Cum ajunge creierul nostru dependent de cafea

1

Pentru că e atât de răspândită, aproape niciunul dintre noi nu ne mai gândim la cafea ca fiind cel mai răspândit drog psihoactiv din lume. Cu toate astea, de ceștile, cănile și paharele zilnice, din care ne sorbim licoarea aburindă, ne leagă ceva mai mult decât simpla plăcere: dependența.

ContentImage-6708-147016-Latteart1

Deși potențialul adictiv al cafelei a fost certificat încă din anii 90, abia anul acesta – când, din păcate sau din fericire, multe aspecte ale comportamentului nostru au fost trecute în registrul patologic, odată cu noua ediție a DSM (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders) -, dependența de cafea a ajuns și ea o problemă de sănătate mintală. Așa se face că, cel mai probabil, majoritatea dintre noi, cei care consumăm zilnic cafea, ne-am putea număra frumușel printre victimele acestei noi catalogări, intitulându-ne bolnavi. 

Totodată, deși numărul cafegiilor e foarte mare, puțini știm de ce cafeaua este adictivă. Imediat după ce consumăm cofeină, aceasta este absorbită prin intestinul subțire și se dizolvă în sânge. Dat fiind faptul că este o substanță solubilă în apă și în grăsime (cum este țesutul din care este alcătuită membrana celulelor), cafeaua poate ajunge direct la creier. Ca structură moleculară, cofeina este extrem de asemănătoare cu adenosina, o substanță care se regăsește în mod natural în corpul nostru (un produs colateral al mai multor procese celulare, cum ar fi respirația celulelor). Așa se face că, odată ajunsă la creier, cofeina blochează receptorii pentru adenosină, având structură extrem de apropiată, ceea ce previne senzația de oboseală: altfel, adenosina produsă într-un anume interval ar fi blocat ea receptorii, generând aceste stări de epuizare.

Atunci când cofeina se află în acțiune, blocând acești receptori, se instalează o stare de alertă, iar noi ne simțim energici timp de mai multe ore. De asemenea, atunci când receptorii de adenosină sunt blocați, un alt stimulant natural al creierului, dopamina, funcționează mult mai eficient, iar surplusul de adenosină rămas în creier antrenează glandele responsabile cu producerea adrenalinei, un stimulant la rândul său important. Astfel, se poate spune că, în fond, cofeina nu este un simplu stimulant în sine, ci un înlesnitor pentru un complex de stimulanți. După cum scrie Stephen R. Braun, în cartea Buzzed: the Science and Lore of Caffeine and Alcohol, atunci când bem cafea, e ”ca și cum am pune o piedică de lemn sub una dintre principalele pedale de frână ale creierului.” Acest efect durează între patru și șase ore, în funcție de vârstă, greutate și alți factori.

În cazul consumatorilor constanți de cafea, chimia creierului se schimbă de-a lungul timpului, iar cea mai importantă schimbare este faptul că în creier se creează mai mulți receptori pentru adenosină, în încercarea de a păstra un echilibru în fața ”asaltului” regulat de cofeină. Așa se explică toleranța dezvoltată de cei mai mulți cafegii, care, după un consum susținut, au nevoie de mult mai multă cofeină pentru a obține starea de vigilență pe care altădată o primeau dintr-o singură ceașcă.

Tot astfel se explică și simptomele experimentate de cei care decid să renunțe la cafea, instalându-se astfel manifestări ale abstinenței comparabile cu cele trăite în cazul dependențelor de droguri sau de alcool. La 24 de ore de la renunțarea la cafea, un băutor înrăit începe să simtă o stare de confuzie mentală și o lipsă de reacție în fața stimulilor. Mușchii sunt obosiți, chiar și în absența unei cauze concrete pentru osteneală, iar starea de iritabilitate de instalează. Treptat, se pot instala dureri de cap, dificultatea de concentrare și chiar greața sau alte simptome asemănătoare celor de răceală. Din fericire, aceste efecte se manifestă doar pe termen scurt, în maxim 7-12 zile foștii cafegii putând reveni la ritmul de dinainte. În intervalul când ne lăsăm de cafea, și numărul receptorlor de adenosină scade.

Sursa: Smithsonian Magazine

Foto: Snobscoffee.com


Un comentariu

  1. Cuvantul “stimulant” nu exista decat ca adjectiv in limba romana. Acesta este folosit gresit in text de mai multe ori pe post de substantiv. Printre alte greseli reperate in text: cuvantul “adenosină” se spune, de fapt, in limba romana, “adenozină”, fiind, probabil, rezultatul unei traduceri necorespunzatoare din alta limba.

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger