Cuba continuă: Playa Larga

Revolución es igualdad y libertad plenas. Casele scunde sunt înşirate colorat pe plajă, la şapte, opt metri de mare; golful apără satul de furtuni şi inundaţii, aşa că aici marea nu se revarsă niciodată. Apa turcoaz este atât de liniştită, încât pare un lac imens şi transparent, cu nisip auriu şi peştişori de acvariu. Valurile fâşâie mărunt, vântul scutură răcoros frunzele palmierilor, iar cojile de cocos, descompuse de soare, adăpostesc furnici hămesite.

 

de Elena Stancu

Picioarele ţi se afundă într-un nisip ca făina care îţi intră între degete, umed şi călduţ, şi rămâne lipit de tine. Din loc în loc, sunt împrăştiate cazemate de trageri, pe jumătate îngropate în nisip, din care ies crabi coloraţi.

Playa Larga este un mic sat de pe malul Mării Caraibelor, în Golful Porcilor, acolo unde, în 1961, cubanezii din exil, susţinuţide americani, au invadat Cuba încercând să răstoarne regimul lui Castro. Mesajele de pe ziduri amintesc de victoria cubanezilor împotriva „yankeilor imperialişti“ de acum mai bine de 50 de ani. De o parte şi de alta a străzii prăfoase, prost asfaltate, se întind cele două, trei sute de case care înconjoară ca o buclă micul golf în care se află satul. Pe aici trec rar maşini; doar bicicletele cu doi sau trei pasageri îşi scrâşnesc roţile pe uliţe. Oamenii merg leneş, se opresc la umbra unuia dintre cele trei magazine din sat şi discută cu vecinii.

Am ajuns aici în urmă cu un an, alegând la întâmplare o localitate de pe malul mării. La Playa Larga vin rar turişti, pentru că autobuzele Viazul şi Astro, cele două reţele de transport de stat, nu includ micul sat în traseul lor. Locuitorii trăiesc oarecum izolaţi în comunitatea lor restrânsă, patriarhală, înconjuraţi de familie şi de prieteni, bucurându-se de linişte, de soare şi de apa care are 27 de grade Celsius pe tot parcursul anului. Puţinii străini care nimeresc aici sunt primiţi ca nişte mesageri ai unei alte lumi, cu maşini, calculatoare şi internet, cu poveşti despre oraşe suprapopulate şi hypermarketuri de mii de metri pătraţi.

În faţa casei lui Mirta, gazda noastră din Playa Larga, câţiva copii aleargă sprinteni pe stradă. Dau buzna la vecini, căutându-şi tovarăşii de joacă. O fetiţă de doi, trei ani se ţine după copiii mai mari, târşâindu-şi picioarele încălţate în papucii cu toc ai mamei sale şi muşcând dintr-o felie de pâine unsă cu gem. Părinţii s-au strâns la taclale pe o verandă. Se leagănă în balansoare, iar râsul lor se aude limpede de la două case distanţă. În Playa Larga, toate zilele curg la fel, călduroase şi tihnite.

Foto: Cosmin Bumbuț

Acest fragment face parte din volumul Cuba continuă, de Elena Stancu și Cosmin Bumbuț, publicat la Editura ART.

Puteți citi și:

Cuba continuă: Despre fericirea în sărăcie și dictatură