Cu buldozerul în creierii munților

5

În țara unde studiile de impact și fezabilitate se fac de formă, avizele se dau după legi nescrise și cu efecte neașteptate – localități întregi sunt poluate, autostrăzi proaspăt construite sunt demolate, oameni ard ca șobolanii –, a sosit din nou acea perioadă dinaintea alegerilor, când primarii, flămânzi de fonduri pentru campanii, toarnă asfalt peste asfalt sau înlocuiesc borduri cu borduri. Am fost în Munții Cindrel, unde Primăria și Asociația Crescătorilor de Oi din Jina au trimis doi băieți cu buldozere în golul alpin, să facă un drum. Acesta e însă doar vârful de aisberg al unei probleme vechi și cu multe fațete.

Text și fotografii de Radu Cernuta

Cindrelul este un masiv cu pante line și o creastă formată din platouri întinse care au fost pășunate din cele mai vechi timpuri. E parte dintr-una din cele mai importante regiuni pastorale din România, aria de care vorbim fiind inclusă în situl Natura2000 „Frumoasa”, alături de  porțiuni semnificative din Masivele Șureanu și Lotru. Păstorii vin dinspre partea nordică, unde se găsește renumita zonă etnografică Mărginimea Sibiului. Jina, situată în aceasta zonă, a ajuns cunoscută pe plan național ca unul din locurile preferate de fostul președinte, Traian Băsescu, pentru băile de mulțime, dar și deoarece e comuna natală a lui Ghiță Ciobanul, personajul din reclamele unei companii de telefonie mobilă dispărut din spațiul public după ce a apărut neinspirat într-o fotografie cu fostul premier, Victor Ponta.

Pentru turiști, atracțiile sunt căldările glaciare ce alcătuiesc Rezervația Naturală „Iezerele Cindrelului” și creasta principală. Aceasta leagă stațiunea Păltiniș de Oașa, trecând peste vârful Cindrel (2.244 m), cel mai înalt din masiv. Pe vreme bună, nu pune probleme drumeților și nu constituie vreo aventură cu conținut crescut de adrenalină. Însă plaiurile domoale au farmecul lor, iar în câte o zi senină de toamnă, sub lumina blândă se deschid priveliști largi spre Podișul Transilvaniei, Munții Făgărașului și Lotrului, Masivele Șureanu, Parâng și chiar Retezat. Apoi, sunt flora și fauna. Am văzut acolo, de-a lungul timpului, mergând liniștit, chiar fără să mă abat de la traseul marcat, cocoș de munte, lup, cerb și ciute. Traseul este marcat de foarte mult timp: inițial a fost cruce roșie, iar acum bandă roșie, fiind considerat creastă principală. Ultima refacere a marcajului a fost realizată în cadrul proiectului „Zona montană – leagănul spațiului rural românesc”, co-finanțat printr-un grant din partea Elveției prin intermediul contribuției acesteia pentru Uniunea Europeană extinsă. Valoarea co-finanțării a fost de 75.000 CHF.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

În toamna asta, am întâlnit pe traseu cu buldozere, undeva pe Muntele Șerbota, situat în jumătatea vestică, partea dintre vârful Cindrel și Oașa. Doi oameni vrednici mi-au spus că aveau contract cu Primăria și Asociația Crescătorilor de Oi din Jina să facă drumul și să „curețe” jneapănul. Nu li s-a dat vreun proiect, dar făceau și ei cum se pricepeau mai bine. Unde părea că-i mai abruptă panta, au făcut o serpentină. Unde au văzut apă, au săpat albiile izvoarelor. Au decopertat solul subțire care protejează golul alpin de eroziune și au nivelat conștiincios locul. În unele locuri, au făcut asta pe o porțiune largă cât pentru două benzi de circulație. Au rupt cu buldozerul jneapănul și l-au adunat frumos în grămezi, au pârjolit terenul.

Toate acestea nu păreau în regulă, dar cum nu deținem noi expertiza necesară pentru a ne pronunța, ne-am adresat domnului Dan Zarojanu, inginer civil, cu un doctorat în domeniul căi de comunicații, poduri și tunele și conferențiar în cadrul Facultății de Silvicultură de la Suceava, coordonatorul cursurilor Amenajări speciale pentru drumurile forestiere și Geotehnică și construcții forestiere. Acesta ne-a spus că, în primul rând, pentru a face orice construcție, și în special un drum, trebuie cercetat terenul de fundare. Pentru asta, se realizează un studiu geotehnic, sau chiar un studiu geologic, care este mult mai aprofundat. Trebuie luat în considerare istoricul zonei, eventuale alunecări de teren, regimul hidrologic, relația cu apa. Ar trebui făcut și un studiu economic privind avantajele și dezavantajele unei astfel de lucrări, beneficiile pe care le-ar putea aduce localităților din zonă. Aici vorbim însă de creasta muntelui, unde nu se găsesc decât două sau trei stâne. Și, nu în ultimul rând, trebuie realizat un studiu de impact ecologic. În urma unor astfel de studii, se poate hotărî efectuarea unei lucrări sau ea poate fi abandonată.

 

Pentru a vedea dacă în acest caz s-a realizat, cel puțin teoretic și de formă, documentația necesară, ne-am adresat Agenției pentru Protecția Mediului (APM) Sibiu și Gărzii Naționale de Mediu (GNM), Comisariatul Județean Sibiu, care au jurisdicție în zonă. APM Sibiu încă nu ne-a răspuns, dar am primit un răspuns provizoriu de la GMN. Aceștia ne spun că, în urma schimbului de informații avut cu APM Sibiu, au constatat că „nu există documentații, proiecte sau avize eliberate pentru un astfel de amenajament”. O documentare temeinică pe acest subiect necesită însă prezența echipelor de investigație în teren. Am primit asigurări că, în urma controalelor, vom primi un răspuns complet la solicitare.

 

La Primăria Jina am găsit mult mai puțină cooperare și transparență. Nu mă așteptam să găsesc abordări evidence based sau interes pentru impactul ecologic, dar aș fi vrut să aflu care este, pentru ei, justificarea economică a acestei lucrări. Dacă au luat în considerare avantajele și dezavantajele? Dacă noul Ghid APIA pentru 2015-2020 privind subvențiile prevede, în cazul păstoritului, stimulente financiare pentru accesul cu mijloace tradiționale, de exemplu animale de povară, ca mijloc de a asigura protecția și durabilitatea pășunilor? Dacă au primit trainingul necesar pentru a cunoaște și a fi în stare să ia în considerare astfel de posibilități? Dacă există, cât de cât, o viziune? Cu alte cuvinte, aș fi vrut să vorbesc despre lucruri normale la care, într-o lume normală, cred că ar trebui să se gândească oricine e interesat de viitorul său, în primul rând din punct de vedere material. Nu am reușit. „No, ș-apă ce-i? Îi treaba dumitale?” mi-a spus primarul. „Am făcut drum să aibă acces acolo oamenii. Ce-i?” Apoi a închis telefonul.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Aparent încep să se limpezească lucrurile: din punct de vedere tehnic, lucrarea pare o improvizație; din punct de vedere legal, foarte probabil, nu e în ordine; iar din punct de vedere economic, motivația e cel puțin neclară. Totuși, atâta timp cât creasta Cindrelului, mai ales partea estică, este un teren de distracție preferat al amatorilor de off-road, este greu de argumentat împotriva dorinței ciobanilor de a avea acces auto la stâne, chiar și așa puține cum sunt ele. Nu prea li se poate cere oamenilor să vină pe jos și cu desagii pe măgar unde au treabă, când în jur zburdă jeep-uri, ATV-uri și motociclete pentru distracția altora. Desigur, se pot vedea deja coaste erodate și pășuni degradate ca urmare a traficului motorizat, ceea ce ar trebui să dea de gândit. Mai ales oierilor care pentru pășuni vin acolo. Însă noi nu părem a fi încă în stare să facem legătura între acțiunile noastre și consecințe. Astfel, operatorii buldozerelor m-au întrebat cu sincer interes și entuziasm dacă am văzut ceva animale, fără să-și dea seama că nu aveam cum, fiindcă zgomotul utilajelor aduse chiar de ei le-a alungat de acolo. Asemănător, când am acoperit protestele pentru păduri din 9 mai, la Sibiu, am văzut participanți care au venit cu tricoul de la „The World’s Toughest Hard-Enduro Rally”- un statement cam ambivalent, având în vedere că pădurea nu-i doar un teren cu copaci, e un întreg ecosistem, unde prezența motoarelor, cu zgomotul și poluarea lor, are efecte perturbatoare serioase.

buld

Am încercat să aflu mai multe despre modul în care este văzut acest fenomen, care se desfășoară de mulți ani în Cindrel, de diverse părți interesate. Primul pe care l-am contactat a fost domnul Adrian David, directorul Serviciului Public Județean Sibiu. Acesta ne-a spus că a existat în urmă cu câteva săptămâni o ședință în cadrul Consiliului Județean (CJ) la care au participat reprezentanți ai Consiliului, respectiv vicepreședintele, reprezentanți ai motocicliștilor și reprezentați ai Asociației Județene de Turism Sibiu, pentru a se stabili de comun acord ce trasee urmează a fi închise accesului motorizat. Salvamont Sibiu nu deține practic atribuții de control în domeniu, dar în acest caz, funcționează ca un fel de liant, încercând să pună la masă diversele părți interesate. O nouă întâlnire va avea loc marți, 17 noiembrie, unde se vor lua niște hotărâri.

Am stat de vorbă și cu domnul Marius Miclea de la SKV Sibiu. SKV Asociația Carpatină Ardeleană a Turiștilor (Siebenburgischer Karpatenverein) este o asociație a turiștilor montani, care promovează un turism educativ și ecologic, fiind din 1996 continuatoarea de drept a asociației cu același nume fondată în anul 1880. Acesta mi-a spus că nu doar eroziunea e o problemă. Și caprele negre au cam dispărut din zona Cindrel, ultimele le-a văzut acum vreo 10 ani. Alături de traficul motorizat, Miclea spune că animalele ar fi deranjate și de prezența câinilor de stână. SKV va participa la ședința de marți, dar în opinia sa, va fi doar o dezbatere la care nu se vor putea lua încă hotărâri. În plus, cei de la organizație sunt acum ocupați și cu concursul „Măgura 4×4 Off-road Challenge”, a cărui desfășurare o contestă și încearcă să o oprească, sau măcar să se asigure că, dacă va avea loc, va fi având toate aprobările legale.

sebes

 

În ce privește situl Natura2000 „Frumoasa”, deși majoritatea suprafeței sale (60%) se găsește pe teritoriul județului Sibiu, acesta se află în administrarea Consiliului Județean Alba. Doamna Andreea Ciobanu, persoana de contact pentru sit din cadrul CJ Alba, mi-a spus că nu au fost înștiințați de întâlnirea organizată la nivelul CJ Sibiu. Deși aparent bine intenționați, custozii ariei par să se afle într-un fel de limbo administrativ. Am întrebat, de exemplu, care este motivul pentru starea indicatoarelor de la limita Rezervației Naturale Iezerele Cindrelului: se găsesc pe creastă doar două table timide, vechi și ruginite, care nu pot fi citite decât cu efort și multă bunăvoință, în niciun caz din goana motorului sau ATV-ului. Ele fac referire la legea 137/’95, ce interzice făcutul focului, producerea zgomotelor, hăituirea animalelor sălbatice, pescuitul și scăldatul în râuri și amplasarea corturilor în aria protejată. Nici vorbă de niște avertismente mai vizibile sau de bariere.

Doamna Ciobanu mi-a spus că astfel de lucruri se pot face doar dacă sunt prevăzute în Planul de Management, iar ei nu au încă plan de management. Acesta ar urma să fie elaborat la sfârșitul anului. Suntem la jumătatea lui noiembrie 2015, iar situl, după cum spune doamna Ciobanu, a fost preluat în administrație din 2010. Dumneaei aflase însă de la APM și GNM Sibiu despre lucrările buldozeriștilor din creastă și mi-a confirmat că vor lua parte la inspecția ce ar urma să aibă loc la începutul săptămânii viitoare, deoarece, alături de APM Sibiu, și ei au autoritate în zonă și e nevoie ca orice lucrări să fie avizate și de ei, ceea ce nu s-a întâmplat.

6

 

E greu de înțeles ce se întâmplă aici și de cuprins cu mintea muntele de ignoranță, nepăsare și lipsă de civilizație pe care se construiește drumul din creasta Cindrelului. Dacă Ministerul Agriculturii ar fi fost interesat de viitor și durabilitate, ar fi prevăzut pentru asta stimulente financiare și subvenții în Ghidul APIA. Dacă Guvernul ar fi fost interesat de oameni, ar fi pus la punct programe educaționale prin care aceștia, inclusiv autoritățile locale și responsabilii din diverse asociații, ar fi învățat cum să acceseze subvenții, dar și cum să facă alegeri bune și informate pentru viitorul lor. Dacă natura ar fi fost înțeleasă și apreciată, accesul motorizat în munți, mai ales în ariile protejate, ar fi fost reglementat corespunzător, reglementările ar fi aplicate și n-am fi nevoiți să ne uităm cum distracția iresponsabilă a câtorva perturbă și, în cele din urmă, distruge atât ecosisteme, cât și vechile rosturi ale oierilor. Dacă instituțiile ar fi așezate în făgașuri normale, n-am vedea ședințe în care amatorii de enduro și off-road sunt chemați să negocieze zonele pe care le pot distruge cu amatorii din administrație, dar la care custozii ariei naturale protejate nu sunt invitați. „Dacă nu le faci un drum, își fac ei câte vor, peste tot,” spunea unul dintre muncitori încercând, din mijlocul acestei nebunii, să justifice lucrarea. Altfel, o observație de bun simț. Cel puțin ca metaforă ce ar trebui spusă celor care ne guvernează și care, de foarte mult timp, sunt complet desprinși atât de bunul simț, cât și de realitățile din țară și nu au reușit să-i imprime o direcție cât de cât sănătoasă.

Am urcat în Cindrel vineri, 30 octombrie. România în care am coborât duminică, 1 noiembrie, nu mai era aceeași. Vom continua să urmărim acest subiect.


5 comentarii

  1. Scuze pentru interventie. Dar cand incepi o pledoarie pentru un asemenea loc minunat nu pui in fata pe “anti romanul si coruptul T Basescu” si nereprezentativul Ghita Ciobanul. In continuare nu am mai citit articolul. Scuze. Alex Ghita

  2. “Daca veti putea fura fonduri cât un bob de nisip, veti putea muta si muntii din loc” – economist anonim.
    Nu mai dureaza mult si avem si un astroport in muntii… X. Ca acela din Mos Eisley din Star Wars. Cu olea

    • cu oleaca de noroc, se va gasi cineva sa traga niste machete la scara 1:1 ale distrugatoarelor imperiale, de ce nu si Death Star. O s-arate ca la carte.

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger