Cu sau fără smartphone?

5

Ce preferați: un iPhone de ultimă generație sau un mobil simplu, de modă veche? Chiar dacă avantajele unui telefon inteligent sunt evidente – cumulul de funcții, numărul uriaș de aplicații care ne-ar putea ține ocupați o viață, simplificarea anumitor procese etc. -, folosirea lui intensivă ne poate modela obișnuințele într-un mod difuz, mai greu de observat la prima vedere. Studiile arată că din ce în ce mai mulți oameni intră pe net de pe telefonul mobil înainte de a se ridica din pat, de a se spăla pe dinți sau de a-și bea cafeaua.

 

de Andra Matzal

O simplă tură de socializare ne va pune în fața unui nou tip de divertisment, în care smartphone-urile joacă un rol esențial. În același timp, un astfel de telefon, atâta vreme cât nu se transformă în mașină de mâncat timp, îți aduce într-un singur buzunar aproape orice: caietul de notițe, cartea de telefon, orice hărți ți-ar trece prin minte, aparat foto, cameră video, reportofon și lista poate continua cu sutele de mii, poate chiar milioanele de aplicații disponibile. Voi unde vă situați?

[coloana]

Smartphone-ul îmi face viața mai simplă

de Gabriel Juduc, specialist marketing

”Spune-mi te rog, smartphone-ul tău poate să şi sune?”. Cam aşa mă implicam eu acum ceva timp în discuţiile prietenilor mei când discutăm despre un smartphone şi mai ales de ce este el în stare să facă. Posibil ca reacţia mea să fi venit doar pentru că eu nu aveam un astfel de telefon şi nu prea înţelegeam la ce mi-ar folosi.

Primul smartphone a fost un Nokia 92 mini. Când l-am primit, am stat vreo dpuă zile pe el. Mi se părea tare! Avea ecran touch, iar tastatura se deschidea pe un slide foarte interesant. Mi-am pus pe el multe aplicaţii : Facebook, Whatsup, Nimbuzz, Yahoo Messenger, Skype, browser Opera etc. După vreo 3-4 săptămâni, mi-am dat că nu pot folosi toate aplicaţiile astea aşa cum îmi doream, aşa că începusem să-l consider doar un telefon cool, ce mă plasa într-o lume bună. În concluzie, practic nu prea era un smartphone, era un accesoriu bărbătesc care mergea cu viteza luminii stinse. Ah da, una dintre cele mai utilizate aplicaţii era cu o lumânare pe care o aprindeam sau o stingeam atingând ecranul touch. Mi se părea tare interesant. Dar cât timp poţi face asta fără să te plictiseşti?

Am schimbat preistoricul Nokia cu un  iPhone4. Pe acesta îl primisem de la serviciu. Primele 2 zile mi-am omorât creierul cu crearea contului pe Apple. Nu cred că m-a enervat vreodată ceva  mai mult. După acest groaznic pas, am intrat într-o lume a chirurgiei plastice. Parcă am fost la un doctor care mi-a prelungit mâna cu un telefon, care mă conectează instant cu toate chestiile care îmi sunt dragi şi care îmi atrag atenţia. Şi-am început! Am instalat: Facebook, Whatsup, Hipstamatic, Instagram, PS Express, Pinterest, WordPress, Shazam, E-rovinieta, Maşina mea, Adobe Reader, Booking, Okazii, Skyscanner şi IMDB.

Chiar am folosit toate aplicaţiile astea. Pe lângă aceste aplicaţii, telefonul vine în varianta standard cu aplicaţii de genul notes, to do, mail pentru mai multe conturi şi meteo. Toate merg cu o super viteză şi sunt user friendly. Nu există piedici şi totul merge ca uns. Chiar acum scriu pe telefon, în notes. Îmi este mult mai la îndemână să scriu pe telefon, fără a fi nevoit să salvez documentul într-un anumit folder al calculatorului şi fără a fi nevoit să dau nu ştiu câte clicuri apoi ca să ajung la el. Documentul din notes se salvează automat în folderul cu acelaşi nume din contul de Yahoo. Really great! Vi s-a întâmplat vreodată să vă vină o super idee sau să aflaţi de un film şi să nu aveţi pe ce să notaţi numele filmului sau ideea? Ei bine, cu un smartphone poţi face asta. Scoţi telefonul din buzunar, îl deblochezi, intri în notes şi salvezi. Simplu!

Tot ce mi-am instalat pe telefon mi-a făcut viaţa mai simplă, chiar dacă eu v-am povestit despre cea mai banală aplicaţie! Toate sunt utile şi foarte utile şi pot spune că am câştigat de multe ori timp sau am reuşit să nu mă fac de cacao că nu am uitat ceva. În anii ăştia, tot ceea ce apare pe piaţă este făcut să câştigi timp. Să faci cât mai multe lucruri într-un timp foarte scurt. Presiunea e mare, că stăm 8-10 ore la serviciu şi ne ocupăm cam toate circuitele creierul cu ceea ce facem noi la serviciu. Apoi mergi spre casă sau te întâlneşti cu amicii la o bere. Pe parcursul zilei trec prin creier atâtea informaţii, încât, dacă le-ai pune pe toate pe hârtie, probabil că ar ieşi o carte de vreo 200-300 de pagini. Chiar dacă tot ce ai scrie nu ar vea logică sau legătură. De asta am nevoie de smartphone. Ca să nu duc singur toate informaţiile acumulate într-o zi.

Smartphone-ul e ca Facebook-ul. Creează ceva dependență. Asta pentru că suntem avizi de informaţii, iar cele două tool-uri asta fac. Oferă informaţii pe care le customizezi cum vrei. Asta, bineînţeles, doar în cazul în care înţelegi scopul fiecăreia. Poţi ajunge foarte uşor să intri într-o lume a celor care nu citesc CanCan sau Ring în metro, dar consideră Facebook ca fiind tabloidul prietenilor cunoscuţi. Sau să îţi iei un iPhone pentru că tu eşti ultimul din gașcă fără aşa ceva şi care nu se joacă Texas Holdem. Fiecare ar avea câte o explicaţie, dar întrebarea este: care-i scopul unui smartphone? Este util pentru că ….   ? Sau este doar mişto să ai unul? Eu nu vreau decât să mă asigur că este important să ştim cu toţii dacă ne păcălim că suntem mai cool sau dacă viaţa fiecăruia ar fi mai bogată, având la îndemână un gadget care te ţine conectat la informaţii?

P.S. Cu toate că sunt în tabăra pro smartphone, nu sunt de acord că un telefon să fie mai scump de 500 lei.

[coloana]

Un telefon simplu te face un om mai liber


de Ana Pârvulescu, asistent de relații publice

Am același telefon de acum cinci ani, un model de Nokia din ”preistoria” telecomunicațiilor căruia i s-au șters chiar și câteva taste. Îl ține bateria două zile, însă în ultima vreme au apărut semne că, cel mai probabil, în viitor ar trebui să mă despart de el: se resetează din senin și i se mai blochează comenzile. Va fi un moment greu, pentru că sunt genul de om care poartă tenișii până se rup, și pentru că, dacă intri într-un magazin să-ți iei mobil, cu greu vei mai găsi un model la fel de simplu. La fel ca și în cazul blugilor: ”Blugi simpli aveți?” – ”Nu, avem cu ștrasuri, cu găuri etc. etc. ” Între timp, toate telefoanele au trecut printr-un proces în care cumulează cât mai multe sarcini și funcții: au devenit pachete de servicii, care creează utilizatorului nu unul, ci mult mai multe cordoane ombilicale cu gadgetul din buzunar. Dacă mergi și ceri un telefon simplu, care să nu facă altceva decât să sune, să primească apeluri și să aibă ceas deșteptător, vânzătorul vede în tine un excentric, un alienat care îi scade norma de vânzări. Și, mai mult, nu înțelege de ce cineva și-ar dori un telefon care doar să sune, și nu ultima generație de iPhone. Sunt genul de om căruia îi vine greu să creadă când vede oameni stând la coadă pentru modele noi de telefoane sau schimbându-și gadgeturile costisitoare ca pe șosete, pentru că nu mai primează neapărat funcția, ci tot buzz-ul creat artificial în jurul unui produs.

În primul rând, deși suntem în plină isterie a multifuncționalismului, îndreptățită de ritmul eficientizării, prefer să nu fiu complice la propriile capcane. Nu îmi doresc ca în carcasa telefonului să se strecoare subtil și căsuța de email și mesageria instantă și rețelele sociale și alte canale alternative, unde nu doar să-mi pierd timpul cu false nevoi, ci și să devin oricând, oricum accesibilă, pentru mesaje importante sau superflue. Nu doresc decât să sun, să fiu sunată și să trimit / primesc mesaje-text. Nu îmi doresc fotografii cu ceea ce fac prietenii mei în singurele două ore când au reușit să iasă din casă sau din birou, nu îmi doresc să văd filme când sunt plecată, izbăvitor, din fața ecranului, nu îmi doresc să mă ocup cu scrollul interminabil, iluzia suprema a preocupării cu sens.

Zi de zi, văd din ce în ce mai mulți oameni pe stradă, în metrou, în autobuz, care abia dacă-și mai dezlipesc ochii de smartphone-urile lor. Sunt convinsă că, dacă s-ar introduce opțiunea de a fi ghidat pe stradă prin telefon, fără să fie nevoie să mai privești în jur, foarte mulți ar adopta noua găselniță. E, doar, mai comod decât să te ferești singur de mașini sau să eviți gropile bucureștene pe timp de ploaie. Pentru mine, toate acestea nu sunt decât dovezi ale unei alienări la care contribuim cu fiecare falsă nevoie creată și urmată entuziast, sub titlu de modă. Un telefon ”deștept” este atât de deștept, încât se poate să nu-ți mai dea drumul. Să te țină butonând (sau, mai bine zis, atingând) ca hipnotizat kilometri de banalități, să te facă imun la conversații și interacțiuni din viața reală, să te posede în așa hal, încât, ieșit la bere sau în club, să nu-ți mai privești prietenii direct, ci mediat prin interfața smartphone-ului. Prin poze făcute cu Instagramul eventual, care face ca realitatea să arate mai bine, să te fure prin culorile ei de hiperrealitate. De câte ori n-ați văzut grupuri de oameni la o masă, arătându-și unul altuia ecrănuțele luminoase, în loc să stea pur și simplu de vorbă? Da, smartphone-urile sunt, pe lângă multe altele, adictive. La fel ca Facebook, unde mi-am închis contul după primele câteva luni, creează dependență și mănâncă timp. Oricât ai fi de responsabil cu folosirea tehnologiei, noile ”upgrade”-uri pe care ni le vând companiile și pe care noi le îmbrățișăm cu frenezie, ne modifică radical interacțiunile, atenția, prioritățile ș.a.m.d.   Prefer, atâta vreme cât alegerea nu e impusă obligatoriu, să rămân din generația desuetă, a oamenilor care mai au timp și minte liberă, neocupată la fiecare câteva minute cu verificarea statutului din altă lume decât cea care mi se arată înaintea ochilor. Și, un lucru deloc de neglijat, e minunat să ai momente de invizibilitate, când telefonul e pus pe modul silențios, și nu e nicio cale – Facebook, chaturi et. – prin care să fii depistat și inoportunat. E minunat să ai un telefon mai puțin smart.

[coloana]

 

Puteți citi și:

A fi sau a nu fi pe Facebook


5 comentarii

  1. Telefon simplu care îndeplineşte funcţia de telefon şi are şi ceas, calendar şi agendă cu alarme. De ce? Ca să nu trebuiască să am grijă de el, să-l pot pierde/strica fără să-mi pară rău după el, să nu vrea să mi-l fure nimeni, să-l pot scăpa fără să-mi fie teamă că se zgărie sau se sparge ecranul tactil, să meargă şi cu ecranul ud, să-l pot folosi şi cu mănuşi, să ţină bateria mai mult de două zile, etc. Momentan dacă îmi peird telefonul, cel mai rău îmi va părea după cardul uSD din el. Când un smartphone va costa sub 500 lei şi va putea face toate cele de mai sus, poate că am să îmi iau şi eu unul. Până atunci e foarte bun mobilul simplu şi ieftin.

Reply To Radu Patru via Facebook Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger