Cu autostopul prin Europa. Din ferme ecologice in comunitati hippie

31

Andrei Stefan

“We seek a lower quality of Living for a higher quality of Life”. Acest slogan, inscriptionat pe o casa dintr-o comunitate ecologica din Danemarca, rezuma cel mai bine aventura outside the box pe care Andrei Stefan si un prieten de-al sau au trait-o timp de aproape trei ani. Dupa terminarea facultatii, tanarul pitestean si-a trantit un rucsac in spate si a plecat cu autostopul in Europa. A dormit prin benzinarii sau la gazde gasite pe net si a poposit prin ferme ecologice, unde a dat o mana de ajutor fostilor oraseni care si-au vandut casele pentru a trai “traditionalist”.

de Ionut Dulamita

Andrei Stefan (foto) are 29 de ani si a terminat Facultatea de Litere din cadrul Universitatii Bucuresti acum cinci ani. A lucrat o vreme dupa absolvire, apoi, in iarna lui 2005, spiritul de aventura i-a dictat sa faca turul Europei impreuna cu un prieten.

Cei doi si-au incropit un mic itinerariu, pana la Barcelona, si au apelat la comunitatile online pentru gazduire. Clubul Hospitality, o retea de oameni din intreaga lume care se ajuta unii pe altii cand calatoresc, ba cu un acoperis deasupra capului si cu o cina prieteneasca, ba facand pe ghizii, a fost cea dintai parghie. “In momentul in care mergi intr-un oras, poti sa contactezi un membru de-acolo care este disponibil si acesta te gazduieste. Totul se misca in jurul miscarii eco, pentru ca in momentul in care te duci intr-un oras si stai la cineva nu consumi mare lucru. Si e si o chestie interculturala. Nemtii, despre care toata lumea spune ca ar fi cei mai reci oameni din Europa, au inventat acest sistem si l-au dezvoltat in toata lumea”, explica Andrei pentru Think Outside the Box.

Cei doi tineri au pornit in peripetie cu circa 300 de euro de caciula, cu cate un rucsac burdusit cu haine in spate si cu o plasa de aparate de fotografiat de unica folosinta. Au ales sa faca autostopul, ceea ce le-a permis sa cunoasca zeci de oameni de diferite natii. “Este un site care se numeste Hitchbase. E foarte complicat sa faci autostopul cum am facut noi, sunt distante destul de lungi. Pe site-ul asta afli exact, daca esti intr-un oras mare – Budapesta, Munchen, Viena -, cum sa iesi din oras, unde sunt autostrazile. Sunt marturiile unor tipi care au facut autostopul si ei iti spun ca daca vrei sa ajungi din Budapesta in Viena, de exemplu, e mai complicat, ca autostrada nu trece prin oras si trebuie sa ajungi la ea. Pentru asta trebuie sa iei un metrou sau un tramvai, cobori, faci stanga, treci pe sub un pod si ajungi la autostrada. Acum vreo zece ani, autostopul se facea mult mai intens ca acum”. Cea mai lunga cursa pe care Andrei a facut-o cu autostopul a avut loc in primul drum spre Barcelona, aproximativ 1.000 de kilometri.

Cum mergea pe rute foarte mari, Andrei era nevoit sa faca autostopul de pe marginea autostrazilor. Iar acolo nu poti sa stai pur si simplu cu o pancarta ridicata pe care sa stea scrisa destinatia la care vrei sa ajungi. Asa ca poposea in statiile de benzina si vorbea cu soferii pana cand unul dintre ei se indura sa il accepte ca tovaras de companie. Pe langa asta, autostopistii de cursa lunga trebuiau sa fie bine informati, spune temerarul pitestean, mai informati chiar si decat soferii. Acestia din urma se mai iau cu vorba si uita unde trebuie sa te lase. Alteori, pur si simplu gresesc ruta. “In Germania, am intalnit niste tipi destul de high, care rulau incontinuu si in masina, foarte increzatori ca stiu unde ne lasa. Ne-au lasat intr-o statie de benzina pentru sensul opus. Asa ca am stat o noapte pe-afara atunci. In mod normal, stateam in statiile de benzina. Toate au de obicei un bar si mai vorbesti cu calatorii. Dar atunci am stat afara, pentru ca era o statie din asta mica, de comuna, care s-a inchis la 12 noaptea. N-am dormit, ne-am plimbat prin localitate toata noaptea. A fost destul de hardcore. E foarte periculos, ca poti sa te blochezi cu zilele”.

Au fost chiar perioade in care cei doi tineri nu dormeau 2-3 zile la rand, pentru ca erau pe drum. Mai motaiau ce mai motaiau in vreo masina, dar erau nevoiti sa stea tot timpul de veghe pentru a povesti cu soferii. Dintre toti europenii care l-au plimbat cu masina, Andrei ii apreciaza cel mai tare pe nemti, la polul opus fiind spaniolii si portughezii. “La un moment dat, un tip din Germania chiar ne-a cazat la el dupa ce ne-a dus cu masina. Ne-a vazut foarte abatuti din cauza nesomnului. In Germania, cam toata lumea e foarte de treaba si te ia, daca are loc in masina. Germania e cea mai buna tara pentru autostop. Despre nemti se spune ca sunt foarte reci, despre spanioli dimpotriva, ca sunt volubili, te ajuta. Dar nu e chiar asa”.

Pe langa nesomn, cei doi aventurieri au avut de infruntat si noptile dormite pe gazonul rece al benzinariilor, cuibariti in saci de dormit – cort nu si-au luat cu ei -, atunci cand nu gaseau pe cineva care sa-i lase la un hostel sau la o gazda din reteaua Hospitality. Pe acest sistem, Andrei Stefan a vizitat mai toate tarile Europei, mai putin pe cele baltice, intr-o odisee care s-a intins pe aproape trei ani, dar care a fost fragmentata de intoarceri in Romania. La un moment dat, camarazii de expeditie au avut sansa sa guste si mai mult din farmecul si diversitatea europeana, o data ce au apelat la o alta retea internationala online – Help Exchange, o comunitate extinsa de ferme organice si non-organice sau hostel-uri care ii invita pe voluntari sa lucreze in sanul lor, oferindu-le in schimb hrana si cazare. “Sunt niste locuri foarte eco, mai traditionaliste asa”.

O prima experienta de acest gen le-a oferit-o un cuplu de englezi intre doua varste, care si-au vandut casa din Marea Britanie, s-au mutat in sudul Spaniei si au valorificat un fost cuptor de caramizi, transformandu-l in ferma. Si-au cumparat si cateva hectare de pamant de pe care culegeau masline si migdale. “Locul se numea ‘Tres Cerros’ – ‘Trei Dealuri’, era foarte izolat pe-acolo. Nu aveau electricitate, ci un motor pe motorina pe care il porneai si producea curent electric. Curentul era cu portia, o ora-doua seara. Noi i-am ajutat sa faca niste ziduri. Totul era construit din ‘drystone’, lespezi de piatra zidite fara mortar. Am stat vreo luna la ei. La 50-60 de kilometri de ei era un sat cu o mare comunitate hippie, Orgiva. Am fost in vizita. Stateau in rulote si erau cam dezbracati (rade)”. Iar acesta nu a fost singurul contact pe care Andrei l-a avut cu nudismul in calatoriile sale. Odata, isi aminteste el, naviga pe net si se gandea cu amicul sau unde sa mearga: tot la “Tres Cerros” sau intr-o comunitate de oameni, tot din Sudul Spaniei, care locuiau in iurte si mancau “ce le dadea natura”? Au gasit un link spre site-ul personal al unui posesor de iurta. “Am gasit acolo o poza in care avea barba si era nud. Oh my god, la asta nu mergem, am zis”.

Andrei a dat o mana de ajutor si unui cuplu format dintr-un olandez si o englezoaica care inaltasera un “gite”, adica o cabana de munte cu linii traditionale, in Franta. Materia prima erau piatra si lemnul, insa locul arata destul de modern, spune tanarul pitestean. “Era putin mai comercial, pentru ca primeau si turisti. Cea mai funny camera din tot complexul asta se numea ‘Pig Sty’, adica ‘cocina porcilor’, pentru ca exact asta a fost inainte si era partial pastrata. Erau in extindere si le-am mai dat o mana de ajutor. Aveau 60 de hectare si caravane in jurul casei”. Tot in Franta, langa Toulouse, Andrei a lucrat si in fosta moara de apa “Le Moulin Samouillan”, de inceput de secol XX, transformata in hotel de tara, tot cu camere personalizate. Ce l-a incantat a fost faptul ca lua intotdeauna masa cu turistii, ceea ce i-a permis sa cunoasca o gramada de oameni si sa inchege o sumedenie de relatii.

Prin reteaua Help Exchange, cei doi autostopisti romani au ajuns si in Italia, pe proprietatea unui elvetian care preluase o ferma traditionala italieneasca in ruina si o dezvoltase. Facea paste, ulei extravirgin de masline, branza de capra, apoi le vindea. “Daca vrei sa mananci paste, du-te-n Italia. Daca ti se pare ca pana acum ai mancat paste, te inseli, du-te-n Italia sa vezi ce inseamna paste”, indeamna Andrei. Un loc si mai interesant care ii vine insa in minte absolventului de Litere este comunitatea “Friland” din Danemarca, unde a si vazut sloganul “We seek a lower quality of Living for a higher quality of Life” si unde toate casele erau facute cu materiale ecologice.

“Era un sat in care nimeni nu avea pamantul in proprietate. Fac un contract de cesiune pe 100 de ani, apoi pamantul este donat unei organizatii. Si nu au voie sa ia credit pentru case, trebuie sa le faca cu materiale second sau cu cele pe care le au. Strobel house se numesc: case construite din baloti de paie, cu cadru din lemn. Fara ciment, fara adevizi, fara silicon, doar materie prima naturala, in general cat mai refolosita. Multi foloseau lucruri stranse din gunoaie pentru a-si face case”. Aici, Andrei l-a cunoscut pe cel mai “simpatic” om din toate calatoriile sale, un “fost lucrator forestier, actual profesor, comunist infocat”, care i-a spus: “Barbatii sub 100 kg sunt putin efeminati”.

Cu toate acestea, pe primul loc in preferintele sale a ramas o comunitate care ocupa o regiune aproape autonoma, din cate spune pitesteanul – “Cristiana”, din Copenhaga, o baza militara ocupata prin anii ’50 si transformata in comunitate urbana hippie. La iesire scria: “Now you`re entering EU”. “Aici am descoperit si cea mai interesanta strada, ‘Pushers Street’, unde hasisul se vindea la liber, la taraba”. Iar unul dintre proiectele de viitor ale tanarului pitestean este o vizita in “primul loc Co2 Free din Europa”, aflat tot in Danemarca, pe insula Samsoe. Aici, toata energia folosita este 100% verde, fiind produsa de centrale eoliene. Andrei are un motiv destul de clar pentru care viziteaza astfel de locuri, unde sta si cate-o luna: “Daca faci turism de consumatie, nu intelegi foarte mult. Asa, mergi acolo, stai cu oamenii, discuti, mananci ce mananca ei, ai parte de chestiile underground, care sunt the real stuff”.

La final, Andrei Stefan ne ofera si cateva impresii fugare cu tenta de ponturi:

– Cea mai buna bere se gaseste in Belgia si se numeste “Chimay”

– Ca tot e Craciunul, cea mai scumpa bere am baut o in Aarhus, Danemcarca, in localul “Barbar”, si este un Tuborg – Jule Bryg (Christmas Brew), care a costat in varianta draft 8 euro!

– Cea mai buna cafea am baut-o in Italia la subsolul unui hostel de langa lago de Trasimeno. A se consuma cu mandarine

– N-am vazut peisaje mai frumoase decat in Toscana, nici mancare mai buna ca acolo

– Cel mai scump orash – Oslo si la distanta foarte mica – Zurig

– Cei mai preocupati pentru consumul de bauturi alcoolice – locuitorii din Helsinki, Finlanda (“Drink outside the box”)

Tags:



31 de comentarii

  1. Este o experienta foarte interesanta. Ca sa o traiesti trebuie sa fii liber, fara familie, copii, servici. Merita sa o faci pe o perioada limitata. Te intareste ca om.

  2. Interesant spirit de aventura dar chiar sa-l consideram ” urban heroes” ? Mai dificil o sa fie pentru tanarul absolvent cand (daca ) se va apuca de o activitate constanta si aducatoare de venituri.Nu cred ca exista parinti care si-ar dori odrasla,pe care au tinut-o in facultate, globe trotter.Dar, fiecare cu placera sa !

    • mai bine niste obositi cu rate la banca? 🙂

      din cate am inteles eu, parcurgand articolul, este totusi de preferat pt cine incearca o astfel de experienta, sa-si pregateasca cu atentie itinerariul. pe de alta parte o evolutie naturala a celor 2 a fost trecerea catre o forma de ecoturism care mai implica si ceva munca. asta ar trebui sa le dea de gandit celor care cred ca pot sa petreaca perioade lungi de timp fara munca.. nu poti sa te declari eco si totusi sa nu faci nimic util in societate. chiar daca nu mergi cu masina ta, cineva tot arde combustibili, tot ai nevoie de un acoperis deasupra capului, tot tre’ sa mananci undeva..

  3. Folosind si eu couchsurfing-ul, autostopul, si avand contact cu oameni de acest gen, am ajuns la o concluzie: cred ca barbatii zilelor noastre au nevoie de ocazii de a da piept cu greutatile – mai ales aceia crescuti in Europa apuseana – asa ca si le fabrica singuri. Nu am trait razboiul pe care l-au trait bunicii nostri, nici comunismul trait de parintii nostri – asa ca cei mai plini de testosteron se ofilesc intre calculator si masina, si aleg viata de pribeag fara bani.
    [sunt absolut de acord cu aceasta experienta]

  4. Este o experienta obligatorie, accesibila, de bun simt. Ca sa o traiesti nu trebuie sa fii nicicum…doar curios si deschis. Cu copiii in rulota, cu sotia, cu prietenii, singur. Nu exista limite. Si nu te intareste, doar te forteaza sa iti reformulezi toate preconceptiile. Daca am avea un cult al propriilor descoperiri, si nu am mai lua de bune sabloanele ieftine, lumea asta noastra gri de care ne tot plangem ar avea alte nuante. Daca nu umbli de nebun frumos, nici ce ai acasa nu apreciezi fiindca nu ai ochi

  5. Mda. Urban hero. Citez absolventul de Litere: ‘A fost destul de hardcore’. Hardcore e si articolul. Cum poate exista in Romania atata mediocritate ma mira tot timpul.

  6. La Multi Ani! Craciun fericit!
    Am citit articolul, este interesant, si sunt sigura ca s-a rezumat cat s-a putut de mult. Felicitari! As inscri-o la capitolul “viata traita”.Intrebarea mea este insa : CUM ARATA VIATA TA IN AFARA ACESTUI GEN DE EPISOD? Mie imi pare ca este mult prea urbana, si cred ca tocmai de-aia ai ales acest gen de experienta. Poate totusi, gresesc, nu?

  7. fascinant – as recomanda tuturor tinerilor o experienta asemanatoare inainte de a se aseza la casa lor…cred ca este foarte utila si …outside the box.. E ca trasul leului de coada la masai…

  8. Este o experienta de viata grozava. Si eu am facut timp de 6 luni dupa terminarea facultatii turul Europei fara o para in buzunar. Sunt experiente care te schimba pe vecie. Cunosti oameni si locuri la un alt nivel de intensitate. Nu poti compara Parisul vazut in fuga de un turist cu Parisul trait de un “lebenskunstler”

    Excelent articolul si incurajez pe citi mai multi sa isi ia inima in dinti si sa descopere Europa cu rucsacul in spate.

    Cea mai grozava descoperire, de fapt, esti tu insuti. Viata nu va mai fi niciodata la fel.

  9. Fiecare isi cauta rostul vietii! Si sunt putini care o gasesc …

    Cei care traiesc in saracie, aspira la bogatie! Cei bogati, sunt invidiosi pe saraci, crezand ca linistea si pacea lor valoreaza mai mult ca banii.
    Cei care traiesc in lumea a treia … se uita spre Europa, crezand ca noi avem parte de raiul pe pamant. Cei din SUA is lasa in urma bunastarea si se muta in India, ca eroul nostru urban, din articol…

    Fiecare om cauta rostul vietii, dar sunt foarte putini care o gasesc, ptr. ca marea majoritate a oamenilor nu cauta acolo, unde ar trebui …

  10. super! viatza ti-a fost daruita ca s-o traiesti.
    unii inteleg prin asta sa stea in fata televizorului in asteptarea unor povesti ca cea de sus. 😉

  11. atata timp pierdut din viata ca sa aflii care este cea mai buna bere(si il asigur ca nu a baut-o pe cea mai buna),cea mai bun a cafeae si alte lucruri ridicole nerelevante despre Europa.

  12. Cristiana e un loc super faimos. Prima data cand am ajuns acolo erau niste unii in mijlocul comunitati care faceau focul in niste butoaie de metal.
    Am facut stanga imprejur, m-am suit pe bicla si pe aici ti-e drumul. Copenhaga e un oras dragut, cunoscut pentru pistele de biciclisti, mai mult decat pentru Cristiana.
    Inteleg povestea cu hipi, da’ nu e stilul meu de viata. Partea cu ecologia o inteleg mult mai bine, da’ tot nu e stilul meu de viata.
    Eu ma bucur in fiecare zi cand dau de apa calda.

  13. Interesanta experienta, mi se pare o idee buna. Cind mai vad cite un comentariu de la vreun ratat care zice ca astfel de oameni care calatoresc sunt ,, niste odihniti” parca ma infurii. Tot ce este diferit de banalul traseu servici-casa li se pare aiurea.Asa ca mai bine sa nu scrie.

    Felicitari pentru astfel de intiative, numai in felul acesta reusesti sa vezi adevarata lume, adevaratii oameni. Am fost si eu in Copenhaga, nu si la Cristiana si pot spune ca mi-a placut tare mult orasul. Multa verdeata, biciclete, oameni relaxati.

  14. doamneee !!!!!! cum sa ti se para interesant sa faci autostopul in primul rand? fratilor voi sunteti intregi la cap?sau a intrat aventura si boschetareala in voi prea mult? sunt fel si fel de oameni ,poti sa dai peste vreun nenorocit sa te omoare sau sa ti faca rau….sunteti dementi cu totii!! pune ti mana la munk

    • Munca? Pentru cine? Pentru folosul comunitatii? Macar daca ar merita. Muncim pentru a putea trai, iar ei au trait si au ajuns sa spuna povestea.
      Imi pare rau pentru cei cu mintea inchisa. Nu e vina lor. Asa au fost invatati. Doar ei se pot dezvata, dar nu vor 🙂

  15. foarte tare!!! si eu anu asta in 2 saptamani am fost aproape in toata tara cu autostopu si fara nici un ban in buzunar… cred ca ii cea mai tare experienta si chiar aveam de gand sa merg in europa la anu in vara. multi miau zis ca nus intreg la cap, dar ce stiu eu nu stiu ei… respect:))

  16. Intrebare: poza este a lui Andrei Stefan, cel care a facut toata calatoria asta? Pentru ca – incerc sa nu judec aparentele, insa imi e greu – imi pare ca e mai degraba o poza a unui tip care s-ar da cu masina de ultimul racnet pe Magheru decat sa faca autostopul prin Europa si sa doarma la ferma…
    Just my humble opinion…

  17. o asemenea experienta este intr-adevar extraordinara. te ajuta sa iti dai seama ce vrei de la viata la timp. dar am o intrebare: nu credeti ca lucrurile se schimba daca esti femeie? cand citesc articole despre asemenea experiente ma simt al naibii de ingradita fiindca sunt fata

    • Da, asta e prima ingrijorare a unei fete: securitatea. Nu e de condamnat, este indreptatita. Cu toate acestea, sunt mai multe fete plecate cu rucsacul in spate decat baieti. Pana la urma mintea ascutita si intuitia feminina nu pot fi intrecute de nimeni 😉

  18. e intr’adevar o experienta, dar exact ca si antevorbitoarea mea, ma gandesc ca pt o fata e destul de greu..sa zicem ca mai gasesc pe cineva care sa mearga (tot cam greu..) dar mi se pare destul de limitat..in fond, nu prea ma vad ridicand ziduri sau dormind pe jos&stuff.downshifting ca downshifting, but still..
    ideea e buna,vezi locuri, cunosti oameni, iesi din “cutia” ta.si cred ca dai intr’o depresie cand te intorci, damn..oricum, felicitari lui andrei&Co. 🙂

    • singura posibilitate care o vad este sa gasesti o persoana de sex masculin cu care sa mergi…ceea ce e cam greu, cum spuneai 🙂 din pacate nu am niciun frate, ca l-as fi luat cu forta:))

    • Singura depresie care va fi se datoreaza nivelului de gandire din tara. Este un proverb chinezesc care spune ceva de genul: Cel care pleaca nu este acelasi cu cel care se intoarce.

  19. Super tare Andrei! 🙂
    Asa ma bucur cand citesc despre oameni care nu doar viziteaza, ci lasa un pic din ei in locurile in care merg si iau de 10 ori mai mult…
    Si eu tot asa – dupa ce am terminat facultatea de filosofie m-am saturat sa ma gandesc cum e lumea, si m-am dus sa o vad prin ochii mei. Si a fost cea mai faina experienta! Acum sunt intr-o pauza, dar o iau spre India in cateva luni iar. No more Europe for me! 🙂
    Cred ca stiu de ce ti s-a parut tie Christania cel mai minunat loc :))))) E… magic 😉

    Respectele mele, calatorule si ai grija de tine si de prietenul tau!

Reply To lk Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger