Cu 3 milioane în buzunar începi să te simți bine

0

Pe Rareș Moldovan l-ați mai întîlnit aici, ca traducător; Rareș e și eseist, dar  plăcerile lui literare adevărate cred că și le face în poezie; Rareș scrie cu plăcere poezii despre voluptățile copilăriei, ale adolescenței și tinereții  – senzualitatea confuză a unor copii într-un pod întunecat, regăsită peste zeci de ani de doi adulți între care circulă vibrații erotice, abandonarea voluptoasă a adolescentelor groupies, exploziile dopaminergice din zilele cu bani – și plăcerea se transmite la lectură.

 

 

creaklife

 

(mono)

 

 

asta e

pe intenţii, urmele fiecăreia ca un fum

„eşti sensibil… nu?”

ce să răspunzi cum să răspunzi

vocii unei femei mature care trage aer printre dinţi

ridică-te, fă ceva, nu sta aşa în faţa bibliotecii

iei o carte o miroşi

miroase a ciuperci

o închizi

ai în bibliotecă o astfel de carte

aproape ai vrea să i-o întinzi, ar fi

un răspuns definitiv

 

s-a mutat la fereastră

priveşte un nor interminabil şi dinspre ea parcă auzi

bubuiturile unei mici artilerii

i-ai spune ceva dar nu eşti sigur că

„de ce eşti nefericită?”

e lucrul cel mai potrivit

 

pe intenţii

pe nevăzute

de parcă v-aţi căuta în podul întunecat al unei case

nerăsuflând, gata să izbucniţi în râs

podelele de lemn crâcnesc

dar alegeţi să n-auziţi să n-auziţi

până când cine ştie ce parte

va atinge cine ştie ce altă parte

 

 

 

 

safeway funk

 

(US3 – Cantaloop)

 

 

nu mă mai futeţi la cap

 

începe o zi de oţel

 

curieri rapizi îşi vor strecura bicicletele

ochi limpezi vor privi după cururi fetele

limbi vor şterge buzele fără perdea

buze vor spune ăluilalt aşa

„faină pizdă, în pula mea”.

 

„The way I kick the rhymes some would call me a poet”.

 

when you go home

with your saxophone

freci cu degetele peretele gangului

amintindu-ţi că trei tipe şi-un tip au dansat

pe Cantaloop

cu cocktailurile în mîini,

uitîndu-se la ei, uitîndu-se în jur

jazzy jazzy groovy groovy

şi-n timp ce ţineai isonul trompetei

diddi-diddi bop

diddi-diddi bop

şi solista repeta

funky funky

pe fiecare notă puneai un cuvînt

nu

mai

futeţi

la

cap

 

înfăşurat în palton ca Bogart

cu ţigară, cu pălărie

spre casă

în ceaţă, într-o zi de oţel

cu trei milioane în buzunar

începi să te simţi bine.

 

 

groupie

 

(The Libertines, Boys in the band)

 

aşteaptă luni de zile un backstage pass

prietenele ei mai fac rost îl freacă în palmele umede

să se încredinţeze că e adevărat

se întâlnesc la patru în parcare şi stau pe borduri

chinchetesc brăţările pocnesc cutiile de bere

sub bocanc

zvonuri de la concerte

şi acolo au făcut aşa au cântat aia am auzit că nu cică aia s-a lipit de petrecere

şi dimineaţa a zis că nimic poate o muie cu tobarul deci nimic

deşi altele n-au crezut că nimic

aşteaptă autobuzul

din care coboară doar şoferul şi un roadie rânjit

le aruncă şi lor priviri cine ştie poate mai târziu

 

pass-urile sunt veritabile şi mai târziu o să le vâre în ochi

bodyguard-ului ridicându-le ca pe nişte iconiţe laminate

acuma stă şi citeşte de zece ori

no jumping no moshing no crowd surfing

poruncile pe verso care nu-s pentru ea fiindcă ea se va lipi de petrecere

speră

şi se va-ntâmpla ceva

e sigură da poate

 

 


Leave A Reply