Contactul social duce la răspândirea bolilor, însă microbii responsabili de bolile infecţioase reprezintă doar o parte infimă din microbiomul oamenilor, alcătuit din totalitatea microbilor din organism, a căror majoritate sunt inofensivi, poate chiar benfici, şi care pot sări de la un individ la altul, scrie The Atlantic. Un număr tot mai mare de cercetări au arătat că interacţiunile sociale afectează compoziţia microbiomului. Prin îmbrăţişări, strângeri de mână şi chiar sughiţuri, oamenii transferă microbi benigni sau benefici vecinilor şi primesc alţii în schimb de la ei.
Asta înseamnă că există un “pan-microbiom”, adică o meta-comunitate de specii de microbi care ţintesc un grup de gazde. Există câteva dovezi că oamenii îşi transferă microbi între ei prin contact fizic. În cadrul unui studiu, s-a dovedit că indivizii care împart aceeaşi locuinţă ajung să împartă şi aceleaşi microorganisme, iar într-o altă cercetare, s-a observat acelaşi lucru în cazul microbilor de pe pielea adversarilor dintr-un meci de roller-derby. Pentru rezultate concludente, sunt necesare însă studii pe perioade mai mari, iar cum asta ar implica invadarea intimităţii oamenilor într-o măsură în care i-ar deranja, oamenii de ştiinţă au făcut experimente pe cimpanzei, pentru a le analiza interacţiunile sociale la nivelul microbiomului.
De la Jane Goodall încoace, cercetătorii au observat constant comunitatea de cimpanzei Kasakela din Parcul Naţional Gombe din Tanzania, analizându-le interacţiunile şi luând mostre de fecale. Folosind o parte din aceste date, Andrew Moeller, de la Universitatea din California, Berkeley, a arătat că microbii intestinali ai cimpanzeilor sunt transferaţi în mare parte orizontal, de la un individ la altul, nu vertical, de la părinte la copil. Deşi primesc primii microbi de la mame, cimpanzeii îi adună pe cei mai mulţi de la membrii comunităţii. În perioadele în care primatele au cel mai ridicat grad de sociabilitate, microbioamele lor încep să interacţioneze, iar indivizii cei mai sociabili, care petrec mare parte din timp ţesălând părul altora, atingându-i sau având alte forme de inteacţiune cu ei, s-au dovedit a avea cea mai bogată diversitate de specii de microbi intestinali.
Acelaşi lucru l-au observat şi cercetătoarele Jenny Tung şi Elizabeth Archie în interiorul a două grupuri de babuini din Parcul Naţional Amboseli din Kenya. Cei care se ţesălau între ei mai des aveau microbioame similare. În consecinţă, fiecare dintre cele două grupuri au ajuns să aibă comunităţi distincte, deşi împărţeau aceleaşi zone cu hrană şi mâncau aceeaşi mâncare. Reţelele lor sociale separate s-au tradus în comunităţi microbiene distincte. “Aceste animale consumă hrană acoperită cu mizerie şi beau apă murdară, dar cu toate acestea, am văzut la ele amprente ale contactului cu alte animale”, a spus Elizabeth Archie. “Am putea spune că efectul ar şi mai puternic la oameni, pentru că trăim în medii sterile. Principalele expuneri pe care le avem sunt probabil ceilalţi oameni”. Aceste rezultate au implicaţii importante.
Dacă cimpanzeii şi babuinii ar moşteni microbioamele doar pe cale verticală, atunci, în mod natural, ar pierde din membri din cauza unor evenimente aleatorii, cum ar fi modificarea regimului alimentar. Dar dacă îşi transferă microbii de la un individ la altul prin contact, se asigură că speciile care dispar de la un individ există în continuare în reţeaua extinsă, pan-microbiană. “Propagarea microbilor prin interacţiuni sociale poate fi una dintre modalităţile prin care este menţinută diversitatea de-a lungul perioadelor evolutive”, a spus Moeller. Beneficiile transferului de microbi cu rol pozitiv ar fi putut contribui chiar la evoluţia vieţii sociale, o idee propusă iniţial de Michael Lombardo în 2008. El era de părere că dacă animalele îşi iau microbii de la ceilalţi membri ai comunităţii, atunci există şansa să aibă sisteme sociale mai complexe care, de obicei, îi aduce în contact strâns cu ceilalţi.
Unele vietăţi par să se încadreze în acest tipar, în ciuda practicilor lor scârboase. Prin faptul că îşi consumă unul altuia fecalele, bondarii se înzestrează cu microbi care îi protejează de paraziţi, iar termitele fac acelaşi lucru lingându-şi anusurile; ambele specii de insecte trăiesc în colonii cooperative. Albinele au microbioame distincte, însă nu acelaşi lucru se poate spune despre viespile asociale. Cu toate acestea, ipoteza lui Lombardo “este mai mult o speculaţie în momentul de faţă”, a mai spus Moeller, fiind nevoie de mai multe cercetări.