Cu sau fara copii? Aceasta e intrebarea

98

3370498053_612bf01ac8_b

Trendul childfree e vechi, zice-se, din anii ’60. E vorba de acei parinti care nu au copii si nici vagi ganduri sa faca vreodata. TOTB vrea sa afle care sunt avantajele si dezavantajele crescutului unei odrasle.

de Cosmin Popan

La 28 de ani, faptul ca nu esti inca insurat poate devini o mica tragedie pentru ceilalti din partea de tara din care vin eu (undeva in judetul Salaj; poate fi orice sat din Romania, no problem). Merg rar acasa (de 2-3 ori pe an), dar imi aud cel putin din 2-3 locuri (vecini si invariabil rude) intrebarea aia, jumatate sugubata, jumatate a naibii de pertinenta: “N-ai venit si tu cu o fata acasa?”

Nu vreau sa ma gandesc ce rafale de intrebari isi iau fetele din acelasi leat cu mine cand pasesc pe vatra stramoseasca. Sau care stau acolo 365 de zile pe an si inca nu-s la casa lor, cum se zice.

E un trend tot mai des vehiculat cel al necrescutului de copii. Ratiunile sunt dintre cele mai diverse, fiecare dintre ele usor sau greu de combatut pana la urma. Vacantele linistite. Iesitul sambata seara pana la ore imposibile in oras. Opt ore de somn pe noapte. Oportunitati de cariera nestirbite. Impact cat mai redus asupra mediului. GINK, in traducere “green inclinations, no kids”, e sintagma preferata a celor care sunt de parere ca un copil in minus inseamna poluare mai putina.

De cealalta parte se afla parintii convinsi ca un copil, doi sau trei le pot lumina viata. Si nu doar a lor, ci a tuturor celor din jur. Si care au cel putin la fel de mare dreptate ca si primii.

TOTB a pornit o dezbatere bunele si relele crescutului de copii. Mihnea Maruta, fost redactor-sef la Cotidianul si tata a trei fete minunate, se afla fata in fata cu Georgiana Ilie, tot jurnalist, dar si trainer specializat in relatarea despre tendintele demografice. Georgiana a fost totodata si asistent de comunicare in cadrul Fondului ONU pentrui Populatie.

[coloana] la mare 2

Fragment de tata

de Mihnea Maruta, jurnalist

Am de scris pana maine un text in care sa aduc argumente de ce e bine si frumos sa ai copii, asa ca le-am trimis iarasi cu patura in fata blocului. Au mai fost si dimineata, cand batea soarele pe aleea unde sunt parcate masinile. Isi pun patura pe mica fasie de iarba si „fac plaja”. „Nu racim, tati, nu e ud pamantul. Parintii astia…”

De cateva zile, si-au ales un loc chiar langa strada, pe un damb de pamant, de unde ii pot vedea pe toti cei care trec pe trotuar. Stau acolo si povestesc despre „iubirile” lor. „Chestii intime”, asa mi-au zis la masa de pranz.

Cea mica se da mare ca e „populara”. Mi-a destainuit educatoarea, ca pe un secret de iatac, ca e curtata de vreo trei-patru baieti care se straduiesc, care mai de care, s-o pupe. Ea le zambeste tuturor, ii pune sa-i pupe mana, iar ei se executa. Ii cam joaca pe degete, zice educatoarea, cu o incantare femeiasca. Nu stiu nici ea, nici pretendentii de la gradi ca a mea cea mica „iubeste” un baiat care i-a fost coleg de grupa anul trecut, si care acum e intr-a-ntaia. E convinsa ca si el, cat o fi de scolar, tot la ea se gandeste. Azi, la masa, m-a intrebat: „Tati, daca un baiat si o fata se casatoresc si sunt de aceeasi varsta, o sa moara in aceeasi zi?”.

Mijlocia e, pana una-alta, cazul fericit. „Iubitul” ei e si preferatul celorlalte fete din „grup”, insa a mea sustine ca e „aleasa”. Baiatul a fugit numai dupa ea la ceva joc de la ora de sport si, cand a prins-o, a strans-o tare in brate. Iar mai nou isi trimit biletele, printre care s-ar gasi si dovada incontestabila a reciprocitatii. Nu vrea sa mi le arate, asa cum isi fereste si proaspatul „jurnal intim”, deci trebuie sa o cred pe cuvant. Ce ma bucura e ca baiatul pare a fi printre cei mai buni din clasa. La invatatura, fireste, doar sunt parinte.

Cea mare complica lucrurile si sufera. A tot visat la un fost coleg de gradinita, care o apara cand se lega vreun altul de ea si care i-a adus odata, de ziua ei, o inimioara de plus, rosie. (Pe undeva, prin genele fetelor, trebuie ca exista si una care tresare la gesturile de cavalerism.) El e la alta scoala si nu-l mai intalneste decat rareori, la gradinita, cand mergem s-o luam pe cea mica – are si el un frate mezin, dar mai mult decat sa o salute rece, nu face nimic. (Probabil ca si asta il mentine interesant, daca ma gandesc mai bine.)

Cert e ca ochii care nu se prea vad… au lasat cale libera unui coleg de clasa. Ni-l lauda ca e mai destept decat altii. E si unul dintre putinii care citesc carti, ceea ce mi-l facea simpatic, recunosc. Pare a fi liderul baietilor, insa e cam violent, inclusiv cu ea. O vreme, dupa ce incasase un pumn in burta de la el, a continuat sa-l menajeze, dar dupa niste discutii la cina, cu noi, pare ca a inteles: un baiat care da intr-o fata, chiar daca asta ar putea fi modul lui de a-i arata ca o place si chiar daca, eventual, nu face decat sa aduca la scoala mania pe care o aduna acasa, nu e bun. Pacat de mintea lui. Ca urmare, acum vreo doua saptamani ne-a spus ca si l-a scos de la inima, pentru ca nu se potoleste, chiar daca ea l-a rugat. Deci, momentan, cea mare e intr-o pauza. Dezamagita.

Tocmai mi-a dat un sms, de afara, ca s-a facut frig si ca ar veni acasa. (I-am luat telefon in ianuarie, cand a implinit 10 ani; numai ea si inca o colega ramasesera fara…). Celelalte doua ar mai sta sa se distreze dac-ar fi dupa capul lor, dar nu le mai pot lasa, ca vine ploaia. Ies la geam si le strig. Imediat o sa sune la interfon: „Noo-ooi…”. Sper sa se joace in camera lor, sa ma pot apuca in liniste de textul despre copii.

[coloana]

imaginedezb

Buthanul, un exemplu de urmat

de Georgiana Ilie, jurnalist si trainer specializat in relatarea despre tendintele demografice

Astazi, indicele fertilitatii in Romania este de 1,3 in randul femeilor cu varsta cuprinsa intre 15 si 49 de ani. Asta inseamna ca in aceasta perioada a vietii, o femeie din Romania naste, in medie, 1,3 copii. Cifra de fata vorbeste mult mai bine despre tendinta si fenomenul despre care discutam decat o face, de exemplu, rata de natalitate, care, in Romania, a fost de 10,3 in 2008.

Rata de fertilitate de 1,3 a fost, de altfel, constanta in ultimii 20 de ani, de cand nu mai exista interdictie asupra avortului si asupra metodelor contraceptive. Aceeasi rata s-a inregistrat si inainte de 1966.

Trebuie stiut ca toate tarile dezvoltate, cu exceptia SUA, au fertilitate mica, in conditiile in care rata normala pentru a se asigura inlocuirea populatiei trebuie sa fie de 2,1. Acest indice se regaseste insa doar in tari foarte sarace, precum Afganistan, unde o femeie naste 16-17 copii.

Nu avem nevoie de politici pro natalitate sau unele pecuniare. Copiii trebuie sa vina pentru ca parintii si-i doresc, nu pentru ca acestia primesc bani ca sa ii aiba. Fericirea persoanei nascute, sansele ulterioare in viata, toate decurg din acest lucru. De aceea, solutiile pe viitor sunt revitalizarea economiei si cresterea PIB-ului, mai degraba decat incurajarea directa a nasterilor.

In 2003, cand au fost initiate cele mai vizibile politici pro natalitate din ultimii ani (concediu de maternitate 2 ani, respectiv 3 ani pentru copii cu probleme, si o suma lunara de 800 de lei acordata lunar mamelor, indiferent de salariu) numarul de copii nu a sporit simtitor: aproximativ 5.000 pe an. Dupa 2004 si 2005, desi beneficiile au fost aceleasi, rata a scazut semnificativ si s-a ridicat din nou in 2008, cand s-a schimbat legea pentru a le da si mamelor cu venituri mari indemnizatii proportionale. E important de mentionat ca aceste masuri au efect numai pe termen foarte scurt si nu schimba tendinta generala de imbatranire a populatiei, iar sporul populatiei este in continuare negativ.

Daca pana in 1989, romanii aveau o imagine a unei familii cu doi copii, azi cele mai multe familii ajung sa creasca un singur copil, desi la nivel declarativ tot doi copii sustin ca isi doresc. Iar la aceasta decizie contribuie nu doar apectele financiare si sociale; factorii sunt mult mai complecsi.

In Buthan, fericirea este indice al PIB-ului. Asa ar trebui sa fie si in Romania.

[coloana] [poll id=”11″]

Credit foto: Flickr / Pink Sherbet Photography

Tags:



98 de comentarii

  1. Intrebarea are un raspuns simplu. “Cu” pentru cine ii doreste si isi poate asuma responsabilitatea cresterii si educarii lor, “nu” pentru cei care cred ca e un sacrificiu sa cresti un copil.
    Eu am un copil si cel mai probabil voi ramane doar cu unul daca nu reusesc sa adopt. Insa am cunostinte care nu isi doresc copii din motivele specificate in articol. E dreptul lor si e mai bine astfel decat cei care fac de gura lumii sau cine stie ce motive si sunt incapabili sa le raspunda nevoilor lor.
    Nu inteleg de ce trebuie sa fie un conflict intre iubitorii de copii si cei care evita sa-i aiba.
    Cat despre “iubitorii” de copii care le fac educatie cu tipete si bataie… mie asta mi se pare problema reala la noi nu cei care vor copii versus GINK.

      • Sigur ca am ridicat tonul (desi sa zbieri la copil e cu totul altceva) dar consider in continuare ca am gresit cand am facut-o si incerc pe cat posibil sa ma abtin. Dar nu-i asa ca nu despre calitatile mele de mama era vorba aici?

    • sunt perfect de acord cu Mia: problema nu este daca iti doresti sau nu copii, ci daca ii faci, de ce ii faci, si cum iti indeplinesti indatoririle de parinte.

  2. Gioni Gionescu on

    Copiii ca copiii (pardon de cacofonie). Dar adevarul este ca in orice parte a Romaniei un barbat trecut de 40 de ani si neinsurat este considerat un neispravit. Chiar daca multi nu recunosc asta.

    • Sau homosexual. Ceea ce, in ochii unora e mai rau decat neispravit :D.
      Dar stai linistit, femeile sunt vazute mult mai rau. Daca-s necasatorite si fara copii. Daca-s necasatorite si fac copii. Daca-s divortate. Daca nu-s divortate sau urmeaza. Daca….. o luam asa, nu mai terminam :)/

      • Sau poate ca nu au intilnit persoana cu care sa isi petreaca restul vietii. Sau poate ca nu crede in ever lasting love. Sau poate ca le e mai bine singuri. Sau nu cred ca e nici un motiv pentru care sa casatoresti, fiindca nu iti aduce nici un beneficiu. Sau poate ca prefera sa fie singur decit sa se multumeasca cu una care nu-i place cu adevarat, daor asa sa scape de gura lumii.
        Cit despre cei care se cred mari eroi ca sint tati, ce sa spun, mare lucru: efortul lor a durat citeva minute. Ca sa nu mai spun ca singurul lucru cert este cine este mama 🙂

    • Asta e o prostie a mintilor inchise. Nu vad de ce este necesar ca toti sa avem aceleasi aspiratii. Dar si mai mare prostie mi se pare sa-ti traiesti viata dupa conceptiile altora.
      E o vorba din batrani “Gura lumii, numai pamantul o inchide”. Daca te chinui toata viata sa-i multumesti pe cei din jurul tau o sa ajungi batran, nefericit si realizand ca nu te-ai bucurat de ea.

    • “Un barbat trecut de 40 de ani si neinsurat este considerat un neispravit”. Dar daca chiar asa si este? In limbajul din zona mea este denumit altfel: sterp! Chiar daca este sanatos sexual!
      Oricum, stati voi linistit: fac tiganii si pentru noi. Probabil nu intuiti, dar in prezent crestem copiii de tigani, prin alocatiile sociale, care tot din banii nostri se strang. Asa ca, aveti dreptate! De ce sa va chinuiti sa faceti copii, caqre copil se stie ca implica cheltuieli. Lasati ca fac tiganii iar voi cu banii pe care-i economisiti iesiti la una mica pe terasa pana la 70 de ani! Prietenii stiu de ce!

  3. Iti multumesc, Gioni – inca un motiv sa ma stabilesc in afara tarii mele. Am strans cam multe in ultima vreme, in ciuda faptului ca sunt cat se poate de realizat si chiar fericit (din cand in cand), chiar in capitala Romaniei. Am 11luni peste 40 ani si nu sunt insurat ! Cui ii pasa ca am un copil superb si doua casnicii la activ deja ? In niciun caz prostilor care judeca oamenii din scurt …

  4. Depinde din ce directie privesti (a parintelui sau a copilului) dar si de felul de a fi (egoist sau altruist).
    Ceea ce pot spune eu este ca mi-am dorit enorm copil. I-am oferit, ii ofer si ii voi oferi tot ceea ce isi doreste material (in limita posibilitatilor familiei) iar afectiv – nelimitat si neconditionat.
    Ce constat ca la 50 si .. de ani sunt singur si, in plus, cu o multime de ganduri daca copilului ii este bine sau nu, daca are sau nu probleme. Ceea ce este dureros. Prin urmare, daca cineva m-ar intreba daca sa faca sau nu copil, i-as raspunde NU. Categoric. Din clipa in care s-a nascut nu mai ai liniste.

    • In mare parte e adevarat ce spui. Nu am gasit solutia decat in morala crestina – pe scurt, crestinului i se spune ca suferinta acumulata pe pamant se transforma in beneficii pe lumea cealalta. Copiii sunt dati de Dumnezeu omului pentru a-i creste si a-si vindeca sufletul pacatos prin suferinta si reprimarea dorintelor lumesti. Cu cat mai multa suferinta, cu atat mai bine. Daca poti digera asta vei fi un om fericit.

    • Te felicit. Sincer. Fara ironie si fara sarcasm. Multi gandesc asa, insa putini au curajul sa o spuna. Li se pare un mare pacat sa recunosti asta. Chiar daca, unii dintre ei, daca ar fi sa isi traiasca viata din nou, nu ar mai face copii. Insa, e la moda sa iti doresti copii -scopul nostru e procreerea pana la urma, si complet deplasat sa spui: Cine are sa-i traiasca, cine nu sa nu-si doreasca.
      Eu nu imi doresc copii; nici ieri, nici azi, nici maine; pentru ca nu am ce sa le ofer…lumea nu va deveni mai buna, oamenii mai oameni iar in Ro nimic nu se va schimba in urmatorii 20-30 de ani. Si atunci, as vrea sa nu ma judece ca s-a nascut aici, ca nu ii pot oferi una sau alta sau ma intrebe, asa cum multi tineri le reproseaza parintilor: Mama/tata, de ce m-ai facut? Si nu imi spuneti ca e vorba de educatia primita sau situatia financiara, pentru ca nu asta e; e durerea ca sunt condamnati la o viata, doar pentru ca niste oameni au vrut sa nu se mai simta singuri, sau pentru ca se simteau singuri in doi, s-au gandit : Hai sa facem un copil sa ne uneasca. Ma rog, gandire ce duce la divort in cativa ani. Dar va mai trece mult timp pana oamenii vor realiza si recunoaste asta.

    • Copiii tai se poarta cu tine asa cum te-ai purtat tu cu parintii tai. Probabil ati avut cu totii o educatie defectuoasa, probabil era mai bine daca nici parintii tai nu te faceau pe tine…

  5. Oricum, cu totii suntem niste egoisti… Cei care vor copii doresc asta partial pentru a-si continua linia genealogica, pentru ca se vad pe ei in copiii lor, iar cei care nu doresc copii sunt prea egoisti ca sa vrea se mai ocupe si de altcineva!

  6. Nu cred ca rata fertilitatii reflecta dorinta (sau lipsa ei) de a avea copii.
    Din pacate rata infertilitatii este in crestere si statul roman nu sprijina DELOC cuplurile in lupta lor. Nici macar o analiza gratuita sau un tratament compensat. Nicio zi de concediu medical pentru investigatii sau tratamente, toate sunt luate din concediul de odihna.
    O fertilizare in vitro costa peste 3000 de euro, multi fac credite, din pacate rata de reusite e in jur de 30%. Nu-si mai pot permite sa faca un alt tratament.
    Cu toate acestea listele de asteptare si cozile la usile putinilor medici specialziati in infertilitate sunt foarte mari.
    Sunt multe cupluri tinere, in jur de 30 de ani, destule in zona 25-30 de ani.
    Ati luat aceste date in calcul cand trageti concluziile pe baza cifrelor? In Romania nu exista date dar la nivel mondial 1 din 6 cupluri este afectat.
    Din fericire pentru ei, guvernele lor le ofera si suport financiar.
    Nu intamplator Franta are cea mai mare rata a natalitatii din UE.

  7. intrebarea de la final e pusa ca nuca in perete. mai citeste un pic ce ai scris si incearca sa dai un raspuns logic si vezi daca vei reusi. nu sunt eu cel mai roman dintre romani dar chestionarul nu are sens.

    • Ai absoluta dreptate: Intrebarea este “Cu sau fara copii?” in mod normal alternativele trebuiau sa fie : 1/ Cu Copii; 2/Fara Copii. Chestia de Pro si contra se aplica nasol: sun pro pentru copii sunt contra pentru copii sau sunt pro pentru fara copii sau contra pentru fara copii, deci 4 alternative.

  8. Este de precizat ca argumentul ca un copil in minus inseamna poluare mai putina nu tine cind este vorba de adoptie — copilul este deja acolo si va polua cam tot atita daca este adoptat sau nu. Celor ce subscriu la acest argument, dar totusi si-ar dori un copil, sau pur si simplu vor sa faca o fapta buna le recomand adoptia.

  9. Mda, poluezi mai putin si ai oportunitati de cariera….

    cool

    si cui folosesc toate astea?
    ce ramane in urma ta?
    copii sunt singurul lucru pe lumea asta pt care merita sa muncesti… restul e asa umplutura…

    • La ce am citit aici inteleg ca daca ai o viata plictisitoare, anosta, monotona si vrei sa mai condimentezi putin rutina zilnica faci un copil.
      Daca ati ajuns sa credeti ca ratiunea de a exista pe acest pamant este aceea de a face copii va inselati.
      Eu credeam ca suntem peste mamifere in regnul animal si ratiunea ne da voie sa traiam exact asa cum vrem. Nu inteleg de ce TREBUIE sa faci un copil…
      un copil inseamna numai griji si belele…

    • in contextul actual, la situatia actuala, un copil e o afacere proasta, daca pot zice “afacere”

      mai mult il chinui, pentru ca salariile sunt cum sunt, il vei creste in lipsuri, martor la certurile dintre mama si tata, educatia nu mai exista, scoala romaneasca e la pamant… repet, mai mult il chinui.

      nu sunt narcisist, dar am 26 ani si nevasta 25, si sincer chiar nu ducem lipsa… si nici nu avem de gand.

      P.S. cine zice ca scopul nostru in viata e sa lasam mostenitori, ca na pentru aia muncim, este rugat sa mai analizeze inca odata situatia…. muncim ca sa traim in liniste si pace, fericiti cu persoana la care tinem… iar mostenirea.. sincer ar trebui cu totii sa ne gandim si la altii.. eu personal nu consider innaceptabil ca atunci cand imi va veni clipa, sa vand tot ce posed, si banii sa-i donez unor case de copii sau de batrani.

  10. GINK mi se pare o porcarie – cu ce ar polua mai mult un copil decat propria ta persoana (care, evident, consumi chiar mai mult daca ai timp si bani)? cei care gandesc astfel de ce nu se sinucid pentru a face un “sacrificiu ecologic”?
    am un copil neplanificat si pe care l-am perceput de la inceput ca pe un dar. principalul argument contra a fost ca lumea in care va trai va fi din ce in ce mai rea si mai sumbra, viitorul din ce in ce mai nesigur. acesta a fost si argumentul contra unui al doilea copil, dar copilului i-ar prinde foarte bine o sora sau un frate 😀
    in rest, ce te sperie cel mai tare este responsabilitatea – nici o zi fara grija de potentialele pericole ce ar putea sa pandeasca. urmeaza, de asemenea, o iubire a carei intensitate este adesea dureroasa, reprosuri cu privire la educatie sau obiectivitatea in educatie, uneori nervi, o transformare a intregii persoane care nu mai are timp de introspectie si, poate, va descoperi la un moment dat ca nici nu mai este capabila de asa ceva.
    dar nu cred ca tuturor oamenilor care au copii li se si potrivesc copiii, dupa cum sunt si oameni fara copii care ar face fata foarte bine situatiei de parinte. o disputa pe aceasta tema nu va schimba cu nimic situatia – cu exceptia situatiei ridicole in care copiii ar ajunge “la moda”. natalitatea este, cum s-a spus deja, controlata in primul rand de factori economici. iar cei care aduc argumente pro sau contra-copii fac acest lucru a posteriori, motivandu-si o alegere deja facuta a modului de viata si a personalitatii.

    • “copii…” mai sus are perfecta dreptate. Chestia ca un copil mai putin inseamna mai putina poluare nu prea convinge, in lipsa unor cercetari serioase si extinse. La bunul-simt, un cuplu care iese cu copilul in parc in week-end polueaza mai putin decat unul fara copii care se duce cu masina la mare in acelasi week-end. Ca sa nu mai zic ca cei cu copii s-ar putea sa nu mai aiba bani decat de o masina mai mica si deci mai nepoluanta, decat cei fara copii. E doar un exemplu, mai sunt si altele, precum se pot gasi si unele contrare (pemparsii nebiodegradabili, mai mult consum de apa si detergenti etc). Asa ca fara cercetari ne dam cu parerea aiurea.

      Pe de alta parte,opinia Georgianei mi se pare partial neacoperitoare. Sunt de acord ca banii in sine nu incurajeaza natalitatea, insa exista si alte mijloace de incurajare din partea statului care ar trebui mentionate. Si pe care statul nostru nu prea le are in vedere. Cea mai periculoasa problema, pe termen lung, mi se pare angajarea tot mai mare a femeilor pe piata muncii, ceea ce creaza probleme logistice pentru nasterea si cresterea copiilor. Adica: varsta de pensionare 65 de ani (ceea ce scoate partial din schema bunicile “ajutatoare”), tendinta de a limita perioada concediului de crestere a copilului (in momentul de fata sistemul nostru cu 2 ani e bun, insa ma indoiesc ca pe termen mai lung e sustenabil financiar si probabil se va schimba la un moment dat), lipsa gradinitelor si mult mai acuta lipsa a creselor (in Bucuresti abia mai sunt cateva de stat, la care se adauga alte cateva private, cu preturi destul de piperate pentru parintii de “rand”). La asta ase adauga veniturile nu prea mari ale majoritatii romanilor, care nu-si permit toti bone. Si uite asa, un cuplu pe la 30 de ani, fara parinti pensionari/mame casnice, care nu-si permite sa traiasca dintr-un singur salariu (ca eventual au si rate de platit pentru un amarat de apartament de 2 camere) si nici sa angajeze bona sau sa plateasca la privati, care n-are acces la o cresa/gradinita de stat, se poate gasi intr-o situatie foarte nasoala cand produce un urmas. Pe partea aceasta, logistica, ar trebui sa actioneze statul, asa incat cei care isi doresc copii sa nu ajunga in situatii imposibile. Nici macar n-ar fi vorba de incurajarea natalitatii ci de simpla sprijinire a natalitatii “normale”, neincurajate.

    • “principalul argument contra a fost ca lumea in care va trai va fi din ce in ce mai rea si mai sumbra, viitorul din ce in ce mai nesigur. acesta a fost si argumentul contra unui al doilea copil” — din nou, argumentul acesta nu tine in cazul adoptiei, asa ca daca vrei un fratior sau surioara pentru copilul tau, adoptia ar putea fi o optiune buna

      copilul cind e copil nu polueaza foarte mult, dar cind ajunge adult, polueaza. si cind faci un copil in plus nu polueaza doar el, ci si copiii sai, si copiii copiilor sai, in pururea si in vecii vecilor

      • am spus deja ca argumentul cu poluarea este prostesc. daca ne deranjeaza poluarea si stricaciunile pe care le facem noi ca specie umana, putem refuza sa traim noi insine. e ipocrit sa spunem ca protejam pamantul refuzand sa facem copii.
        cat despre fratior sau surioara, nu imi pot permite asa ceva avand in vedere ca imi cresc singura copilul. erau doar un deziderat.
        am povestit numai experienta proprie referitoare la momentul “alegerii” unui copil.

      • Gabi, nu pot fi de acord cu tine. Poluarea n-are legatura cu populatia decat intr-o mica masura. Are de a face cu dezvoltarea. Daca traiesti in coliba, in jungla, un copil in plus nu inseamna decat intr-o foarte mica masura poluare in plus (o sa elimine si el niscavai dioxid de carbon, dar chiar nici sa nu respiram de frica poluarii?!). Cele mai poluante sunt tarile dezvoltate cu natalitate mica. Si hai sa ne gandim si la scenariul asta, aplicat pe scara globala: nu faci copilul care o sa polueze cand o sa fie mare; scade populatia si forta de munca; aia care totusi traiesc (ca pe parintii lor nu i-a interesat poluarea) au nevoie de diferite servicii; in lipsa fortei de munca apeleaza la tehnica; tehnica produce poluare. Ce naiba am rezolvat nefacand copilul? Solutia nu e sa nu faci copii, ci gasirea unui echilibru intre tehnologie, natalitate, resurse etc.

  11. Mihai merge spre filozofie: pana la urma care e rostul nostru pe pamantul asta?
    Sa ne bucuram, egoist, de tot ce se poate fara sa ne complicam existenta si sperand ca la sfarsit sa nu suferim prea mult sau sa asiguram perpetuarea speciei in speranta ca atunci cand ne va fi greu va vea cine sa ne intinda o mana de ajutor?
    E o chestiune de alegere personala, iar eu, ca si Mihai aleg varianta 2 🙂

  12. Frate, fara suparare, dar mai aveti multe subiecte de dezbatere atat de stupide? Ca mai an discutam daca suntem sau nu mai liberi decat aia din sclavagism.. Ce mai terci, da’ verde, verde si “out of the box”.. Eu mai iau o pauza de la a gandi verde si “out of the box”.

    p.s. Pentru astia cu argumente tari pentru chestia “fara copii”. Nene, pacat ca nu au aflat si parintii vostri la timp argumentele alea. E al dracu de verde doar sa primesti fara sa si dai..

  13. Ce-mi place e că – pînă acum, cel puţin – discuţia se poartă în termeni civilizaţi, lucru rar în România. Cu foarte puţine şi voalate excepţii lipsesc acuzaţii tîmpite sau de natură bigotă la adresa celor care – din diverse motive – nu au sau nu-şi doresc copii.

    Să aduci pe lume un copil este o decizie care îţi schimbă profund şi definitiv viaţa. Neavînd copii, nu sînt în măsură să judec eu în ce fel, în bine sau în rău. Nu mă pot pune nici în pielea celor foarte credincioşi, pentru care procrearea este o datorie. În orice caz nu toată lumea e pregătită pentru sau îşi doreşte schimbarea din temelii a propriei vieţi. Luaţi-o ca pe un fel de egoism, dacă vreţi, dar la fel de legitim cu cel al cărora aduc pe lume copii pentru “a avea un sprijin la bătrîneţe”.

    Însă pentru cetăţeanul obişnuit, laic, fie el agnostic sau cu o oarecare doză de religiozitate, ar fi de dorit să nu se apuce să trîntească copii în lume doar pentru că îl presează rudele, partenerul sau “ca să lase ceva în urmă”. Oricum se alege praful, în maximum 70 de ani nu mai ştie nici dracu’ cine e neamul ăla pe care, mîndru nevoie mare, l-a perpetuat Gigel sau Frosa.

    Recomand cu căldură următoarea cărţulie: http://www.amazon.fr/No-Kid-Quarante-raisons-denfant/dp/2841864057

    Este scrisă cu mult umor şi ironie de o franţuzoaică ce ARE copii (dar o regretă). Habotnicii (mai ales din America) au înjurat-o cumplit, făcînd-o mamă denaturată, fără să fi înţeles nimic din reflecţiile ei.

    Cartea poate fi citită şi gratuit, dar în traducere germană, aici: http://www.scribd.com/doc/20247101/No-kid-40-Grunde-keine-Kinder-zu-haben

  14. Am aproape 30 de ani, nu doresc sa ma casatoresc (desi sunt intr-o relatie de 6 ani), nu doresc copii. Ma amagesc (mai mult pe ceilalti decat pe mine) zicand ca dupa 32-33 de ani o sa “intru in randul lumii”. Dar nu vreau acum. Nu o sa vreau nici atunci. Unii ma acuza de lipsa de “maturitate”, dar alegerea mea e constienta si motivata. Sunt un egoist, dar prefer asa decat sa traiesc cu regrete ca am ales drumuri pentru ca asa se cere in societate.

    Poate ca intr-un viitor, cand voi avea timp, voi dori un copil. Probabil nu atat pentru partea sentimentala, ci pentru perpetuarea speciei. Speciei mele personale. Nu cred ca as putea adopta. Nu ar fi al meu. Nu ar fi viitorul meu, ci al altcuiva. Eu doar as fi ingrijitorul. Daca as avea un copil as vrea ca el sa imi urmeze cat de cat in gandire si comportament. Poate un fel de clona a mea pe care sa o incarc cu toate sperantele si esecurile mele, asa cum se intampla de atatea ori in familii. As fi in stare sa fac asa ceva? Poate, nu stiu. Si nici nu vreau sa incerc acum.

    Situatia mea economica e acceptabila spre buna, nu este un factor in decizia mea.

    Poate ca sunt un las, dar mai degraba cred ca sunt doar foarte egoist si nu vreau sa imi impart timpul cu altcineva, fara vreo portita de scapare.

  15. de exemplu , ai fi avut mai mult timp sa inveti – copiii se scrie cu 3 i .dar nu-i nimic , daca asta vi se pare umplutura…oricum toate animalele sant capabile de reproducere….fara sa gandeasca prea mult….

  16. Oameni buni, lasand la o parte sentimentele, este o chestiune de perpetuare a speciei, este in instinctul nostru sa ne imperechem si sa ne inmultim, de multe ori nu are nicio logica, pur si simplu ceva ne impinge sa o facem.

  17. copiii iti aduc in viata bucurie si ingrijorare in proportii variabile,probabil ca unora le ingradesc sansele de realizare sau le reduc posibilitatile de divertisment,dar problema,asa cum e pusa ,e absurda; toti ,fara exceptie,suntem copiii cuiva, omenirea,in ansamblul ei, isi va incheia repede existenta fara cei care vin din urma,ca doar nu suntem nemuritori. unii fac copii,si-si castiga zile si nopti de griji,dar si de sentimente pe care doar relatia parinte-copil le poate crea, iar altii nu fac,si nu o stie niciodata cum e. personal ii deplanf pe acestia din urma,dar e dreptul lor sa aleaga.

  18. Cat timp nu ai copii, poti intelege pe cei care nu isi doresc. E comod, te poti ocupa de tine …. si multe altele
    Dupa ce ai un copil (daca nu esti bolnav mintal) realizezi incet cat de minunat este sa fii mama sau tata (cazul meu).
    Am 31 de ani si ma uit la cei din jur cat de profund se schimba dupa ce vine primul copil, sau cum e cazul nostru dupa doi copii.

    Judecand acum, dupa ce avem doi copii si vedem pe cei din jur cum s-au schimbat, raspunsul pentru noi este clar: TREBUIE SA AI COPII! De ce? Pentru ca este o cu totul alta viata. Totul devine mai frumos si ajungi sa iti cunosti limite pe care nu credeai ca le ai vreodata :))

    Scuza cel mai des folosita, mai ales de cei care se considera intelectuali sau oameni de cariera, este ca nu avem mijloace necesare sa ii crestem. E dureros sa crezi ca un copil se creste cu bani. Banii sunt si ei utili intr-o mica masura dar 90% trebuie dragoste si credinta in Dumnezeu. Cu banii nu se fac copii sanatosi, culmea! Cu bani nu manaca copii mai sanatos (ca tentatia e mare sa iei toate prostiile si mai rau faci). Cu bani ii strici foarte usor prin rasfat. …

    Uitati-va pe strada la un copil crescut intr-o familie saraca, dar un pic credincioasa, si un copil crescut intr-o familie bogata… Raspunsul este evident, banii sau conditia sociala nu ajuta prea mult educatia.

    Asa ca in concluzie, pentru cei tineri care isi doresc copii: Cununati-va si apoi faceti copii ca veti fi foarte bucurosi!

    Doamne ajuta!

    • Imi pare rau, dar sunteti deosebit de naiv/a. Copiii nascuti in familii bogate au perspective cu MULT mai inalte decat ceilalti. Sa faci un copil si sa stii ca e un pierzator din start, pentru ca tu nu ti-ai permis sa il tii la o scoala buna, la un liceu bun, sau dupa aia sa ii finantezi la o facultate serioasa de afara este GROAZNIC.

      • Nu zau, sa nu faci o facultate afara este GROAZNIC. Ma faci sa rad. E cumva mai groaznic decat faptul sa nu te nasti deloc? Tu daca ai avea de alege pentru tine ce ai alege?

        P.S. Chestia asta cu facultatea si studiile care te fac sa te descurci in viata e o mare prostie. E pacat ca ati ajuns sa credeti asta. Daca va pregatiti copii cu asemenea gandire rezultatul o sa fie clar: vor ajunge carne de tun pentru aia societatea in care or sa traiasca. In America e o vorba: ce se intampla cu studentii de la drept? Aia cu nota 10 ajung judecatori la Inalta Curte, aia cu 9 ajung judecatori la tribunalele normale, iar aia cu nota 8 muncesc din greu ca sa ii imbogateasca pe aia care au absolvit cu nota 5.

    • Robert , intr-adevar esti foarte naiv ( putin spus ) daca ceri ajutorul unor personaje imaginare…. am observat ca turnatul plozilor , biserica , precum si alte imbecilitati merg mana-n mana…voi chiar nu va dati seama ca santeti manipulati ? Nu este suficient sa faci copii si-apoi sa te uiti in sus si sa astepti sa te ajute careva cu ceva…

  19. Din partea unuia de vreo 24 de ani care nu este inca insurat si mai are de gand sa astepte vreo 3 ani, raspunsul e minim 2 copii (poate chiar 3+ – daca sunt in stare sa le ofer suportul financiar).

  20. Nu esti tu putin handi? ‘E vorba de acei parinti care nu au copii si nici vagi ganduri sa faca vreodata.’ Tu chiar esti jurnalist? Asta-i articol?

  21. cum spunea si cineva mai sus, contra argumentelor “de a NU avea copii”, prb ca si “parintii respectivului” trebuiau sa gandeasca la fel 🙂
    chiar daca am undeva intre 30-40 de ani si inca sunt singur 😀 cred ca a avea copii e una din chestiile “esentiale” in viata. poti sa-ti faci cariera pana la un punct, ai timp si pt copii..

    ma gandesc ca toti astia care nu-si doresc copii, or sa ajunga poate pe la 60-70 de ani si atunci, cand or sa fie “singuri” si nu or sa aiba “nici un fel de griji pt copii”, nu or sa se intrebe “daca nu au trait cumva degeaba”… :mrgreen:

  22. Mai oameni buni sunteti culmea!!! Pe ce va bazati voi cand spuneti ca la batranete ‘nu are cine sa-ti dea o mana de ajutor’ … hai trezestet-e romane ca daca faci copii e baza asta mai ales in circumstantele sociale si democratice de astazi inseamna ca visati cu ochii deschisi! Sunt atatia factori imrevizibili in viata:
    1. poate copilul tau pateste un acident si moare inaintea ta. 2. oate se imbolnaveste de cancer sau sufera un accident de va trebui sa ai tu grija de el pana la sfarsitul vietii tale. 3. Poate intra intr-o gasca de drogati si iti face numai belele. Sa mai insir? … Asa ca mai terminati cu presupusul si cu ‘mana de ajutor’ Faceti copii si bucurativa de ei daca toti vreti sa faceti dar nu mai veniti cu argumente de ‘epoca de piatra’.

  23. Adriana (nu Lima!) on

    Necăsătorită, preocupată de carieră.
    Sunt PRO copii, atâta timp cât părinţii sunt suficienţi de maturi să facă acest pas şi capabili să ofere un adevarat cămin copilului sau copiilor lor.
    Nu-i judec pe cei care sunt CONTRA, în viaţă totul ţine de priorităţi, fiecare şi le ordonează cum poate, cum vrea sau cum e capabil.

    • De acord cu tine, Numai ca uneori sint sclavii propriilor nostre ambitii. Sa stii ca multi sint preocupati de cariera si siguranta financiara. Si dupa ani de zile, cind aceste lucruri sint asigurate si vor sa aiba copii, guess what: fertilitatea a scazut dramatic, trebuie sa urmeze tratamente de fertilitate, si poate nici asa nu mai pot.

  24. Speranta de viata a crescut iar mortalitatea infantila a scazut datorita progreselor in domeniul medicinei. Asta ne duce spre o singura concluzie: in cateva zeci de ani am putea numara spre 20 de miliarde de suflete pe Terra. Faptul ca pe marginea acestui articol se fac comentarii pro si contra e un pas inainte care arata ca am inceput sa ne desprindem usor de mentalitatea medievala adusa de toti taranii care au venit dupa revolutie sa intoxice cu manele orasele patriei. Aceasta dezbatere de idei nu ar putea avea loc, de ex., in Egipt sau in orice tara araba unde daca nu faci copii pana la 30 de ani mai bine emigrezi daramite sa scrii pe internet ca nu vrei sa-i faci… Te bat aia cu pietre de-ti merg fulgii. Oricum, cel mai bine e sa faci copii, chiar daca exista riscul sa fie spulberati pe trecerea de pietoni de vreun descreierat care a tras pe nas sau batuti si talhariti de tuciurii (ati vazut ce s-au inmultit?) prin tramvaie. Orice cale alegeti fie ca vreti sa faceti fie ca nu vreti sa faceti copii eu va dau un singur sfat mamelor din lumea-ntreaga: nu consumati margarina! Este cancerigena!

  25. Copii si poluarea.
    Copiii maresc poluarea, posibil. Solutia- cei care nu au copii ar trebui sa se sinucida, poluarea scade…..si totul este corect.
    A nu avea copii (punctul meu de vedere) este o dovada de egoism.(punct)
    Cand tragi linia si aduni, scazi , imultesti, imparti…Bottom line, cand esti in varsta, ce ramne sunt copiii. Nu am stiut asta si am avut copii “din intamplare”, fara discutie sunt cele mai norocoase intamplari din viata mea.

    Am pus in functiune uzine de otel , fabrici de hartie. Ultimul tip de control si supervizare. acum au dat faliment…
    .Am citit mult si multe…..si?……singura satisfactie este ca, partial, am transmis asta copiilor. Nimic nu este mai fain decat sa stai de vorba cu ai tai la o cafea, bere, vin etc si sa vorbesti despre principii. Nu va amagiti ca o cariera, banii, baruri etc, pot sa inlocuiasca astea. Read mai lips “NU”

  26. @eugeni
    Uite un comentariu pertinent, avizat si intelept de om trecut prin viata. Cei care nu isi doresc copii SI POT AVEA, nu numai ca dau dovada de egoism, dar si comoditate, ignoranta si prostie. Viata adevarata este cea pe care o imparti cu altii. Iar fericirea vine cand oferi ceva la randul tau altora, mai ales copiilor si familiei. Iar daca celula de baza a societatii, familia dispare, …in cateva zeci de ani –> 100 de ani lumea ar intra intr-o totala anarhie. Ajungem inapoi la triburi si ginte.

    A avea sau a nu avea copii ! Cred ca problema nu se pune sa nu ai copii, ci CATI COPII SA FACI si la ce varsta. Daca esti un om adevarat, barbat/femeie eu cred ca esti capabil sa iti intocmesti o familie. Iar varsta nu conteaza. Ca unii reusesc mai devreme, la 25 de ani, la 30 de ani, altii dupa 35 chiar 40 de ani, NU CONTEAZA. Trecem prin vremuri mai grele si fiecare trebuie sa isi gaseasca mai intai propria sa stabilitate financiara, morala si echilibrul psihic si emotional. Si e dificil in Romania, nimeni nu zice ca nu.

    Iar chestia cu copiii care cresc poluarea…asta chiar e o debilitate. Da ce…noi nu facem umbra pamantului ? Tu crezi ca esti mai in masura sa traiesti decat altcineva ?

    Fara copii, lumea ar fi pustie, stearpa, trista. Ei sunt singurii capabili sa mai aduca putina lumina vietilor noastre…tot mai pline de stress si de prostii. IAr cand esti cu ei…uiti de toate. NIMIC NU MAI CONTEAZA: nici cariera, nici banii, nici saracia. Ei fac parte din viata noastra, din continuitatea noastra.

  27. pro adica cu copi, copii sau copiii. lasati semantica, argumentele si gramatica. dpmdv a nu dorii (subliniez dorii) un copil (2, 3 …11) e o dovada de egoism, impotenta(nu sexuala), lasitate, slabiciune si ce-o mai fi. timpul liber, cariera, banii fara copii n-au sens. cum zicea unu te pregatesti sa devii cel mai bogat mort din cimitir? manager de multinationala. degeaba ai un cv puternic daca nu-ti doresti un copil? paradoxal si homo doresc copii chiar daca nu pot procrea. la ce folos sa-ti atarne ceva intre picioare si s-o tocesti la infinit daca nu procreezi. e ca si cum te lauzi ca ai ferari si tot al baraai in jurul blocului da n-ai curaj sa iesi in trafic. singurul argument ca sa nu faci copii este ca tie frica, n-ai curaj sa dai piept cu viata. ai ocazia si mijloacele sa procreezi sa dai viata unei fiinte, nu sa faci cel mai tare program, nu sa conduci dvizia estica de la price&cuup, nu sa faci bani din piatra seaca. ci pur si simplu sa dai viata. sa ai curajul sa nu poti dormii noaptea ca ai bebe si maine sa ai cursa cu 50 turisti la Wiena si sa n-ai nevoie de asigurare pt ca gindul la copilul tau te tine treaz. sa ai curajul, ambitia si determinarea sa sti ca copilul tau poate nu va avea parte de totul dea gata dar sa te risti sa-l trimiti la un liceu oarecare si sa-l cresti Om. persoanele de sex feminin pana nu procreaza nu devin Femei, oricat de larg le e patul, raman niste fetite anxioase. persoanele de sex masculin pana nu devin tatici nu sunt Barbati ci doar niste baietei ambitiosi care nu se satura de-a lor. daca esti nefertil/a poti infia un copil. amorul nu inseamna iubire, asa cum nici iubirea nu inseamna dragoste.
    Dar unde dragoste nu e nimic nu e
    Nici soare nu-i, nici viaţă nu-i
    taranii aia de te intreaba mereu de ce nu vi cu v-o fata/baiat cand te intorci la vatra, parintii tai, sunt ingrijorati pt soarta ta. asa au fost de cand te-au nascut. lor le e teama sa nu-ti irosesti viata, si cu trecerea timpului sa-ti dai seama ca ai trait in van. ei nu te obliga, te mai claxoneaza din cand in cand. cand n-o vor mai face atunci e grav. e prea tarziu pt tine. dpdv al teoriei lu darwin se pune intrebarea “la ce te-ai chinuit in ultimi 100 milioane de ani sa devi din euglena verde homo erectus daca gasesti argumente sa nu te perpetuezi?” dpdv al teoriei deice, mosu din toate religiile zice sa-i dai bataie.
    dpdv personal procentu de 25,6% contra chiar ma bucura asta inseamna mai multe oportunitati, mai putina inghesuiala, mai putina poluare…. pt copiii mei.

  28. Citind articolul am observat ca fiecare descrie lucrurile raportandu-se la experienta proprie si la scopurile spre care tinde.Fiecare persoana pe lumea aceasta este capabila sa faca alegeri, care pot fi bune sau mai putin bune, n-avem de unde sa stim.Interesanta e perceptia taticului cu trei fete,( sa-i traiasca),si tata cred ca s-ar bucura sa citeasca articolul si sa-l intreb cum i-a fost sa ne creasca pe toate 3, tinand cont ca nici una nu sta cu el.Cat priveste cealalta parere, am vazut si eu filmul: “Iarna demografica” si stiu care sunt statisticile, insa, trebuie lucrat pe partea de politici sociale, care in Romania, nu sunt atat de bine elaborate si gandite. Atata vreme cat nu ai siguranta zilei de maine, nu poti gandi ca poti avea un copil, sa-i oferi ce? Eu consider ca trebuie sa fii suficient de matur, sa ai persoana potrivita langa tine si posibilitatea de a creste un copil.

  29. “Scrisoare – L. Blaga

    […]Sunt mai batran decat tine, mama,
    Si tot asa cum ma stii:
    adus putin din umeri
    si aplecat peste intrebarile lumii

    Nu stiu nici azi pentru ce m-ai trimis in lume
    Numai ca sa umblu printre lucruri
    si sa le fac dreptate spunandu-le
    care-i mai adevarat si care-i mai frumos?
    Mana mi se opreste: e prea putin.
    Glasul se stinge: e prea putin.
    De ce m-ai trimis in lumina, mama,
    de ce m-ai trimis? […] “

  30. Ce ma scoate pe mine din sarite e intrebarea timpita pe care ti-o puna prietenii de virsta ta (3x ani), “si cind unul mic?” de parca ar trebui sa faci neaparat ca ei. O forma de peer-presure, la care binenteles daca nu ai foarte multa minte poti sa cedezi.

    Pe de alta parte, venind dintr-o familia destramata poate percep mai bine ce inseamna responsabilitatea unui copil.

    Iar pe de alta parte, ca orice om care isi intelege mortalitatea, iti dai seama ca nu o sa traiesti o veshnicie si vei avea nevoie sa iti incalzeasca batrintetile 🙂

    Mare dilema… 🙂 Statistic vorbind, natalitatea nu scade in recesiune, ba din contra 🙂

  31. Vad ca am scris ceva mai dur si am fost rejectat. Ok, hai sa dau doua exemple:

    1. Doi batrani, vecini de bloc. Extrem de bolnavi. Singuri pe lume. Ii vizitez perioadic (ma roaga sa ii vizitez cat mai des), le mai cumpar medicamente, cateodata ii duc cu masina la spital/clinica. Isi dau pumni in cap pentru faptul ca nu au avut copii care sa ii ajute acum. Macar la modul asta “egoist” si tot merita sa te gandesti la copii

    2. Cela mai multe argumente contra nu au la baza decat o mare doza de egoism, oricat de frumos ar fi ambalate. Ai primit cel mai frumos lucru, adica viata, dar nu vrei sa dai mai departe asa ceva. N-ai chef. Argumente de genul “atata vreme cat nu ai siguranta zilei de maine, nu poti gandi ca poti avea un copil, sa-i oferi ce?” sunt niste chestii ipocrite si la fel de egoiste. Parintii mei s-au nascut in perioada 1930-1945 (criza mondiala, dictatura, razboi mondial), bunicii mei s-au nascut in niste sate sarace din Oltenia la inceput de secol, din familii extrem de sarace (rascoale, razboi mondial, lipsa de pamant, etc). Strabunicii tot pe acolo. Alea erau vremuri nasoale, acum doar ne dam cu fundul de pamant. Ne e frica sa dam de greu, aia e.

    Si asta e valabil la mai toate tarile bogate: cu cat esti mai bogat, cu atat ajungi mai comod: un copil sau niciunul. Cum bine zicea cineva: Europa se sinucide lent si cu un mare plictis.. dar nu-i nimic, avem cel putin chef de dezbateri. Cu alea o sa ramanem.

  32. Gioni Gionescu on

    Intrebarea nu ar trebui sa fie “cu copil sau fara?” ci “ne ocupam ca lumea de copil sau nu?”. Am copil facut la 39 ani si vad ca o imensa majoritate de parinti, desi au copil mic, isi continua viata bezmetica de student, in vesnica boema, cu baute, vizite si fumat, toate dezastruoase pt. copilul mic (care deseori e facut minge de pingpong intre mama si vreo matusa). Or daca un copil nu are un regim de viata stabil, constant si cu reguli, salut, iese un rebut.

  33. Gioni Gionescu on

    Am acum 46 de ani, am trait in boema de crasma 25 de ani, sub Ceausescu cand eram intrebat de ce nu fac copil le spuneam ca “nu fac politica”, refuzam ideea de copil (frica de raspundere), acum am un baiat de 8 ani, caruia i-am dat afectiune si pt. care am taiat orice amuzament ca sa ma ocup de el, si ma simt fantastic cand il rog sa-mi aduca un ceai cand vin stors de la job si el mi-l aduce repejor si cu dragoste. Voi cei fara copil: nici nu stiti ce pierdeti! Dar pe tineri ii inteleg ca este o vorba “La 20 de anif gandim profund si prost” (Jules Renard). Cert este ca familistii, dupa 35 de ani, nu prea vor sa mai aiba relatii cu celibatarii ce inca cultiva nostalgic gasca studenteasca. Care se trezesc singuri cuc, cu o agenda de numere de telefon devenite inutile (vezi cuvintele de la “All by myself”).

  34. Sa faci copii este clar o optiune personala (sa faci copii ptr. ca indicele de natalitate e f. scazut cred c-ar fi extrem de hilar), dar este adevarat ca unii oameni ajung sa-si puna problema la un mod destul de ciudat, asa cum de ex. ma intreaba pe mine o cunostinta (cu n joburi schimbate prin banci si firme de consultanta, orientat numai inspre distractii si chefuri etc.), “Cam cat mai costa pe luna un copil” (?!).
    In primul rand m-a surprins intrebarea, din cauza ca era fix genul de personaj care sa nu-si bata capul cu copii; sau poate era doar un mod de a face conversatie. Cert e ca m-am apucat sa-i raspund. I-am spus ca depinde la ce costuri se refera: banesti ? (se pot mari si creste la infinit, daca insisti), consum psihic ?, timp ?. Dar evident, pe el il preocupa numai aspectul banesc, pentru ca oricum l-ar fi dat sa-l creasca “mamicuta”, care urma sa iasa la pensie. Pai si-atunci, de ce isi mai punea problema de copii, in general?? Si nu e singurul cunoscut care gandeste in acest mod: copiii ca asset-uri, ca sa zic asa.

    Si strict la obiect: da, mi-am dorit copii (o sa ziceti ca bat campii, dar pe la 25 de ani m-a apucat o nevoie aproape “fizica” de a avea copii) si am doi; imi pare rau ca nu mai pot face inca unul. Ce cred eu despre a avea copii? Pai, relativ la strict persoana mea: mi se pare ca ma mentin in forma, din toate punctele de vedere.

  35. Gioni Gionescu on

    Ana – Dramatic cea ce spuneti. Cert este ca “avea copil”, pt. femeie, este o dubla implinire: implinirea biologica (femeia este prin definitie nascatoare de om) si implinirea psihica (nevoia de a oferi afectiunea materna). Din pacate, am vazut, f. multe fete tinere care sunt hiper-rasfatate de parinti isi pierd instinctele materne (valabil si pt. fetele din familii conflictuale).

  36. @Ion, si tuturor celor care cred ca nu e nevoie de bani pt a creste copii:
    Ganditi-va la cei nascuti in ghetouri, in frig, mizerie si sortiti bolilor si unei vieti sub-umane. Ganditi-va la ei si la cat de fericiti sunt…
    Chiar e obligatoriu sa ai copii?

  37. Sincer, nu am citit decat cateva dintre comentariile de mai sus. Probabil ca mai nimeni nu le-a citit pe toate. Si tot probabil ca nimeni de fapt nu vrea sa auda parerea altora, ci doar sa si-o faca auzita pe a sa.
    Din ce am vazut in diagonala, am sesizat o multime de clishee, nu le mai re-scriu si eu.

    Primul lucru (si probabil singurul) pe care l-as spune cuiva aflat in siutatia de a se gandi la “cu copii/fara copii” ar fi …sa se gandeasca singur si cinsitit cu el la cele doua alternative. As sublinia totusi ca o “gandire” care dureaza pana faci 50 de ani (fara copii) este o pierdere de vreme fiind de fapt echivalenta cu o alegere.

    In sfarsit, nu vreau sa mai ma defulez si eu pe aici si nici nu am vreun chef sa scriu “cu cuvintele mele: vreunul dintre cliseele raz-vehiculate pe aici.

  38. Cu sau fara copiii? Categoric CU! Cred ca viata de cuplu nu e implinita fara existenta unui copil. Dar sa aduci pe lume un copil este un act de responsabilitate si dragoste maxima. Nu pot fi deacord cu cei care nu se pot sustine financiar si fac multi copii. Ce viitor ii asteapta? Insa au dreptul la dragostea neconditionata a copiilor.. Personal dorinta de a avea un copil a devenit maxima dupa pierderea unei sarcini inaintate. Este adevarat ca trebuie sa oferi timp, atentie, dragoste, finante unui copil dar ……… Doamne!…… primesti inapoi de zece ori mai mult intr-un singur zimbet. Nimic nu se compara cu prezenta in viata ta a unui copil. Iar viata in cuplu atinge o maturitate si un echilibu cind ambii soti se implica im mod egal in ingrjirea copilului.

  39. Sunt tata a 2 copii. Primul nascut de sotie la 25 de ani (aceeasi varsta cu a mea), la un an dupa terminarea facultatii. Ambii parinti cu studii superioare. Toate lumea ne credea nebuni ca la varsta aia noi facem copii cand altii se distreaza si fac alte lucruri “pentru ei”.

    Dupa 3 ani si jumatate pot sa zic ca a fost cea mai inteleapta decizie din viata noastra, cea de a face copii cat devreme.

    Cuplurile in care ambii soti sunt singuri la parinti sa se gandeasca la faptul ca copiii lor nu vor avea VERISORI, UNCHI sau MATUSI. E destul de tragic daca te gandesti ca unii dintre acesti copii sunt si singuri la parinti.

    Subscriu la ce au spus si altii, retinerea in a face copii tine de egoism in general. A doua motivatie fiind cea materiala, ba ca nu isi permit ba ca nu au casa ….

    Bucuriile adevarate sunt cele sufletesti (aduse in mare masura de copii), nu cele materiale gen o masina mai buna sau un gadget mai popular.

  40. As fi de acord cu tine, Simona, dar cine defineste sustinerea financiara?
    Pentru un Director de la o multinationala inseamna ceva, pentru un profesor la scoala generala – altceva, iar pentru cersetorul din colt – ce conteaza?
    Am vazut un film -IDIOCRACY – care m-a ingrijorat…Stiu ca conceptul nu poate fi adevarat, statistic vorbind dar…

  41. Am 30 de ani, sunt avocata, insa momentan imi fac un nou masterat in drept, in Olanda. Ma pregatesc de doctorat. Am fost norocoasa si mi-am gasit un job de consultant, asa ca sunt nevoita sa calatoresc dintr-o tara in alta, cam 10 zile pe luna. Ultimii ani, i-am petrecut intr-o fuga nebuna catre o implinire profesionala pe genul “fata morgana”. Adica, cu cat ai acces la mai multe informatii(prin pregatire academica), cu atat vrei mai mult. Intre timp, o parte a prietenilor mei fac copii. Ma bucur ca enorm pentru ei, apoi ma reapuc de munca mea zilnica. Doar ca trebuie sa ne gandim la menirea noastra pe aceasta planeta. Fara introspectii de iz religios, sau fara veleitati de “filosofeala” contemporana, trebuie sa ne gandim ca suntem datori sa oferim planetei noastre un viitor. Trebuie sa lasam mostenitori. Trebuie sa investim in copii care au sansa de a schimba ceva in bine. Nu cred ca este o povara un copil. De suferit, suferim oricum, iar noi romanii suntem si firi usor mai pesimiste. Insa, eu cred ca suntem datori sa incercam sa facem copii, sa facem tot posibilul sa-i educam corect. Nu are importanta cate perechi de blugi are copilul, daca il inveti sa aprecieze mai mult o intrare libera la un muzeu.

  42. Cea mai mare problema cu care se confrunta România este rata natalitatii de departe! 1.3….., catastrofa! Ar trebui dublata prin orice mijloace acesta rata, bani locuinte si facilitati pentru cei ce fac, in special cei cu studii, taxe suplimentare pt cei ce nu fac! Asta e problema de securitate nationala, ca doar nu o sa apelam la emigranti……..

    • Putem filosofa mult despre ce inseamna egoismul.

      Eu spre exemplu am renuntat la a mai merge saptamanal cu prietenii la bere/sport (alergat, basket, fotbal) ci merg poate lunar. Am renuntat la trezirea de dimineata la ora pe care o vreau fiindca trebuie sa ma trezesc sa duc copilul la gradinita. Am renuntat la ora de culcare aleatoare (uneori adorm cu copiii la 20:30 – 21:00, alteori dupa ce adorm copiii stau si mai citesc pana la 12, 1 noaptea fiindca doar atunci am linistea necesara acestei activitati). Primesc in schimb multa dragoste, de multe ori mult mai multa decat se asteapta cei care inca nu au aceasta bucurie.

      Sa stiti ca statutul de bunic este o consecinta a faptului ca ati fost parinte Chiar nu va doriti acest lucru?

  43. am 30 de ani..am trait degeaba si-o sa crap la fel. pur si simplu nu ma intereseaza lucruri ca familie, proprietati, etc, n-am fost casatorit dar era cat p-aci de vreo 4 ori, sunt semialcoolic, stresat, fara niciun viitor si ambalat intr-o slujba de rahat care nu imi ofera nicio satisfactie si din care nu gasesc nicio scapare… am inteles pana acum un singur lucru… ca viata nu are niciun sens… Cautati sa despicati firul in patru cat doriti… avantaje/dezavantaje… cert mi se pare faptul ca privind retrospectiv, drumul asta spre iadul meu personal a fost pavat cu intentii bune din partea parintilor care mi-au refuzat din start un drum al meu (si nu ma refer aici la capricii copilaresti ci la anumite aptitudini) si mi-au impus un drum ales de ei… asa ca sincer sa fiu tind sa inclin spre o viata cat mai mediocra, fara familie si mai ales fara copii pentru simplul motiv ca nu am (sau mai bine zis nu mai am) niciun motiv sa ma consider atat de arogant incat sa decid la randul meu destinul unei noi fiinte.

    • NOTHING , mi se pare corect ! Nici pe mine nu m-a intrebat nimeni daca vreau sa ma nasc , sau daca vreau sa fiu botezata .Si m-am trezit cu toate porcariile astea pe cap.

    • Dupa cum vorbeam in mesajul meu, romanii sunt “usor” depresivi. Cu tot respectul de rigoare, sunt oameni care traiesc in zone de razboi, in zone cu foamete, cu boli, sunt oameni bolnavi, care tot gasesc un sens vietii si isi doresc sa-si schimbe destinul. Daca ai trait pana la 30 de ani degeaba, ai inca foarte mult timp sa-ti schimbi destinul. Ma rog, fiecare are propria-i perspectiva asupra vietii, insa sunt si oameni care se bucura doar pentru ca a venit primavara, pentru ca este soare…motive simple. Poate daca te hotaresti sa faci un copil, intr-o buna zi, o poti face doar ca sa-l inveti sa aprecieze viata si sa creada in fortele lui, sa fie independent si sa nu-i lasa pe altii sa decida pentru el.

  44. Pingback: Julya. Simply me. » Blog Archive » Sa faci sau sa nu faci copii?

  45. La randul meu traiesc dilema a avea sau nu copiii. Deocamdata (la aproape 27 de ani) raspunsul este nu. Din mai multe motive: munca pe care o implica crescutul copiilor, lipsa unor resurse materiale / financiare suficiente, lipsa unei case. Dar cel mai mult si cel mai mult ma inspaimanta gandul urmator: orice greaseala minuscula facuta ca si parinte ti se intoarce impotriva ta din greu. Nu poti sa fii un parinte perfect (nu exista perfectiune) si orice faci prost se reflecta in copii tai. Ceea ce mi se pare ingrozitor. Sa stiu ca din cauza MEA acel copil are probleme sau ca defectele mele de comportament sunt perpetuate este un gand plin de durere.

  46. Citind, realizezi ca, de fapt, totul tine de optiuni, ca de altfel intreaga noastra viata.
    Nu trebuie insistatt la infinit pe faptul ca suntem fiinte facute pentru procrearea, pentru ca nu este o calitate a evolutiei speciei umane, este un dat al oricaror specii. La specia umana, intervine in plus optiunea alegerii ratioanle si in cunostiinta de cauza.
    Nimeni nu a facut apel in postarile de mai sus si de implicatiile pe care le are aparitia unui copil in viata de cuplu, in intimitatea unor oameni intre care exista sentimente profunde. Exista si alegerea de a nu face copii pentru a te dedica partenerului, mai ales cand l-ai intalnit la o varsta mai avansata, dupa ani de cautari. Exista si optiunea de a nu face copii, atunci cand respecti alegerea unui partener care are copii din alta relatie. Exista nenumarate optiuni
    Asa cum bine relatat exista bucuria adusa de un copil, de reusitele acestuia, de afectiunea impartasita, exista si familii ruinate de drama unei maladii incurabile a unui copil, pentru care viata ia o turnura neasteptata, si familii destabilizate de alunecarea copilului spre droguri la varsta adolescentei, lucruri pe care le poti stapani prin educatie sau pe care nu le poti influenta nicicum.
    Totul tine de optiune, nu are sens sa condamnei pe cei care fac sau pe cei care nu fac, fiecare este responsabil de existenta lui.

  47. Pana la 27 de ani nici nu ma gandeam la casatorie sau copii. M-am casatorit la 33, iar acum la 35 sunt insarcinata cu primul copil. Sper sa nu fie prea tarziu pentru al doilea. Cateodata ma gandesc cu regret ca era mai bine daca la varsta asta aveam deja ambii copii, dar nu a fost sa fie …
    Copii pot fi o binecuvantare sau o pacoste in functie de cum stii sa ii educi si sa ii cresti. Cine nu isi doreste copii, mai bine sa nu ii faca. Trebuie sa fie insa siguri, ca nu ii vor dori la o varsta la care va fi prea tarziu.
    Nu vom fi parinti perfecti, dar putem invata din greselile parintilor nostri si a altora din jur.

  48. Daca eram chinez nu imi puneam intrebarea asta, daca eram negru nici atat, daca eram arab la 4 femei cat as fi avut dreptul, ar fi fost si pacat. Dar sunt alb, oare am evoluat sau involuat? Am ajuns prea filozof sau prea tulburat? Oricum daca ma mai intreb mult voi fi o raritate.

  49. Ion a spus: “Si asta e valabil la mai toate tarile bogate: cu cat esti mai bogat, cu atat ajungi mai comod: un copil sau niciunul. Cum bine zicea cineva: Europa se sinucide lent si cu un mare plictis.. dar nu-i nimic, avem cel putin chef de dezbateri. Cu alea o sa ramanem.”

    @ion
    Spui ca Europa se sinucide lent. O fi asta un semn al trezirii la realitate, un efect al evolutiei lungi a popoarelor europene. Astazi si-au dat seama – ma refer la medie – ca nu-i mare scofala sa mai aduci un copil pe lumea asta plina de suferinta. Si varul patruped stie sa procreeze. Lasam procreerea pe mana africanilor si tziganilor. Probabil astia mai au energie suficienta de consumat. Oricum viitorul este al unui metis universal, un amalgam de rase. Si apoi ce mai conteaza de la a 4-a generatie incolo? Ce mai reprezinta 1/8 sau 1/16 din tine? Uitati-va ce prapastie de comunicare, de intelegere, de afinitate exista intre un strabunic si un stranepot. Sunt aproape niste straini. Diluarea genei se simte. Suntem chiar si inconstient niste egoisti. Niste mamifere bipede constiente. Dar avem pretentia ca suntem responsabili. Unde e responsabilitatea in a turna plozi fara numar? Sa ajungem 10-20 de miliarde in 10 ani? Cu ce-i hranim? Cu E-uri, pesticide si plastic? Sa se umple de cancere la varste tinere sau de boli cronice pentru a fi toata viata un sclav pe plantatie ce topaie pseudofericit in patrulaterul: job>banci>fisc>pharma? Apropo de hrana, filmuletul asta s-ar putea sa va puna pe ganduri: http://think.hotnews.ro/video-filmare-secreta-de-la-o-ferma-de-oua-din-sua.html
    Nu, multumesc, in acesta lume stramba, lacoma, smintita si brutala eu nu voi aduce inca un om pentru a se zbate in durere si suferinta.
    ____________________

    Ana a spus: “ma intreaba pe mine o cunostinta (cu n joburi schimbate prin banci si firme de consultanta, orientat numai inspre distractii si chefuri etc.), “Cam cat mai costa pe luna un copil” (?!).”

    @Ana
    Si crezi ca un copil creste cu aer? Ti se pare deplasata intrebarea? Pai atunci sa facem ca pe vremea lui bunicu’ cate 7-8 plozi per familie si abia apoi ne gandim cu ce-i hranim sau imbracam, ca de invatat nici vorba sa depaseasca clasele obligatorii… de unde bani in sistemul asta de invatamant cupid de le trebuie meditatii de la gradinita caci profesorii nu le predau nimic in orelel alea obligatorii tocmai pentru a-si mai trage cate un gheseft dupa program. Si tine minte de la mine un lucru dureros de adevarat: intotdeauna parintii ii vor pregati pe copii ptr o lume care va muri. O lume trecuta, lumea lor, a parintilor. Pe cei tineri, doar auto-invatarea ii va face capabili sa supravietuiasca onorabil in viitor.

    ________________

    Alexandru a spus: “Ganditi-va la cei nascuti in ghetouri, in frig, mizerie si sortiti bolilor si unei vieti sub-umane. Ganditi-va la ei si la cat de fericiti sunt…
    Chiar e obligatoriu sa ai copii?”

    @Alexandru
    Discutia asta despre “e bine cand esti sarac sa faci copii? sau cand esti bogat?” imi aminteste despre o replica din filmul Orient-Expres a lui Sergiu Nicolaescu dupa romanul “Printul”(evident Printul era un om instarit, cinic, singur):
    “ –Se spune ca Printul, intrebat fiind de un preot de la parohie daca da bani pentru un orfelinat de copii saraci, a raspuns:
    – Ce bine se va face acolo?
    – Pai, se vor ajuta copiii saraci si orfani!
    – A, nu, nu dau bani, nu ma siliti sa fac opere inumane! Pentru ca inuman este sa cresti copiii saraci, sa-i faci mari, sa-i obligi sa traiasca si dupa aia sa moara in saracie! Nu, nu ma siliti pe mine la acte inumane! Lasati copiii saraci sa moara!”

    Si daca asta nu-i de ajuns, recomand Emil Cioran – Tratat de descompunere, capitolul “Refuzul de a procrea”. E un dus rece pentru visatori si hiperoptimisti.

  50. Ion a spus:

    @ion
    Spui ca Europa se sinucide lent. O fi asta un semn al trezirii la realitate, un efect al evolutiei lungi a popoarelor europene. Astazi si-au dat seama – ma refer la medie – ca nu-i mare scofala sa mai aduci un copil pe lumea asta plina de suferinta. Si varul patruped stie sa procreeze. Lasam procreerea pe mana africanilor si tziganilor. Probabil astia mai au energie suficienta de consumat. Oricum viitorul este al unui metis universal, un amalgam de rase. Si apoi ce mai conteaza de la a 4-a generatie incolo? Ce mai reprezinta 1/8 sau 1/16 din tine? Uitati-va ce prapastie de comunicare, de intelegere, de afinitate exista intre un strabunic si un stranepot. Sunt aproape niste straini. Diluarea genei se simte. Suntem chiar si inconstient niste egoisti. Niste mamifere bipede constiente. Dar avem pretentia ca suntem responsabili. Unde e responsabilitatea in a turna plozi fara numar? Sa ajungem 10-20 de miliarde in 10 ani? Cu ce-i hranim? Cu E-uri, pesticide si plastic? Sa se umple de cancere la varste tinere sau de boli cronice pentru a fi toata viata un sclav pe plantatie ce topaie pseudofericit in patrulaterul: job>banci>fisc>pharma? Apropo de hrana, filmuletul asta s-ar putea sa va puna pe ganduri:
    http://think.hotnews.ro/video-filmare-secreta-de-la-o-ferma-de-oua-din-sua.html
    Nu, multumesc, in acesta lume stramba eu nu voi aduce inca un om pentru a se zbate in durere si suferinta.

    Ana a spus:

    @Ana
    Si crezi ca un copil creste cu aer? Ti se pare deplasata intrebarea? Pai atunci sa facem ca pe vremea lui bunicu’ cate 7-8 plozi per familie si abia apoi ne gandim cu ce-i hranim sau imbracam, ca de invatat nici vorba sa depaseasca clasele obligatorii… de unde bani in sistemul asta de invatamant cupid de le trebuie meditatii de la gradinita caci profesorii nu le predau nimic in orelel alea obligatorii tocmai pentru a-si mai trage cate un gheseft dupa program. Si tine minte de la mine un lucru dureros de adevarat: intotdeauna parintii ii vor pregati pe copii ptr o lume care va muri. O lume trecuta, lumea lor, a parintilor. Pe cei tineri, doar auto-invatarea ii va face capabili sa supravietuiasca onorabil in viitor.

    Alexandru a spus:

    @Alexandru
    Discutia asta despre e bine cand esti sarac sa faci copii? sau cand esti bogat?, imi aminteste despre o replica din filmul Orient-Expres a lui Sergiu Nicolaescu dupa romanul “Printul”(evident Printul era un om instarit, cinic, singur):

    Si daca asta nu-i de ajuns, recomand Emil Cioran – Tratat de descompunere, capitolul “Refuzul de a procrea”. E un dus rece pentru visatori si hiperoptimisti.

  51. later edit:

    dintr-o eroare nu a aparut replica din filmul orient Expres si nici citatele din comentarii…iata secventa din film:

    @Alexandru
    Discutia asta despre “e bine cand esti sarac sa faci copii? sau cand esti bogat?” imi aminteste despre o replica din filmul Orient-Expres a lui Sergiu Nicolaescu dupa romanul “Printul”(evident Printul era un om instarit, cinic, singur):
    “ –Se spune ca Printul, intrebat fiind de un preot de la parohie daca da bani pentru un orfelinat de copii saraci, a raspuns:
    – Ce bine se va face acolo?
    – Pai, se vor ajuta copiii saraci si orfani!
    – A, nu, nu dau bani, nu ma siliti sa fac opere inumane! Pentru ca inuman este sa cresti copiii saraci, sa-i faci mari, sa-i obligi sa traiasca si dupa aia sa moara in saracie! Nu, nu ma siliti pe mine la acte inumane! Lasati copiii saraci sa moara!”

  52. “e vorba de acei parinti care nu au copii si nici vagi ganduri sa facva vreodata”
    Cum or fi ajuns parinti, numai autorul articolului stie!

  53. scriu din situatia unui parinte , care neputind avea propriul copil, a adoptat, pe la 34 de ani
    sentimentul cind mi-a zimbit prima data sau atunci cind ride la mine e de neegalat.
    bucuria pe care ti-o aduce un copil depaseste cu mult orice oboseala , nevoi materiale sau alte dificultati care vor apare inerent.
    so , don’t be afraid

  54. Spune autorul :”E un trend tot mai des vehiculat cel al necrescutului de copii.”

    O fi vre-un “trend” si sa iti tai o mana, sau un picior si inca n-am alfat noi., pana nu ne spune vre-un modernist de 28 de ani, cu cercel in ureche…

    Fraieri mai pot fi unii… noroc ca regnul animal nu are moralizatori care de dragul “mediului inconjurator”, sa le bata la cap sa nu mai procreeze. Ajungem azi-maine ca in Planeta maimutelor, daca mai ascultam de astia!

  55. Gigi Maybachistu' Rational on

    Cred ca ideea ratei scazute a natalitatii dupa 2005 este falsa. Ridicarea numarului nasterilor in perioada 2006-2009 a fost prea evidenta pentru a ramane doar o statistica (era destul sa iesi la ora 10 pe orice strada si dadeai peste cateva tinere mame cu carucior) , si a produs consecinte asupra vietii sociale de la noi. In aceeasi perioada foarte multi cetateni s-au casatorit si au pus-o de un mic credit acolo, lucru care multora le-a iesit pe nas la spargerea balonului creditarii, cu tot regretul, si tot atunci “liberalismul” (in sensul folosit de Sarah Palin al cuvantului) epocii 1999-2005 s-a dus pe copca. O simpla analiza a articolelor si comentariilor din presa scrisa si electronica arata cum s-au schimbat ideile oamenilor obisnuiti despre casatorie, sex, munca, relatii, consum, si in acelasi timp arata ce presiune sociala se exercita asupra celor care nu se conformeaza, presiune care inainte de 2005 era foarte slaba.

    In mod ciudat, in acelasi timp a disparut aproape complet umorul caracteristic romanesc legat de casatorie, soacre, sefi, colegi etc, de parca Dorelului nostru i-ar fi venit peste noapte ideea ca mariajul e sfant si de neatins, sefii sunt oameni de onoare si demni de respect, iar locul de munca e biserica. Abia dupa mai multe luni de criza a inceput situatia sa revina la cea dinainte.

    E amuzant cum “duduirea economiei” sub regimul Tariceanu a reusit sa schimbe moravurile sociale asa cum n-a reusit Ceausescu cu tot aparatul de stat, militia, Securitatea, TVRul, ziarele, profesorii si alte baionete cu creier pe care le-a avut la dispozitie 😀

  56. copiii trebuie facuti la timp, din dragoste si cu doi parinti alaturi, nu neaparat casatoriti, desi indicat pentru psihicul si educatia piticilor; acum, copiii se planifica, totul tine de bugete, de saracie, de CARIERA, de rate, copiii au un singur parinte, nu mai au bunici etc… e trist, dar adevarat
    copiii sunt nevinovati, vin pe lume si atat; parinti de multe ori iresponsabili se gandesc DUPA ce vor face;
    nu toata lumea este facuta pentru a avea copii, oricat ii doreste; si decat sa-i aduci pe lume si sa nu poti avea grija de ei, mai bine nu; exista o lume intreaga in jur si, da, exista si gandul trist al imbatranirii in singuratate; asta e, viata; e simpla, naturala, noi o complicam
    votez copiii, atunci cand ne fagaduim ca vom face totul, pentru a le oferi ceea ce merita; iar daca nu, si suntem corecti cu noi insine, in mod sigur avem rude, prieteni etc cu copii, ne putem bucura de prezenta lor si de compania lor tot timpul; doar ca nu sunt ai nostri, nu-i asa?

  57. Sa nu v-aud la batranete ca vreti pensii de la stat.

    Sau ca v-ati saturat de imigranti.

    Sau ca sunt prea multi ne-romani.

  58. Din intelepciunea populara, despre copii: “Cine are sa si-i creasca cine nu sa nu-i doreasca.”
    Optiunea de a avea sau nu copii este atat de personala si relativa incat dezbaterea ei mi se pare a afi o poveste fara sfarsit.
    Daca mai inainte de vreme fiecare truditor isi facea copii pentru a avea ajutoare mai in vremurile noastre procreerea a inceput sa devina o optiune personala, de cele mai multe ori nemotivata material. Ceea ce ma distreaza si ingrijoreaza in aceeasi masura sunt comentariile de genul ca daca cei de “rasa pura” nu nu mai procreaza atunci cei oameni de categoria a doua (tigani, colorati, etc.) vor ajunge sa-i domine prin numar, si astfel scazand calitatea societatii multilateral dezvoltate.
    Asa ajung la concluzia ca ceea ce numim noi evolutie este doar un vis frumos si foarte indepartat pentru ca aducand pe lume copii numai pentru a avea cine sa ne plateasca pensiile sau lucra pamantul nu ne departeaza cu nimic de gandirea Evului Mediu Timpuriu.
    Dar totusi am speranta ca in cele cateva mii de “evolutie” am reusit sa intelegem ca alegerea de a avea copii este una foarte personala si izvorata din iubirea pentru aproape si nu dintr-un calcul meschin, care de cele mai multe ori s-a dovedit a nu fi nici macar realist.

  59. @gf
    sunt de acord cu tine, desi nu sunt parinte nici macar de copil adoptat…nu ma simt in stare – mai ales ca inca nu mi s-a zis, nu poti TU avea copii. Sunt convinsa ca e de neegalat senzatia, intrebarea mea pt toti care scriu aici este – nu suntem simpli egoisti cand aducem pe lume copii? Eu am incercat anul trecut si am esuat lamentabil – poate o sa mai incerc, poate nu – dar intrebarea asta ma bantuie mereu, de cand gandul procrearii bantuie aerul din jurul meu 🙂
    oricum, mult respect celor care si-au asumat raspunderea si merg mai departe!

  60. Pingback: Romanii spun “Da” urmasilor » Think Outside The Box

  61. Pt cine nu stie, cresterea unui copil nu inseamna doar bani, ci si asigurarea unor conditii (gen acces la crese si gradinite cu program prelungit, scoala pana la ora 16 cand termina serviciul parintele) etc

Leave A Reply