Culisele operatiunilor de salvare a minerilor din Chile, la Discovery Channel. Ce spui doi dintre producătorii documentarului

0

O cechipă de 30 de oameni, incluzand cameramani, scenaristi, editori si experti in animatie 3D, a acoperit, in timp real, cele 45 de zile ale operatiunilor de salvare a minerilor din Chile care au ramas blocati in subteran, timp de 70 de zile, la 700 de metri adancime. Au adunat peste 70 de ore de material brut care s-au regasit in productia originala “Salvare spectaculoasa: Povestea minerilor din Chile”, care va avea premiera in aceasta seara, ora 21.00, la Discovery Channel. Doi dintre producatorii programului, Michela Giorelli, vicepresedinte al Production and Development Discovery Networks America Latina, si Guillermo Galdos, regizor Pacha Films, au vorbit intr-o teleconferinta organizata de Discovery despre culisele operatiunii de salvare si provocarile pe care le implica realizarea unui documentar in timp real cu derularea evenimentelor care il compun.

 

 

Iata cateva date despre productie:

In dupa-amiaza zilei de 5 august 2010, mina de cupru si aur din San José, situata la 45 km distanta de Copiapó, in nordul Chile, s-a surpat, blocand in subteran 33 mineri. Astfel a inceput o operatiune de salvare care a durat 70 zile si care avea sa devina una dintre cele mai dramatice povesti despre salvare si supravietuire.

25 persoane au fost intervievate, printre care: rude ale minerilor, lideri si membri ai operatiunilor de salvare, personal medical, tehnicieni, ingineri care s-au ocupat de planurile de foraj si oficiali ai guvernului chilian implicati in efortul de salvare a minerilor. O echipa de 30 persoane a lucrat la acest documentar, incluzand cameramani, scenaristi, editori si experti in animatie 3D. Filmarile au acoperit cele 45 zile ale operatiunilor de foraj, dar cea mai mare parte din actiune s-a derulat in subteran si a fost vizualizata cu ajutorul animatiei generate pe computer.

Discovery Channel a avut acces in exclusivitate in zona de lucru unde s-au derulat operatiunile de sondare, forare si salvare, in “camera de control” unde echipa de salvare isi tinea intrunirile zilnice si in locul unde minerii s-au intalnit cu familiile lor, dupa ce au fost salvati.

Ati stiut de la bun inceput, de cand s-a aflat ca minerii sunt inca in viata, ca acesta va fi sau ar putea fi subiectul unui documentar?

Michela: Din perspectiva Discovery, ne-am gandit ca era o poveste foarte interesanta despre supravietuire. In fond, minerii supravietuisera deja 17 zile, dar noi nu stiam daca operatiunea de salvare chiar urma sa fie un succes. Pe masura ce zilele au trecut, chiar si la nivel intern – acest proiect a fost initiat de Discovery America Latina –  a inceput sa se bucure de foarte multa atentie. Zilele treceau, se vorbea tot mai mult despre acest subiect la stiri si era clar ca guvernul din Chile lansase o multitudine de initiative, pentru ca operatiunea sa se bucure de succes. Companii din toata lumea au contribuit la aceasta operatiune de salvare. A devenit un efort international. Sapaturile se derulau intr-un ritm mult mai alert decat ne asteptam la inceput. A devenit oarecum un alt proiect, chiar si la nivel intern, pentru Discovery. A devenit un fel de proiect international, important, de care se interesau numeroase regiuni – si tot mai multe regiuni doreau sa prezinte cat mai rapid cu putinta programul despre operatiunile de salvare. Deci inclusiv la nivel intern, proiectul a suferit o transformare uimitoare.

Asa credeti ca va arata viitorul programelor de tip ‘reality TV’? Cand se intampla ceva in lume, vom vedea programe TV care relateaza totul, chiar daca, in unele cazuri, e posibil sa nu avem un final fericit?

Michela: Personal, cred ca guvernul din Chile a organizat acest eveniment in acest mod si l-a prezentat intregii lumi, fiindca erau 100% siguri de succesul operatiunii. Nu cred ca ar fi facut asta daca ar fi simtit ca e posibil sa nu mearga totul bine. Dar documentarul nostru nu se concentreaza asupra secventei pe care au vazut-o un miliard de telespectatori din întreaga lume. Noi am aratat mai degraba operatiunea de salvare. Tot ce s-a intamplat inainte de asta si toata lupta, toate obstacolele cu care s-au confruntat cei de la suprafata si cei din subteran, care luptau pentru supravietuire.

Cat de rapid ati reusit sa organizati toate acele filmari? Cat timp a lucrat echipa de filmare la acest program?

Guillermo: Practic, noi am avut un om la fata locului chiar a doua zi dupa ce minerii au fost gasiti. Asta a fost ziua a 18-a – si am tinut o echipa de filmare acolo pana la finalul operatiunii de salvare. Personal, am fost acolo timp de 40 zile. Am decis împreuna cu Discovery sa stam în mina. Ni s-a parut foarte important sa demonstram guvernului ca eram dispusi sa stam acolo, in loc sa facem naveta zilnic pana in orasul Copiapo, unde cei mai multi dintre jurnalisti stateau in hoteluri de patru si cinci stele. Asa incat ne-am inchiriat o rulota si am ramas langa mina. Inca o data, pentru mine, cel mai important a fost sa prezint familiile minerilor si faptul ca noi eram gata sa ramanem acolo. Din acest motiv, ne-am format o relatie speciala cu rudele minerilor si chiar cu reprezentantii guvernului, care ne-au vazut acolo zi de zi, indiferent ca era arsita sau frig, ca era soare sau innorat. In fiecare zi am fost acolo. A fost modul nostru de a le spune tuturor ca suntem devotati acestei povesti si ca vrem sa relatam tot ce se întampla acolo, pana la sfarsit.

 

 

De ce credeti ca oamenilor le place sa urmareasca drame din viata reala? De ce ar trebui sa urmarim acest program special despre mineri?

Michela: Din perspectiva mea, oamenii ar trebui sa urmareasca acest program fiindca vor vedea lucruri pe care nu le vad de obicei la TV si vor vedea mai in detaliu ce s-a intamplat in acele zile, toate obstacolele cu care s-a confruntat fiecare dintre cei de acolo. Cred ca s-a vorbit foarte mult despre acest eveniment, dar s-a explicat foarte putin cum au fost luate toate acele decizii, de fapt. De ce s-au facut anumite alegeri, cine au fost principalii protagonisti ai acestei povesti uimitoare. Asta ar fi un aspect. Cat despre dramele din viata reala, sunt intotdeauna mai bune decat cele de fictiune. Si cred ca asta este unul dintre elementele de succes ale canalului nostru: divertisment non-fictiune. In plus, aici avem o poveste extraordinara, cu un final fericit, absolut minunat, care ne invata foarte multe despre tot ce pot face oamenii – ce sunt capabili sa faca daca sunt suficient de tenace. A fost extraordinar. Aceasta operatiune a fost rezultatul tenacitatii uluitoare a lucratorilor implicati in operatiunea de salvare, a minerilor, a guvernului chilian si a întregii comunitati internationale. Un eveniment care a demonstrat o cooperare internationala excelenta si, intr-un fel, a prezentat tot ce are mai bun spiritul de omenie, tenacitatea, perseverenta. Exista deci mai multe motive pentru care merita sa urmariti la TV aceasta poveste uimitoare.

V-ati confruntat cu ceva obstacole in relatia cu autoritatile din Chile? Ati avut nevoie de mai multe aprobari emise de autoritati, pentru aceasta operatiune?

Michela: Cand Guillermo a informat Discovery despre acest eveniment, a trimis imediat acolo pe cineva. A fost prima deplasare, ca sa obtinem acces si autorizatia guvernului pentru a filma aceasta poveste. Evident, fara a avea 100% acordul lor pentru accesul nostru la anumite filmari, la operatiunile de foraj, la operatiunile de salvare si cele medicale, nu am fi putut realiza acest film. Pentru noi, era foarte important sa obtinem autorizatia totala si completa a guvernului. Altfel, probabil ca Discovery nu ar fi facut acest film. Ca si multe alte posturi TV, ar fi relatat doar ce se intampla in Tabara Esperanza, unde erau adunate toate familiile minerilor. Dar noi am vrut sa avem acces la operatiune. Stiu ca Guillermo si partenerul lui au mers în Chile si au negociat cu guvernul, ca sa obtinem acest tip de acces. Pana cand nu am primit permisiunea pentru acces total, in exclusivitate, nici macar nu am autorizat filmarile, la nivel intern. Aceste aprobari au fost fundamentale pentru film – alfel, filmul nici nu ar fi existat.

Guillermo: Cred ca mai e ceva foarte important. Cand am negociat cu guvernul…Evident, in primul rand era important sa ne aflam acolo, fiindca guvernul primea sute de cereri din partea presei, pentru a putea intra in zona si a filma diverse programe. Dar era credibil ca Discovery are un canal care prezinta tehnologia, stiinta si forta umana. Datorita acestor elemente, cred ca guvernul a stiut perfect ca aceasta poveste era foarte importanta pentru noi, deoarece combina toate aceste elemente pe care canalul le prezinta de obicei.

Voi, personal, ati avut incredere in succesul operatiunii de salvare?

Guillermo: La fel ca majoritatea celorlalti, am avut si noi incredere. Speranta moare ultima. Au existat momente cand am crezut ca operatiunea avea sa dureze mai mult decat a durat, de fapt. Dar niciodata nu m-am gandit ca oamenii aceia nu vor iesi de acolo in viata. Am vazut atat de multa tenacitate, atat de multa forta umana si mecanica la un loc, încat, evident, am stiut ca, pana la urma, acei oameni urmau sa fie scosi la lumina. Doar ca n-am stiut cat de mult avea sa dureze totul.

Ati avut emotii? V-a fost teama? A fost greu sa pastrati distanta profesionala, ca sa va puteti face meseria in asemenea conditii?

Guillermo: Da, a fost greu. Sincer sa fiu… De obicei, eu ma ocup de relatari despre multe dezastre – cutremure, razboaie si alte asemenea. De fiecare data cand lucrezi la un asemenea subiect, traiesti o tensiune puternica. Povestea minerilor parea mai simpla. Totul era foarte aproape. Eram aproape de lucrurile care se intamplau, aveam permisiunea de a urmari totul. Ar fi trebuit sa fie un film simplu de facut. Dar au existat elemente precum vremea…conditiile meteo au fost foarte dure. Noaptea era foarte, foarte frig, iar ziua – foarte, foarte cald. Era foarte mult praf. Am avut probleme si cu echipamentele din cauza volumului mare de praf. Dar cred ca, dupa ce ne-am apropiat cu adevarat de experti, de oamenii de stiinta de acolo, si am inceput sa traim alaturi de ei, sa traim chiar ceea ce faceau ei, am devenit si noi o parte din aceasta poveste. Mi s-a parut extrem de emotionant. Va spun, eu n-am plans niciodata atat de mult la un subiect la care am lucrat. Fiindca toate aceste emotii sunt anxietati reprimate, pe care le tii in tine, dar in final incepi sa le lasi sa iasa, sa te eliberezi. Mai ales spre final, cand oamenii din echipa de salvare au inceput sa ne multumeasca, fiindca ne-au vazut timp de 40 zile in perimetrul minei, ne-au vazut acolo zi de zi… Nu conta daca era frig sau cald sau daca ploua… Dupa parerea mea, asta a fost foarte important pentru ei – si ne-a emotionat foarte tare pe noi.

Care este cea mai dramatica scena pentru voi amandoi, din perioada cat ati lucrat si ati urmarit drama celor 33 mineri?

Michela: Asta este mai degraba o întrebare pentru Guillermo. El a fost pe teren.

Guillermo: N-o voi numi “traumatizanta”, dar asa a fost cat timp am urmarit familiile minerilor si indelunga lor asteptare. Nu stiau…La început, evident ca nu au avut incredere in ceea ce le oferea Guvernul. Voiau sa puna niste mineri mai mici sa intre în mina, apoi sa sape o groapa pentru a-i scoate de acolo pe ceilalti. Evident, cu timpul, Guvernul a reusit sa le demonstreze ca proceda corect…Dar asteptarea pe care am urmarit-o in Tabara Esperanza – “Tabara Sperantei” – a fost plina de durere. Vedeai acolo mame, frati, surori, sotii, fii, fiice…Toata lumea era acolo, asteptand. Era incredibil sa te gandesti ca rudele acelor oameni erau la 700 metri sub pamant, asteptand sa fie salvate. Mi s-a parut socant.

 

 

Ce elemente unice are acest documentar despre salvarea minerilor din Chile, in afara de natura sa extrema?

Michela: Cred ca elementele care fac acest documentar unic sunt faptul ca prezentam foarte detaliat ce s-a intamplat in zilele de dinaintea finalizarii cu succes a operatiunilor de salvare, dar si reactiile guvernului: cum au reactionat, cum au pus la punct aceasta uluitoare operatiune, toti expertii internationali si companiile din toata lumea care au venit in Chile ca sa dea o mana de ajutor. NASA, toti expertii medicali locali, dar si toate elementele stiintifice si tehnologice implicate, faptul ca am avut acces aproape in exclusivitate la operatiunile derulate zi de zi, la operatiunea de foraj, care nu a fost vazuta de presa. Apoi, momentele-cheie, toata drama, ce decizii s-au luat cand lucrurile au mers prost, de ce s-au luat acele decizii, toate aceste lucruri… Acum, toata lumea stie ca a fost o operatiune incununata de succes, dar exista multe lucruri care au mers prost. Iar documentarul nostru va arata inclusiv aceste aspecte.

Scurt CV al producatorilor:

Din 1997, Michela Giorelli a fost producator executiv pentru cele mai multe dintre productiile premiate ale Discovery Networks America Latina, printre care Collision Over the Amazon; Survivors: Voices of a Tragedy; Maras, A Regional Threat; Gaudi’s Shadows; Ruben Blades: Searching for America si Fuga de las Farc. Giorelli a supervizat si productia pentru materiale speciale precum The Amazing Race; The Jaque Operation; si Malvinas, the Story that Could Have Been pentru Discovery Channel.

Inainte de a se alatura echipei Discovery Networks, Giorelli a lucrat in Italia ca asistent de productie si casting pentru filme celebre, printre care Johnny Stecchino, Where Angels Fear to Tread, Godfather III si Mio Caro Dottor Grasler.

Giorelli vorbeste fluent spaniola, italiana si engleza. Are un titlu de masterat acordat de American University, pentru Productie de Film si Video, precum si o diploma de studii de Mass Communication de la Colegiul Emerson, pe care l-a absolvit Cum Laudae in 1989.

Guillermo Galdós (foto) si-a petrecut ultimii 12 ani facând documentare, in principal in America Latina, pentru clienti precum Discovery Channel, National Geographic, CNN en Español, Channel 4 si alte canale din America Latina. Trecand prin diverse roluri – de la cameraman si producator, pâna la acela de regizor, Guillermo – a surpins probleme importante din regiune: imigratia, alegerile, SIDA, terorismul, probleme de mediu, pericole care ameninta populatiile indigene, droguri sau razboaie. Experienta acumulata l-a determinat sa lucreze in Irak, inainte si in timpul razboiului. Documentarele lui au fost prezentate la numeroase festivaluri de film. In 2006, Cocaine, o serie in trei parti pentru Channel 4 (dintre care Guillermo a realizat doua), a fost nominalizata pentru Premiul BAFTA.

Foto: Discovery

Tags:



Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger