau nu este un defect.Este ceva lasat de Dumnezeu.Ceva normal!
    Ex:Chelia,Barba taiata…etc…
    Mult succes in continuare,George ,Barlad!

  14. Deciii Ce coincidenta ca si pe mine ma cheama Oana.si eu am strungareata si de altfel vreau sa dispara(dar dupa ce am citit povestea ta)care este superba chiar multe legaturi cu a mea.M-am gandit si m-am razgandit in legatura cu strunga(asa ca iti multumesc pentru acesta poveste)((((Si eu am un iubit si am facut exact la fel ca tine ,cand rad ma intorc ba intr-o parte:pentru ca din profil arata perfecti sau pun mana la gura)))si inca un care mi-a umblat si el (prin sarut)cu limba prinrre strungaretaza)dar acuma nu cred ca ar mai fi cazul sa ma ascund>iti multumesc!!!

  15. Si eu am strunga:(..si desi povestea ta este foarte frumoasa si m-a facut sa ma simt mai bine pe moment stiu ca maine ma voi trezi cu acelasi sentiment de neplacere din cauza spatiului urat:(.Daca mai stiti “trucuri” care m-ar putea ajuta sa-mi indrept strunga va rog sa le postati aici.Multumesc!:*

  16. Buna Oana,
    Am intrat pe aici sa gasesc o solutie de a scapa de strungareata si ti-am citit povestea.E foarte frumoasa.Mie toata lumea imi zice ca imi sta foarte bine cu ea desi eu nu ma suport.As vrea sa ma pot impaca si eu cu ea..:d

  17. hei si eu am strungareata si chiar ma simt binee cu ea… si putin mai speciala as putea spune.. toata lumea cand ma vede.. in special persoane necunoscute se baga in seama cu mine pe aceasta tema, radem , glumim ;))
    si eu mam gandit sa fac ceva in aceasta privintaa dar nu!
    imi place asa cum sunt, si asa vreau sa raman. :*

  18. am struinga cat pt toata familia.dejeaba citesc ca alti sunt bucurosi ca o au alti sunt tristi ca o au alti de ce nu o au etc.singura mea problema e ca a mea ee fff mare.si am consultat diferiti dentisti sa o”repar” ca sa zic asa.ei intr-un final am gasit un dentis care nici nu credeam ca poate face el asa ceva.uitasem sa va zic ca eram asa de complexata ca radeam cu mana la gura si nu vb mult ca sa nu se cunoasca.ei si dentistul respectiv mi-a scos cei 2 dinti care formeaza strunga mi-a pus alti 2 putin mai maricei dar totul a iesit ca in filme,ma simt asa bine.vb cu gura larga sa vada lumea ce dantura frumoasa am.nu imi mai e rusine deloc.chiar daca in sinea mea ziceam ok nu mie rusine am strunga gata accept dar totusi ma trecea gandul sa inchid gura.azi daca ma vadeti rad si dejeaba pt ca nu mie rusine deloc.am uitat ce e rusinea de dinti

  19. eu sunt fecioara.si nu are treaba cu zodia,are treaba cu dantura,posibil in burtica ai supt degetelul si ti sa deformat dintisori,sau asa e de la mama natura,eu o mosteneam de la bunica de pe tata.ea avea.dar nu stiu daca dinti se mostenesc.cei drept e ca am scapat .si vedetele cu strunga le sta bine nimic de zic din cauza banilor,dar noi cei de rand ce sa ne steie bine cu 10 lei in buzunar si strunga

  20. uitasem sa va zic scuze eu am facut-o la ploiesti si ma costat 200 de euro plus tratament de albire 250 euro.si sa nu uitati in caz ca vreti sa o “”reparati”” sa nu uitati sa alegeti un dentist bun pt ca cel care nu va cunoaste va incerca sa va taie pielita de sub dinti ,cea care prinde buza la mijoc.daca incearca sa vo taie veti arata ca in desene animate cu gingiile afara.asadar daca dentistul face asa ceva lasa-ti acolo si cauta-ti-va altul bafta

  21. Hey!Am 14 ani si imi urasc strungareata,insa tu Oana mi`ai deschis ochii…Mersy mult Oana,m`ai ajutat sa realizez ca strungareata face parte din mine si din personalitatea mea:D.

    Pa,pa. :* :-H

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger