Cu mulți prieteni, de trei ani în afara cutiei

Pe 3 decembrie 2009, dezbaterea cu titlul ”Mărul cu vierme VS mărul estetic” aduna primele câteva zeci de mii de vizualizări pentru Think Outside The Box (TOTB). De atunci, au trecut peste 10.000 de articole în care ne-am revoltat, am criticat, ne-am bucurat și am ironizat, am analizat și am reacționat alături de voi.

Ne-am plimbat, scriind, prin nenumărate orașe, de la zgârie-nori, la ghetouri, prin păduri virgine și prin sate verzi, printre gunoaie sau, dimpotrivă, prin cele mai curate laboratoare. Cel mai important, am cunoscut foarte mulți oameni care, în ciuda apelor mai tulburi sau mai limpezi, continuă să creadă, să spună și să facă lucruri minunate, schimbând, puțin câte puțin, o felie din lumile în care trăim. De ziua noastră, am povestit cu câțiva prieteni și colaboratori despre lucrurile întâmplate în afara cutiei.

Adi Dohotaru, istoric și activist social

”Din punctul meu de vedere, Think Outside the Box este cel mai important canal mediatic ecologist din România. Și asta fără să cadă într-un militantism patetic sau desuet, așa cum se poate întâmpla uneori cu activismele. Totuși, nu conturarea și propagarea unei identități eco mă atrage neapărat către TOTB, ci cultivarea unui gen dispărut în media mainstream din cauza costurilor sensibil mai mari: reportajul.

Presa a devenit un apendice al publicității și al intereselor politice, de aceea e nevoie de cât mai multă producție de știri irelevante care să susțină angrenajul. În acest context, reportajul e o decuplare de mașinăria mediatică. De aceea, în indigestia generală, am gustat ca un vorace gurmand mediatic reportajele de un subiectivism bine documentat, empatic, ce deconstruiesc clișeele noastre mediatice ori irelevanța unor subiecte în media de largă circulație (ca să amintesc doar trei articole care sunt proaspete încă în mintea mea: Țăranii alternativi care pot hrăni lumea de Ionuț Dulămiță, Sărăcia, cea mai mare religie. Ce am învățat la coadă la moaște de Andra Matzal, Țăranul și corporația: cum se transformă satul românesc amenințat de landgrabbing de Roxana Bucată).

Pentru ca aniversarea să nu aibă un caracter strict encomiastic, cred că TOTB mai poate lucra la două aspecte care să îi lărgească nișa: 1. producția de conținut din partea unor activiști eco și sociali, dar și din partea universitarilor (de la darea de seamă de la diverse manifestații cu foto și video-uri, până la comentariu social) și 2. traducerea și producția de analiză ideologică (ideologie înțelească ca auto-cosmos generator de crezuri, teorii și noțiuni sistematice asupra lumii) ce poate configura un habitat mental ecolologist care să unească fragmentatele organizații non-guvernamentale într-o mișcare socială și politică mai coerentă.”

Peter Eckstein Kovacs, politician, fost consilider prezidențial

”Cred că a fi politician nu înseamnă neapărat să gândeşti şi să vorbeşti convenţional. Ca atare, TOTB e aliat şi sursă de inspiraţie pentru cei care gândesc liber. Ceea ce apreciez în mod deosebit la TOTB este viziunea “verde” ce se degajă din proiect. Şi eu vreau un Cluj, un Ardeal şi o Românie curată, ecologică, orientată pe dezvoltare durabilă. Nu pot să nu remarc efortul de a oferi şi celor care citesc în limba maghiară şansa de a urmări TOTB. Jos cianura, La Mulţi Ani TOTB!”

Mihai Goțiu, activist și jurnalist

”Ha! TOTB a împlinit 3 ani…”. Adevărul e că prima reacţie, când Cami Jula m-a rugat să scriu ”câteva cuvinte” pentru aniversare, a fost una de uimire. Doar 3 ani?! Nu-ş de unde aveam convingerea că TOTB ar trebui să fie ”mai în vârstă” (nicidecum mai ”bătrân” sau ”bătrânicios”). Probabil pentru că pare venit dintr-un timp şi o vreme în care mass-media scria pentru cititori de toate soiurile, nu doar pentru ”ţinta” companiilor de advertising şi a clienţilor lor (pentru a nu aduce în discuţie presa cu carnet de partid).

Da, pare greu de crezut că în anul de grație 2009 (şi încă spre finalul lui, când prăbușirea mass-media ajunsese deja la viteze ameţitoare) a apărut un proiect care să se încăpăţâneze să reflecte domeniile, subiectele, preocupările (mediu, drepturile omului, omg-uri, Roșia Montană, gazele de şist, consumerismul etc.) unor oameni pe care mainstream-ul mediatic nu doar că le ignoră, ci se feresc de ele precum, ştim noi cine, de tămâie. Iar acest lucru se întâmplă nu pentru că respectivele domenii/subiecte/preocupări nu ar fi de interes, nu ar face audienţă, tiraje, trafic, ci pentru că i-ar trage de mânecuță pe unii, alţii, mai mulţi ori mai puţini, să mai şi gândească.

Cum spuneam, lucru de mirare că un asemenea proiect să se fi născut la sfârşit de 2009 (de altfel, un lucru de mirare în sine e că un asemenea proiect a apărut). Şi mai de mirare e că a ajuns la vârsta de 3 ani şi se încăpățânează să meargă mai departe. Pentru toate astea, fraţilor, felicitări şi La Mulţi Ani! Iar numărul de semne cu care am sărit peste ”cota” de 1.000 ce mi-a fost repartizată, vă rog să mi-l compensaţi din textul aniversar de 5 ani, 10 ani, 20 de… Mă rog, vedeţi voi.”

Costi Rogozanu, jurnalist

”Despre căderea presei lumea teoretizează în fel şi chip. S-au mutat banii în alte părţi, lumea nu mai crede în presa scrisă blabla. Ca ziarist, mă interesează mai mult efectele, pierderile fără dubiu, cauzele slăbirii presei fiind clare: demantalare la nivel macro a orice înseamnă producţie de orice. Un efect mult mai puţin cunoscut a fost dispariţia redacţiilor. Redacţia era un prim nivel de filtrare a informaţiei. Oamenii se întîlneau în două-trei şedinţe pe zi şi-şi băteau capul să facă ierarhie a ştirilor sau să le verifice sau răsverifice. Jurnaliştii se căleau în argumentaţie şi dezbatere încă  din hala de lucru. În şedinţele la care am fost am întîlnit oameni cu care m-am certat ani de zile şi oameni care mi-au devenit prieteni de o viaţă. Acum fiecare lucrează ca un broker, transferă, pariază şi se bazează pe filozofia imbatabilă a pieţei total libere.

Însă acele familii desuete de jurnalişti numite „redacţii” au devenit pentru mine trans-brand. Adică încă îmi fac  treaba cu plăcere şi pentru că am Dulămiţă, Sociu sau Matzal colegi virtuali la TOTB, în continuare mă reglez după ce fac ei şi alţi cîţiva. Mai am cîţiva oameni cheie care lucrează şi în alte locuri pe care-i bag în redacţia asta sentimentaloidă, nostalgică şi funcţionează: calibrez mesajul în funcţie de ei, în funcţie de ce scriu ei.

Ce ne uneşte e probabil doar norocul porcesc că încă ne mai permitem să respirăm atunci cînd scriem, să căutăm surse de încredere, să facem ierarhia informaţiilor, să fim agresiv-subiectivi dacă e cazul. De aia e important TOTB, de aia sînt importante locurile unde încă mai sînt găzduiţi colegii mei de redacţie care au chef să facă şi altceva decît trafic brut de audienţă.”

Irina Zamfirescu, activist

”Uneori viața ne-o ia înainte. Se întâmplă atâtea lucruri nefirești pentru o societate așa zis matură din punct de vedere al democrației încât indignarea trebuie să fie mobilizatoare. Altfel crăpăm cu toții de frustrare. Think Outside the Box asta este pentru mine: locul în care cele scrise de mine au puterea de a mișca mințile. TOTB pentru mine nu a fost niciodată o resursă de informare. Întotdeauna am tratat acest loc ca fiind modalitatea prin care pot aduna oamenii în jurul unor lucruri pe care le-am consdierat injuste. Cu fiecare text de pe TOTB, am simțit că munca mea de activist nu este în van. Fiecare dintre texte mi-au adus împlinirea a cel puțin un om care s-a simțit reprezentat de cele pe care le fac. Iar un om nu este deloc puțin.

Think Outside the Box este locul necesar pentru fiecare dintre aceia pentru care bunul mers al acestei țării este o preocupare care nu apare doar pe 1 decembrie. La multe texte, TOTB, și mulți oameni frumoși!”

Ștefania Simion, activist

În cei peste zece ani de existenţă ai Campaniei Salvaţi Roşia Montană am asistat la numeroase ‘turning points’ în mass-media din România. Iar dacă majoritatea sunt de tristă amintire, fiind marcate de autocenzură şi inconsistenţă, TOTB e o excepţie răsărită din neant. La început am citit, am privit, dar am rămas curioşi să vedem dacă e posibil jurnalism românesc în afara cutiei. La spiritul critic nu am renunţat nici în prezent, însă reportajele documentate, informaţia brută prezentată cu acurateţe după faptele reale şi interviurile conturate cu miez ne bucură de fiecare dată.

Asumarea unei conştiinţe în jurnalism e lucru rar la vedere în ultimii ani în ţara noastră. Deşi ne mândrim ca suntem o tânără democraţie europeană, consistenţa lipseşte în alcătuirea anchetei jurnalistice şi interesul corporatist sau politic primează. Din fericire nu şi la TOTB.

Pioner al activismului în România, Campania Salvaţi Roşia Montană salută curajul, îndăzneala şi spiritul gândirii din afara cutiei.