E greu de crezut că încălzirea globală continuă, după ce abia am scăpat de cele trei rânduri de haine de pe noi și am ieșit dintr-o iarnă cu ger, viscol și multe grade sub zero. Datele arată însă că temperatura medie anuală din România crește, în continuare, față de norma climatologică standard, iar 2013 se află în top 10 al celor mai calzi ani, începând din 1961. România se încadrează, așadar, într-un trend global de încălzire pe care l-au confirmat marile instituții internaționale care monitorizează clima. În ultima sută de ani, temperatura medie anuală, la nivelul României, a crescut, iar pe viitor specialiştii anunţă mai multe fenomene meteo extreme şi o aridizare accentuată a solului.
de Roxana Bucată
În faţa predicţiilor, autorităţile întârzie însă să ia măsurile necesare, iar educaţia menită să atragă atenţia oamenilor asupra acestei probleme vitale lipseşte cu desăvârşire. În 2013, temperatura medie anuală pe ţară (10,0ºC) a fost cu 1,1ºC mai mare decât normala climatologică standard (1961 – 1990), ceea ce înseamnă că anul 2013 s-a clasat din punct de vedere al temperaturii, la egalitate cu 2012, pe poziţiile 7-8 in ierarhia celor mai calzi ani, începând din 1961. La nivelul României, pe prima poziție a clasamentului rămâne anul 2007 ( 10,6ºC).
Roxana Bojariu, climatolog, expert al Grupului Interguvernamental pentru Schimbarea Climei (IPPC), spune că în deceniul 2001-2010, temperatura medie a crescut cu 0,4 – 0,6 ºC, comparativ cu fiecare alt deceniu al intervalului 1961-2010. Tendința de creștere este observată mai ales începând cu anul 1971. Numărul zilelor de îngheț (numărul anual de zile cu temperatură minimă zilnică sub 0ºC) scade în mod semnificativ. Durata de strălucire a Soarelui a crescut semnificativ (ceea ce înseamnă o tendință de reducere a acoperirii cerului cu nori) pe o mare parte a suprafeței României iarna, primăvara și vara. Grosimea stratului de zăpadă tinde să scadă, în mod semnificativ, pe mari suprafețe din centrul, vestul și nordul țării, tendințe descrescătoare fiind prezente și pe suprafețe mai mici din sudul și estul României. Se modifică și statisticile unor fenomene extreme. Frecvența, intensitatea și persistența valurilor de căldură au crescut semnificativ în ultimele două decenii, comparativ cu cele precedente, mai ales în regiunile din afara arcului carpatic. Frecvența și intensitatea secetelor tind, de asemenea, să crească.
Din punct de vedere al fenomenelor deosebite, anul 2013 a început cu episodul de viscol de la sfârșitul lunii martie. Au urmat inundații pe râurile mici, în general, în aprilie. Pe fondul precipitațiilor excedentare înregistrate, s-au consemnat, local, si alunecări de teren. La sfârşitul lunii mai, au fost semnalate furtuni în multe zone din ţară, iar în București, vijelia din 23 mai a provocat un deces și a produs pagube însemnate. În aceeasi perioadă, grindina căzută la Corabia (judeţul Olt) a determinat depunerea unui strat de gheaţă ce a atins 10 cm înălţime. Precipitații torentiale s-au înregistrat și în lunile iunie și iulie, dar comparativ cu situația din Europa Centrală, România a fost mult mai puțin afectată de efectele viiturii de pe Dunăre. Tot în luna iulie, în largul coastelor românești ale Mării Negre, s-au semnalat trombe marine (tornade care iau naștere deasupra mării), pe fondul instabilității atmosferice crescute, determinate de o suprafață mai caldă a mării și de pasajul unui sistem de joasă presiune. Precipitaţiile abundente căzute la începutul lunii septembrie au provocat inundaţii puternice în judeţul Galaţi. Spre sfârșitul lunii septembrie și la începutul lunii octombrie, vântul puternic şi ploile torenţiale au provocat pagube în sudul-estul ţării, inclusiv în Bucureşti. La începutul lunii octombrie, s-au semnalat și precipitaţii sub formă de zăpadă în județele Harghita, Brașov, Prahova. Ceața persistentă și densă, cu vizibilitate redusă (sub 200 m și, izolat, chiar sub 50 m) a fost fenomenul lunii decembrie, înregistrat în zonele joase. În anul 2013, Administraţia Naţională de Meteorologie a emis 75 de atenţionări/avertizări meteorologice generale. Pentru fenomene meteorologice severe, au fost emise in total 2511 atenţionări/avertizări.
Câteva măsuri simple de adaptare la schimbările climatice ne-ar putea ajuta să salvăm oameni și bunuri, iar investiția de azi ar fi incomparabilă cu resursele necesare pentru repararea pagubelor. De la amplasarea de-a lungul șoselelor expuse a unor sisteme de parazăpezi și până la plantarea unor perdele forestiere de protecție, sunt lucruri simple ce pot fi făcute alături de oamenii din comunitățile afectate. Avem exemplul unui primar dintr-o localitate mică și săracă, ce a construit un astfel de sistem de parazăpezi de-a lungul șoselei din comuna sa și a scăpat localitatea de izolare când au fost ninsorile puternice din ianuarie. Însă pentru asta, trebuie să ai un plan, așa cum spune românul, să îți faci vara sanie și iarna car. Strategia privind schimbările climatice există și prevede atât măsuri de reduceri de emisii, cât și măsuri de adaptare la schimbările climatice, dar ce folos dacă ea există doar pe hârtie și dacă nu avem un plan de acțiune al ei, care să fie urmărit și pus în funcțiune și dacă nu există o alocare bugetară pentru asta?
Mai mult decât atât, ne lipsește componenta de conștientizare. Nu e suficient doar să constatăm fenomenele și să ne plângem, ar trebui să înțelegem cauzele care au condus la aceste fenomene și să avem o listă de măsuri prioritare pe care să începem să le aplicăm în cel mai scurt timp. Nu de alta, dar vine primăvara cu inundațiile ei, care ne va prinde iar nepregătiți. Alte localități, alți oameni afectați de aceeași nepăsare. Durerea cea mai mare este că, deși la nivel internațional se vorbește foarte mult despre cauzele și efectele schimbărilor climatice, în România este tăcere. Lipsa de educație și de cercetare în acest domeniu ne face să fim din ce în ce mai vulnerabili. Educația și cercetarea în domeniul schimbărilor climatice ne-ar putea aduce numeroase avantaje, nu doar că am învață cum să trăim reducându-ne impactul asupra planetei, dar am afla și cum să ne adaptăm la schimbările climatice și cum să ne construim o viziune sustenabilă și o dezvoltare economică cu emisii reduse de carbon. Cei care azi vor face schimbarea către o astfel de economie vor fi câstigatorii de mâine. (Lavinia Andrei, Fundația Terra Mileniul III)
“În opinia mea, estimarea colegilor noștri de la serviciul meteorologic britanic (Met Office), care au sugerat că anul 2014 ar putea fi, la nivel global, unul dintre cei mai călduroși ani, dacă nu cel mai călduros de când există observații sistematice ( ~ 1850), este foarte corectă. Proiecția acestui record de la nivel global, la nivel continental sau național nu este, însă, automată. În privința anului 2014, pe fundalul modificărilor în statistica parametrilor meteorologici cauzate de schimbarea climatică, ne putem astepta la prezența unor fenomene extreme, precum valuri de căldură în sezonul cald, precipitații intense care pot cădea în perioade foarte scurte de timp. Anume când și/sau cu ce frecvență se pot produce aceste tipuri de fenomene în anul 2014 nu poate fi precizat acum”, spune Roxana Bojariu.
Tot mai mulți ani arizi
Seceta este unul dinte cele mai grave efecte ale încălzirii globale și nu a ocolit nici România. “Pe baza încălzirii globale provocate de activități umane, zonele care aveau un risc în cazul deficitului de apă, se confruntă cu un risc crescut, se deșertifică. Atunci când se deșertifică, se schimbă întreg bilanțul radioactiv, toate fluxurile de vapori din zonă, ceea ce conduce la o accentuare a încălzirii globale care, la rândul ei, afectează și mai tare terenurile”, spune Cătălin Simota, directorul Institutului de Pedologie din România, care consideră că deșertificarea și încălzirea globală se influențează una pe alta, iar a spune care a fost întâi e ca și cum ai răspunde la întreabarea “cine a fost întâi – oul sau găina?”.
În ce privește România, nu putem vorbi de deșertificare, ci de aridizare, adică de o diminuare a cantităților de apă. Deșertificarea este posibilă în zone precum sudul Greciei sau sudul Spaniei. În România, în ultimii 15 ani, frecvența anilor secetoși este mai mare, spune Cătălin Simota. “Faptul că sunt ani uscați se suprapune și cu extreme de ploi. Nu plouă trei luni, apoi vine o ploaie de șase ceasuri și se întâmplă cum s-a întâmplat astă-primăvară la Galați. Astfel de fenomene sunt și ele produse de schimbările climatice, iar aridizarea acționează asupra lor. Se modifică toate fluxurile de vapori dintre pătura terestră și atmosferă și se creează condiții pentru fenomene excepționale”, spune specialistul, care adaugă că fenomenul de aridizare din țara noastră poate fi observat după 1980 mai ales.
Zonele în care se simte aridizarea sunt zonele în care și condițiile de sol potențează lipsa de precipitații, și anume zonele cu nisipuri – sudul Olteniei, zonele cu soluri sărăturate – Brăila, Valea Călmățuiului, Dobrogea și, interesant, în vestul țării, unde nu vorbim de o aridizare extremă, ci de o deteriorare foarte mare a bilanțului de apă, adică plouă mai puțin, apa freatică a scăzut foarte mult. O altă zonă cu risc de aridizare este pe valea Prutului în sus. Printre factorii antropici care determină deșertificarea, cei mai importanți sunt: reducerea severă a suprafețelor ocupate cu vegetație forestieră, suprapășunatul, eroziunea solului, sărăcirea solului în materie organică, salinizarea, poluarea chimică.
Cătălin Simota spune că irigațiile, despre care toată lumea consideră că sunt soluția, nu reprezintă măsura cea mai bună de combatere a secetelor, ci măsurile de prevenție și de atenuare sunt cele recomandate. Legislația prevede că, în cazul secetelor, primii tăiați de pe lista la alimentarea cu apă sunt fermierii, astfel că nu ar exista apă pentru irigații, ceea ce face ca soluțiile adevărate să fie:
– amenajarea teritoriului: Norii trec pe deasupra țării, ei au apă, dar nu aduc precipitaţii, pentru că România e o zonă ca o tablă uniformă și nu întâlnesc în calea lor gradienți (obstacole) care să creeze acele precipitații. Atunci ei trec peste Marea Neagră și se înregistrează ploi în zonă sau, din când în când, în regiunea Galați, care este asemenea unei căzi. Este deci necesară o amenajare a teritoriului cu alternanță de corpuri de apă, lacuri, cu corpuri de pădure, cu câmpuri arabile.
– lucrări minime ale solului: Aratul nu este recomandat, deoarece ar elimina apa deja existentă. Astfel de lucrări ar necesita utilaje noi, al căror preţ este însă foarte ridicat.
– conservarea apei: Astfel de măsuri ar include de la captarea apelor care cad în timpul iernii în rezervoare, până la păstrarea resturilor vegetale pe teren. Spre exemplu, pe timpul iernii se lasă tulpinile de porumb pe câmp, iar zăpada ar ajuta la acumularea apei, la venirea primăverii.
– culturi adecvate: O mai bună corelare a hibrizilor cu condițiile solului este indicată. De exemplu, un hibrid de porumb cu perioadă de vegetație lungă (semănat în aprilie și recoltat în noiembrie) ar trebui să dea o recoltă mare. Din nefericire, îl prinde intervalul de temperaturi extreme în perioada de înflorire, când are nevoie de apă. Măsura este să îl înlocuiești cu un hibrid semitimpuriu, care dă recolte mai stabile, chiar dacă sunt mai mici.
“Măsurile sunt cunoscute, sunt recomandate, acum fiecare fermier face ce vrea. Uneori se practică, alteori nu. Dacă faci o investiție serioasă, ai interesul să le practici, cei foarte mici au puțin grâu, puțin porumb, ei rezistă, au ce mânca. Amenajarea teritoriului e o problemă complexă, ține de autoritățile naționale, ele pot da ordin să se facă, dar terenurile sunt private. E mai complicat să-i convingi. Ați văzut că a pus cineva perdele de protecție? N-au pus”, spune Cătălin Simota, care consideră că fenomenul se va accentua, cu atât mai mult cu cât resursele financiare utilizate în agricultură nu sunt satisfăcătoare. “Ce a fost acum ne-a speriat că au fost troiene, dar în rest nu a plouat cine știe ce, 30 ml nu înseamnă nimic. Ne-a impresionat că ne-a adus zăpada de pe câmp pe stradă, dar pe câmp zăpada e mică”, spune directorul institului care monitorizează solul prin intermediul unor puncte de monitorizare din 8 în 8 kilometri în toată țara.
Strategiile autorităților, pe lângă încălzirea globală
Inundațiile sunt un fenomen natural agravat de defrișări, amenajări hidrotehnice, planificare teritoriale, dar și de schimbările climatice care au modificat modul în care acestea se produc. Adaptarea la acest capitol este un obiectiv ratat în fiecare primăvară, când România se confruntă, din nou, cu această problemă. WWF România a atras atenția că problema nu este tratată corespunzător de autorități. “La nivel național, chiar dacă în Acordul de Parteneriat (documentul încheiat între România și Uniunea Europeană pe baza căruia se acordă fondurile europene n.r. ) la capitolul de analiză a disparităților, se amintește că e important să se finanțeze măsuri de combatere a inundațiilor prin investițiile de tip non-structural (infrastructura verde și soluții bazate pe funcțiile ecosistemelor), atunci când sunt definite prioritățile propuse spre finanțare, aceste măsuri nestructurale nu mai sunt prioritizate, accentul punându-se pe măsurile structurale (ex. diguri) și pe sporirea capacității serviciilor de urgență profesionale la nivel național”, spune Raluca Dan, din partea WWF. Practic, autoritățile pun accentul pe managementul riscurilor, și nu pe prevenție, o “strategie” care ne lasă la voia întâmplării și a încălzirii climatice.
4 comentarii
Felicitari ca faci ceea ce iti place si ceea ce trebuie!
Articolul incepe cu o mare tampenie: e greu de crezut in incalzirea globala dupa ce am avut o iarna cu ger si viscol. Domnisoara, in ce tara ati petrecut iarna? Vi se pare normal sa avem 20 de grade in februarie? Sa avem zapada 2 sapt?
varza cu carne
“Oamenii de stiinta” nu stiu ce vorbesc.
“Norii trec pe deasupra țării, ei au apă, dar nu aduc precipitaţii, pentru că România e o zonă ca o tablă uniformă și nu întâlnesc în calea lor gradienți (obstacole) care să creeze acele precipitații.”
Asta inseamna ca desupra marilor si oceanelor )care sint “table uniforme” mult mai intinse decit tara noastra) nu ploua (ninge) deloc?
In ultima vreme au fost foarte multe discutii si dezbateri referitoare la schimbarile climatice dar nimic concret din punct de vedere al actiunilor de combatere.
Unul dintre motivele lipsei de actiune este incapacitatea stiintei de a demonstra clar motivele schimbarilor climatice.
Se spune ca este o incalzire globala, se dau tot felul de date, dar iarna 2009-2010 din emisfera nordica a fost una din cele mai dure din ultimii zeci de ani.
Incapacitatea stiintei de a prezice vremea, fie si pe perioade foarte scurte de timp duce de asemenea la inducerea sentimentului de neincredere si nesiguranta a guvernelor si a opiniei publice. Astfel, o stiinta care nu este capabila sa prevada vremea pentru nici macar trei zile nu poate convinge ca va fi in stare sa prezica vremea pe ani de zile.
Iarna din emisfera nordica, din sezonul 2009-2010 a accentuat si mai mult acest sentiment de neincredere. De altfel, in ultima vreme, s-a lasat linistea peste subiectul “incalzirea globala”.
Totusi problemele ramin: inundatii catastrofale in unele regiuni ale globului, seceta extrema in altele, seceta urmata de ploi catastrofale, tornade, furtuni extrem de puternice, socuri termice de la o zi la alta, etc. Toate acestea au efece drastice asupra agriculturii si in ultima instanta asupra omenirii.
In cele ce urmeaza vreau sa va prezint o analiza personala asupra fenomenului de schimbare a climei.
In ultimii ani, pe masura ce fenomenele meteo au devenit din ce in ce mai violente, au inceput discutiile (foarte intense uneori) pe tema motivelor acestor modificari. A fost considerat drept principal “vinovat” de aceste probleme un gaz (CO2) a care ar genera un efect de sera care la rindul lui duce la incalzirea atmosferei (caldura de la Soare este evacuata mai greu).
Aici eu am citeva observatii importante:
1. Efectul de sera din atmosfera terestra nu este produs in principal de CO2, este produs de vaporii de apa.
2. Nimeni nu a facut nici o demonstratie credibila a relatiei dintre incalzirea atmosferei si fenomenele meteo extreme (valuri de caldura sau frig, ploi extrem de puternice, secete, etc).
De exemplu daca, global, temperatura atmosferei creste cu 1 grad Celsius, ar putea sa creasca minimele si maximele medii cu 1 grad Celsius ceea ce nu este foarte mult, fara sa avem fenomene extreme.
Aici, ca o alta observatie extrem de importanta, omenirea nu stie in acest moment cum se produce ploaia (sau fulgul de zapada) intr-un nor.
Discutii, ipoteze sint multe dar nimeni nu a produs ploaie (sau fulgi de zapada) in laborator. Formarea picaturilor de ploaie (sau a fulgilor de zapada) este un mister total pentru stiinta actuala.
Acesta este unul dintre motivele principale a incapacitatii in prevederea vremii. Un nor are efecte importante asupra vremii la sol, norii joaca un rol extrem de important in clima Pamintului (numai ca sttinta nu poate prevedea cind se formeaza sau dispar).
3. Pina acum nimeni nu a studiat in mod serios schimbul de caldura pe care il are atmosfera cu alte sisteme (suprafata Pamintului sau vidul cosmic).
Aceasta este greseala majora care s-a facut pina acum.
Nimeni nu a studiat pe unde intra si pe unde iasa caldura din atmosfera si cu ce viteze. Mai jos am facut o analiza a “punctelor de intrare” a caldurii in atmosfera si o idee despre viteza cu care intra.
Ceea ce noi denumim “vreme” este dat de acest bilantul energetic dintre: energia emisa de Soare, caldura care intra in atmosfera si caldura care iasa.
Aceasta ecuatie deosebit de simpla la prima vedere se complica enorm daca incepem sa studiem transformarile care au loc in atmosfera.
Viteza cu care se face transferul de caldura din atmosfera determina temperaturile, vinturile, uraganele, etc
Cantitatile de caldura injectate in atmosfera depind de nori, strat de zapada la sol, prezenta sau absenta zonelor verzi la sol, etc
Tinind cont de observatiile de mai sus am inceput sa caut explicatii, pentru ca totusi fenomenele extreme sint, iar in ultimii ani s-au accentuat atit ca amploare cit si ca frecventa de manifestare. Pentru a gasi un raspuns plauzibil am incercat o comparatie intre situatia de acum si cea din anii 1800 (inainte de revolutia industiala).
Modificarile notabile care au aparut intre aceste doua momente:
1. Populatia a crescut de citeva ori.
2. Padurile au fost defrisate masiv, locul lor a fost luat de cimpuri pe care se practica agricultura.
3. Orasele s-au extins extrem de mult ca suprafata.
4. Infrastructura de transport (sosele, cai ferate) s-a extins extrem de mult.
5. Se foloseste preponderent combustibil fosil pentru nevoile energetice ale omenirii.
6. Consumul de energie pe cap de locuitor a crescut extrem de mult. S-a dezvoltat foarte mult turismul de masa (care era aproape inexistent pe la 1800)
a crescut extrem de mult circulatia oamenilor pe distante mici si medii (la si de la locul de munca, vizite, cumparaturi, etc).
Aceasta crestere a consumului de energie pe locuitor este sustinuta preponderent din energia solara din trecut, stocata in combustibilii fosili.
7. Consumul de hrana pe cap de locuitor a crescut foarte mult in unele parti. Se arunca foarte multa mincare (si asta din cauza ca este prea ieftina iar omul
“modern” nu simte efortul depus pentru obtinerea ei), se maninca foarte multa mincare (obezitatea a devenit o problema serioasa in foart multe state).
Consecintele acestor modificari:
1. Injectarea unor cantitati enorme de caldura de catre cimpurile agricole din cauza transformarii energiei solare in caldura.
Acesta este un fenomen care a scapat, in mod surprinzator, atentiei publice. Dupa parerea mea acesta este fenomenul determinant in problemele climatice
cu care ne confruntam noi acum.
Datorita ciclurilor vegetale specifice culturilor agricole si padurilor apar perioade de timp (coacerea culturilor, rasarirea culturilor, etc) in care pe suprafete extrem
de importante de pamint energia solara este transformata in caldura in loc sa fie transformata in energie chimica, prin fotosinteza. De exemplu in regiunile cu clima temperata padurea devine verde in aprilie si frunzele se usuca in octombrie (pe durata de aproximativ 6 luni padurea este verde) in timp ce un cimp agricol cultivat cu griu de exemplu, ajunge la maturitate pe la sfirsitul lui iunie. Pe durata coacerii culturilor agricole nu se produce fotosinteza, energia solara este transformata in caldura.
De asemenea in unele zone cimpurile agricole ramin nelucrate dupa prima recolta, pamintul este expus radiatiei solare, ceea ce duce din nou la injectarea
caldurii in atmosfera.
Prin dimensiunea suprafetelor agricole acesta este fenomenul preponderent care determina problemele climatice (dupa parerea mea).
TEMPERATURA LA SOL ESTE MOTIVUL PRINCIPAL AL INCALZIRII ATMOSFEREI SI AL FENOMENELOR METEO EXTREME.
Fenomenele meteo extreme sint rezultatul unor diferente mari de temperatura intre mase de aer alaturate. Cu cit diferentele
de temperatura sint mai mari cu atit intensitatea fenomenelor meteo este mai mare.
2. Injectarea unor cantitati foarte mari de caldura de catre infrastructura de transport si orase.
Drumurile, caile ferate si orasele (construite preponderent din beton) trensforma energia solara de asemenea in caldura, care ajunge in atmosfera.
3. Injectarea unor cantitati foarte mari de caldura prin arderea combustibilor fosili.
Practic toata caldura folosita la incalzirea locuintelor ajunge in atmosfera (datorita transferului termic prin pereti si ferestre in cele mai bune locuinte caldura ajunge afara in aproximativ doua zile). La fel se intimpla in cazul oricarui proces industrial care necesita energie termica (industrie siderurgica, termocentrale, etc).
Odatorita randamentelor slabe ale motoarelor termice si ale turbinelor pentru generarea energiei electrice (sub 40%) cea mai mare parte a energiei combustibililor fosili folositi la producerea de energie ajunge in atmosfera sub forma de caldura.
4. Emiterea in atmosfera a unor cantitati enorme de CO2, gaz cu efect de sera.
Datorita consecintelor prezentate mai sus ajungem la raspunsuri in cazul problemelor climatice:
1. Datorita incalzirii puternice a solului se incalzesc straturile superioare ale atmosferei astfel incit nu se mai formeaza norii.
Aerul incarcat cu vapori de apa (daca acestia exista) nu se poate ridica la altitudinea la care apa se condenseaza. Asa ceva s-a intimplat in Rusia (de exemplu) in vara 2010 (cu efecte catastrofale pe plan agricol si al mediului, in general).
Asa se explica, de exemplu, lipsa zapezilor si iernile calde din ultimii ani. Iarna 2009-2010 se explica prin faptul ca, din motice necunoscute (oamenii nu stiu de ce se formeaza fulgii de zapada in nori), s-a creat o suprafata suficient de mare se sol acoperit de zapada. Zapada a reflectat radiatia solara si a dus la iarna “severa” (in realitate o iarna normala pentru emisfera nordica dupa tiparele vechi ale climei).
2. Datorita incalzirii rapide a pamintului se incalzeste rapid si aerul de deasupra ceea ce poate determina miscari violente ale aerului (daca in vecinatate
se afla o masa de aer rece).
Aceasta duce la aparitia furtunilor puternice, tornadelor, etc. Asa se poate explica de exemplu, aparitia in ultimul timp al tornadelor in Romania, fenomen de neconceput in cazul tarii noastre in urma cu numai citiva ani.
3. Incalzirea atmosferei la nivel global (in medie). Cantitatea de caldura injectata in atmosfera a crescut foarte mult iar viteza de evacuare a scazut (din cauza
accentuarii efectului de sera).
Ce este de facut:
1. Cel mai important, dupa parerea mea, este sa se incerce sa se mentina cit mai multa verdeata la suprafata pamintului (asa cum era inainte de revolutia industriala).
Verdeata nu o sa permita transformarea energiei solare in energie termica. Acest lucru se poate realiza pe doua directii: impaduriri masive si elaborarea unor tehnologii agricole care sa permita mentinerera cimpurilor agricole verzi pe o durata cit mai mare de timp (de exemplu sa nu se permita ca terenurile agricole sa stea numai arate sau in stare de miriste cu saptaminile). Dupa recoltare ar trebui sa se cultive alte plante care rasar foarte repede.
Modul in care se face acum agricultura este gresit din multe puncte de vedere (foloseste ingrasaminte, pesticide, etc, care distrug solul, injecteaza cantitati enorme de caldura in atmosfera, etc).
Trebuie modifciat modul in care se face agricultura, in acord cu procesele naturale care au loc, nu impotriva lor.
2. “Inverzirea” oraselor si a infrastructurii de transport. Betonul, asfaltul sau caile ferate sint generatoare importante de caldura dar pot fi “mascate” prin plantarea de arbori inalti de-a lungul cailor de transport sau printre blocuri (in orase). Astfel se diminueaza foarte mult cantitatea de energie solara care ajunge in contact cu aceste suprafete, ceea ce duce la diminuarea inportanta a caldurii emanate.
3. Incercarea de a reflecta cit mai multa lumina solara inapoi in spatiu. Asa ceva necesita insa studii de fezabilitate. De exemplu un cimp de oglinzi controlate
(care s-ar putea instala in zonele de desert, de exemplu), costa foarte mult, trebuie determinat in ce masura este fezabil asa ceva. Dar astfel de idei corect aplicare ar putea avea pe de alta parte efecte benefice extrem de importante. De exemplu cu un cimp de oglinzi suficient de mare si amplasat la o distante potrivita de un ocean sa se determine miscarea maselor de aer incarcate cu umiditate spre continent, aducerea ploilor si formarea unor paduri. Dar asa ceva, repet, necesita studii mai ample.
4. Tot ceea ce s-a spus pina acum in legatura cu reducerea emisiilor de CO2 (folosirea mijloacelor de transport in comun, micsorarea numarului de automobile, imbunatatirea randamentelor, etc)
In realitate clima (vremea) este controlata “brut” prin nivelul radiatiei solare, nori si strat de zapada la nivelul solului.
Tinind cont ca omenirea nu are habar cum se formeaza ploaia sau zapada in nori si nu are nici o sansa sa controleze nivelul radiatiei solare, oamenii nu pot (si nu o sa poata niciodata, din punctul meu de vedere) sa prevada si sa controleze vremea (clima).
Ceea ce pot face oamenii este sa influenteze intr-o anumita masura clima (a se vedea ce am scris mai sus). Suprafetele cu vegetatie verde sint principala arma pe care o au oamenii la dispozitie pentru a influenta clima (si punctul in care au afectat grav planeta).
Dar aceasta influenta poate fi si foarte mica (aproape de zero), in anumite conditii (de exemplu norii nu mai dispar prin precipitatii sau sint precipitatii unde nu e nevoie de asa ceva (deasupra marilor si oceanelor)).
Domnule Dinu… in primul rand, modul in care dumneavoastra va exprimati spune foarte multe despre educatia dumneavoastra – va sugerez sa incercati o alta abordare. Iar in al doilea rand, e vorba despre perceptia generala: foarte multi oameni considera aceasta, la fel ca si precedenta, o iarna foarte grea – deoarece timp de doua saptamani a nins aproape in continuu, multe sate au fost izolate si au fost zile friguroase. Daca ar fi sa citim restul articolului, acesta prezinta multe fapte relevante si interesante, pe care eu, un mic, neinsemnat si poate prostut om le gandesc de multa vreme, dar nu am resursele necesare sa le cercetez si, cu atat mai putin, sa le pun in aplicare. Insa acum, ca ele au fost evidentiate de studii, ar fi bine daca mai multa lume le-ar lua in calcul si ar incepe sa actioneze in cunostiinta de cauza. Mai avem, din pacate, mult pana acolo. O zi buna.