Cum a redus Utah cu 91% segmentul cel mai vunerabil al populaţiei fără adăpost

0

Acum zece ani, statul Utah şi-a propus obiectivul ambiţios de a eradica ceea ce în Statele Unite se numeşte “chronic homelessness”, care se referă la subcategoriile cele mai vulnerabile ale populaţiei persoanelor fără adăpost. Oameni care trăiesc pe stradă de mai bine de un an sau care au ajuns în stradă de patru ori în ultimii trei ani şi care suferă de dizabilităţi: boli mintale grave, dependenţă sau boli şi dizabilităţi fizice. În 2015, statul american se poate declara victorios, scrie NPR.org, reuşind să reducă acest fenomen cu 91%. Cum a reuşit asta?

Utah se confruntă în continuare cu o problemă semnificativă în ceea ce priveşte persoanele fără adăpost, a căror populaţie totală se ridică la 14.000 de oameni (circa 20% din numărul total de oameni ai străzii raportaţi la nivel naţional). Segmentul celor care suferă de “chronic homelessness” a scăzut însă de la 2.000 de oameni, câţi erau în 2005, la mai puţin de 200 în prezent. Asta s-a datorat implementării modelului “Housing First”, care are la bază principiul “mai întâi locuinţe, apoi servicii” şi care presupune ca beneficiarii să plătească o chirie – fie 30% din venituri, fie maxim 50 de dolari pe lună.

O abordare similară a fost încercată în Los Angeles, la sfârşitul anilor ’80 şi în New York, la sfârşitul anilor ’90. Mai târziu, modelul a fost adoptat de administraţia Bush, iar oraşele şi statele au început să conceapă planuri pe 10 ani de eradicare a fenomenului chronic homelessness. „Ăștia fumează ceva, mi-am spus atunci, nu există nicio șansă să oprești fenomenul persoanelor fără adăpost”, spune Lloyd Pendleton, responsabil la acea vreme de serviciile umanitare ale unei biserici. Ca și conservator, nu i se părea normal ca guvernul să le dea pur și simplu case oamenilor. „Asta pentru că fusesem crescut ca și cowboy în deșertul din vest”, continuă el, „și spusesem de-a lungul anilor ‘Vagabonzi puturoși, găsiți-vă un job, puneți-vă din nou pe picioare’”.

În 2003, însă, Lloyd Pendleton a participat la o conferință în Chicago, unde l-a întâlnit pe fondatorul filosofiei din spatele programului Housing First, Sam Tsembreis. Acesta i-a spus că oamenii străzii aflați într-o situație cronică costă guvernul mulți bani, din cauza unor servicii precum cele medicale de urgență și a timpului petrecut în închisoare. Costurile anuale sunt estimate la 30.000-50.000 de dolari pe persoană, iar oferirea unor locuințe  costă mult mai puțin. Întors în Utah, Pendleton a contribuit la lansarea unui proiect pilot în Salt Lake City, prin care au fost cazați 17 oameni aflați în situațiile cele mai disperate, aceștia beneficiind și de servicii. După doi ani, toți acei oameni ocupau în continuare locuințele primite.

Pendleton a ajuns în cele din urmă director al unui departament de stat destinat persoanelor fără adăpost și în cele din urmă a reușit să convingă toată suflarea politică din Utah, inclusiv pe guvernator, să adopte programul. Utah a devenit astfel primul loc în care modelul Housing First a fost implementat la nivelul statului și, deși multe are orașe americane îl aplică de ani buni, se raportează în continuare la Utah pentru o mai bună implementare. „Primesc în jur de două până la cinci telefoane pe săptămână acum de la oameni care vor să afle cum am reușit, de ce e Utah atât de unic”, spune Pendleton.

Există câțiva factori care au favorizat succesul din statul american. În primul rând, Utah este mic. Acum 10 ani, când a început programul, la nivelul statului existau aproape 2.000 de oameni ai străzii aflați în situație cronică, spre deosebire de California, unde numărul lor depășește 29.000. În al doilea rând, Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, pentru care lucrase Pendleton și care are o mare influență în Utah, a fost un mare susținător al programului Housing First. La toate acestea s-au adăugat eforturile lui Pendleton, care a crezut puternic în idee și a fost dispus să-i convingă pe politicieni s-o susțină, și faptul că majoritatea susținătorilor programului și agențiilor din Utah se cunoșteau între ei și lucrau bine împreună. Totodată, îi cunoșteau pe mare parte din oamenii străzii după nume. Citiți mai mult pe NPR.org.


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger