Ce faceţi când planificaţi o cãlãtorie? De obicei lucruri banale, consumatoare de timp: cãutaţi oferte la agenţii de turism, cazare ieftinã pe net, bilete de avion cu reducere, cumpãraţi ghidurile de cãlãtorie şi eventual învãţaţi câteva cuvinte într-o limbã strãinã, „cã nu se ştie când ai nevoie”. Un român s-a gândit sã facã o cãlãtorie eco şi în afara cutiei: lãsând în urmã munca de birou, va vedea şi simiţi pulsul Americii Latine cu 20km/h, în briza mersului pe bicicletã.
de Anca Tomoroga
Curajosul care va porni în aceastã aventurã personalã este Cristi Harbuz, un tânãr de 26 de ani, care va pleca în decembrie din România, cu destinaţia Valparaiso (Chile), „acolo unde se terminã pãmântul”. Cum va ajunge pânã acolo? Cu avionul pânã în Mexic şi de acolo va pedala pânã în oraşul mai sus amintit. A gãsit şi numele bicicletei, care îi va purta noroc şi îi va face adaptarea mai uşoarã – Nuestra Señora Bicicleta Madalina Catalina Claudia Graţiela (n.red. şi lista rãmâne deschisã) de America Latinã. Întocmai ca o doamnã respectabilã, nu-i aşa?
A ales sã plece în decembrie nu doar pentru a scăpa de nãmeţii din Bucureşti, ci şi pentru a prinde vara pe continentul latin. Bineînţeles, ce poate fi mai frumos decât revelionul în Ciudad de Mexico? Tot din Mexic îşi va cumpãra şi bicicleta cu care se va deplasa pe continetul latin timp de un an, atât cât crede Cristi cã va dura cãlãtoria pe douã roţi. Şi, ca la orice cãlãtorie planificatã din timp, existã deja un traseu stabilit, care va însemna în cifre sigure, „18 ţãri, 16 capitale, 3 limbi şi 1 bicicletă… sau poate douã, depinde de noroc”, a socotit Cristi pânã acum.
Cifrele care pot suferi modificãri sunt cele care ţin de el: „Vreau sã pot sã mã bucura de privelişte şi de cultura latinã, nu doar sã pedalez. Sunt douã moduri de a te bucura de lucurile pe care le faci: pe repede înainte sau în ritmul tãu. Cãlãtoria asta va fi ca un meci de tenis, ştii doar când începe. În mare, cãlãtoria va mãsura aproximativ 15.000 km şi cel puţin 1 an… plus / minus încã o datã pe atât,” vine completarea.
Cãlãtoria o va face singur pentru cã nu vrea ca cineva sã-i strice combinaţiile „con las chicas calientes”; singura prezenţã feminiă va fi bicicleta cu nume latin. Va fi ajutat de un cort, un atlas de buzunar şi de oamenii pe care îi cunoaşte în America Latinã, prin intermediul spaniolilor cu care a lucrat pânã acum. Promite sã nu se tundã pânã la întoarcerea în ţarã.
Şi, cum orice cãlãtorie necesită investiţie de timp, energie şi bani, Cristi s-a gândit şi la partea proziacă a cãlãtoriei, chiar dacã nu va căuta benzinării şi nu va calcula numãrul de litri de combustibil necesari pânã în urmãtorul oraş. Se va autofinanţa prin închirierea apartamentului în care locuieşte, iar o parte din bani i-a primit pro bono de la un prieten care-şi va împlini prin Cristi visul de a vedea America Latinã pe „biclă”.
Cu banii pentru penele inevitabile de la bicicletã, reparaţii şi alte cheltuieli (chiar o altã bicicletã, în cazul în care Nuestra Señora Bicicleta se va supãra pe el pe drum) vor contribui prietenii şi oamenii care cred în visul lui şi care vor sã fie… primari sau primãriţe de America Latinã. Doritorii îşi pot „cumpãra” un sat, un oraş sau o capitalã cu semnificaţie pentru ei, contra unor sume de bani (între 10 şi 50 de euro), care vor merge în puşculiţa cãlãtoriei sud-americane. Ţãrile sunt mai scumpe, iar cine doreşte sã fie „el presidente” de Costa Rica, de exemplu, va sponsoriza cãlãtoria cu 100 euro. Banii se pot da oricând pânã în decembrie, dupã dorinţe şi posibilitãţi. Nu vrea sã facã un business din asta. Deja este adjudecat nepreţuitul punct de finiş al cãlãtoriei, Valparaiso, dar s-au cumpãrat şi Foz de Iguaçu (Brazilia), Lima (de cãtre un admirator al Isabelei Allende), Aracataca (un cititor a lui Gabriel Garcia Marquez) şi Arequipa (cumpãrat de un fan Mario Vargas Llosa). Pentru fani, pe listă mai sunt (încã libere) Barranquilla, oraşul natal al Shakirei şi Rosario, locul de baştinã al lui Che Guevara, dar şi Machu Pichu şi oraşul argentian Villa Mercedes. Cine nu vrea sã fie „primar” sau „preşedinte” va primi acasã o carte poştalã, o reţetã de mâncare tradiţionalã sau fotografii ale locului. Bonus pentru doamne şi domnişoare: numele lor îl vor completa pe cel al bicletei botezatã momentan Señora Bicicleta Madalina Catalina Claudia Graţiela de America Latinã.
Cu adaptarea la cultura latinã, Cristi nu-şi face probleme (ştie bine spaniola), iar în Brazilia îşi va încerca talentul în limbajul semnelor. De indienii quechua, aymara, mapuche, guaraní îi este puţin teamã, pentru cã nu ştiu spaniolã, dar va vedea pe moment cum va face cunoştinţã cu ei. În principiu, se ghideazã dupã vorba „Când eşti în Roma, poartã-te ca romanii”.
Ce se va întâmpla la finalul cãlãtoriei cu bicicleta sud-americană? Nici nu se gândeşte s-o aducã în ţarã, din cauza costurilor, dar o va face cadou unui copil din Valparaiso sau o va vinde pe internet cu echivalentul în lei al numãrului de kilometri fãcuţi – „Asta dacã va fi cineva atât de nebun, încât sã dea vreo 3700 de euro de euro pentru o bicicletã care sigur nu va fi în cea mai bunã stare dupã atâţia kilometri rulaţi”, analizeazã Cristi. „Iar banii nebunului îi voi dona unui spital din Bucureşti unde sunt internaţi copii bolnavi de cancer”.
Cu „îngrijoraţii” de acasã va ţine legãtura mai mult pe internet (dacã şi unde va gãsi internet cafe-uri) sau telefonic, dacã va gãsi o ofertã de roaming mai ieftinã. Ce va face când se întoarce? În niciun caz planificarea pentru altã cãlãtorie. „Voi mânca sarmale fãcute de mama şi dupã aceea mã voi duce în Centrul Vechi, sã mã fac mangã cu bãieţii”.
Pânã atunci şi pentru antrenament, şi-a planificat un maraton în august, de ziua lui, când va alerga din Bucureşti pânã la Ploieşti împreunã cu un prieten şi ar vrea ca acesta sã fie tot în scopuri caritabile.
Mai multe despre planurile de cãlãtorie, înscriere pentru „primãrie”, reţete şi fotografii, gãsiţi pe blogul lui, Cubiclaprinamericalatina.
Anca Tomoroga: Îmi place să citesc ce au scris alţii mai deştepţi şi mai inspiraţi ca mine. Scriu de plăcere şi încerc să găsesc poveşti interesante şi abordări care nu-s pe toate… site-urile.
14 comentarii
Pingback: 18 tari, 3 limbi si 15.000 km « Blog de HR
foarte dragut articol. plin de curaj si nitica nebunie. cred ca are tot ce i trebuie pentru a reusi.
Bafta si drum bun
si bicicleta dhs
Wow tipul asta chair e curajos daca pleaca cu bita DHS intr-o calatorie asa de lunga. Succes!
Curajos ? Hmmm… Asteptam vesti despre piesele de schimb trimise la capatul lumii :))
da, dhs-ul e mortal. il cam copiaza pe vanzatorul de kilometri, asta vinde primarii. da, dragilor, sunt frustrat, pentru ca daca am sa plec in astfel de calatorii, am sa plec pe bani mei!
cristi cred ca esti boem cateodata..dar doar cateodata…si e suficient ca sa te bucuri de lucrurile simple
dar totusi… Drum Bun!
imi place ideea, cam cat costa o astfel de calatorie?
crezi in visul lui?
crezi ca este realizabil?
visele sunt frumoase, in gand le realizezi imediat.
cat de puternic trebuie sa fii sa realizezi un asa vis?
ce resurse ti-ar trebui?
poate sunt prea sceptica … oare toate visele se pot realiza?
Pingback: Paşte lângă ruine mayaşe, Carlos Fuentes şi „Rock rumano” | TOTB.ro - Think Outside the Box
Pingback: 18 tari, 3 limbi si 15.000 km | Blog de HR
Pingback: Paşte lângă ruine mayaşe, Carlos Fuentes şi “Rock rumano” | Blog de HR