Cronicarul din Maramureş: “Eu când auzeam ceva, îmi notam. Creierul e obraznic, reţine, apoi uită”

0

Intru într-o casă mică, fără poartă, şi zeci de ochi mă ţintesc de pe pereţi. Sunt cei cărora Vasile Oanea, un artist de 64 de ani din Breb, un sat din Maramureş, le-a făcut poze pentru o expoziţie foto care a avut loc în octombrie 2013 la Muzeul Naţional de Artă Contemporană (MNAC) din Bucureşti.

Vasile se spală pe mâini la o găleată dintr-un colţ al camerei, zâmbeşte ştrengăreşte şi pune mâna pe un album: “Asta-i o chinezoaică venită în vizită, aici sunt cu un prieten italian, aici prietenul meu, Mircea Cantor, care m-a invitat la expoziţie la MNAC, aici sunt eu şi cu sătenii mei, aici e un om care nu mai e, a murit de tânăr, asta e poza mea de profil de pe Facebook”, îmi explică în timp ce răsfoieşte mai multe albume foto.

R0016414

Îi spun că toţi cei din sat mi-au spus să vin să-l vizitez, că el ştie toate poveştile zonei şi e prieten cu toate personajele din ele. Vasile e cunoscut drept artistul zonei. Îmi spune că scrie de vreo 30 de ani, face poze de 20 şi filmează de 10.

Scrisul

Are vreo 500 de acrostihuri şi alte sute de versuri şi poveşti, dedicate mai ales oamenilor talentaţi. “Mie îmi plac oamenii talentaţi, nu neapărat celebri – talentaţi la sculptură, la vorbă, la orice”, spune în timp ce scoate alte cutii din tezaurul său.

Ne cunoaştem pe 17 ianuarie, imediat după ziua lui Eminescu, aşa că profită să îmi citească acrostihul pe R0016428care i l-a scris poetului. Pentru el, Eminescu a fost cam unic. “Nu există măsură la înţelepciune, dă-l dracu’ pe IQ-ul lor”.

Artistul din Breb a învăţat să scrie la şapte ani şi de atunci nu s-a mai oprit. A făcut opt clase la şcoala din sat şi încă are toate caietele. Scoate dintr-o lădiţă un caiet dictando, cu Eminescu pe copertă şi îmi arată cum îşi făcea temele. “Uite o temă din 13.11.1966. O compunere cu titlul << O întâmplare din viaţa mea >>.” Citeşte şi oftează. Spune că adună tot, ca să le arate şi la alţii că se poate şi să nu strici.

Alături de cele scrise de el, a mai adunat caiete întregi cu lucruri interesante pe care le-a auzit la radio sau la televizor. Are o enciclopedie personală. “Eu când auzeam ceva, îmi notam. Creierul e obraznic, reţine, apoi uită”.

Arhiva lui e casa în care locuieşte singur de când mama sa a murit. Biroul lui e tot în casă, unde scrie aproape zilnic. De exemplu, azi a scris ceva fiindcă azi-noapte l-a durut inima. Nu îmi arată ce, pentru că e încă o ciornă, spune că nu a avut timp să revizuiască. Tot ce îmi spune e că inima lui nu bate mereu bine, aşa i-au zis medicii care l-au consultat. Azi-noapte, inima i-a confirmat ce i-au spus doctorii – “stăteam cu capul pe pernă, să aud. Era un zgomot ca atunci când vin indienii şi scutură pământul. Bătea tare, tare, apoi încet”.

 

 

Mai are şi notiţe despre ce se întâmplă cu lumea din sat, un fel de cronică a satului, spune el.

Cronicarii din Moldova aveau poveşti, el are notiţe: “4 august – a murit careva. A plecat Gheorghe la muncă în Olanda pe un an. A murit Elena a lui Mihai”. Şi tot aşa.

Aceste notiţe îl ajută să vadă ce a făcut şi el. Acum 20 de ani, pe 17 ianuarie era pe deal, era cald. Acum se uită pe geam şi afară e îngheţat. Vezi cum se schimbă timpul.

R0016421

Fotografia

Primul aparat pe care a pus mâna a fost unul pe care l-a împrumutat de la un vecin. A fotografiat câte au încăput pe un film, iar când a mers să-l developeze, era deja îndrăgostit de fotografie. Câteva zile mai târziu s-a dus la Sighet şi şi-a cumpărat primul lui aparat,  pe care îl păstrează şi acum.

R0016396Are peste 700 de filme, pe multe nu mai ţine minte exact ce e, “cine are timp să le scaneze pe toate?”, spune Vasile mai mult pentru el.

Numeşte ceea ce face fotografie documentară. Alţi fotografi fac şi poze urâte, spune şi îmi arată o cană albă pe care e imprimat chipul lui. Nu e mulţumit de cum a ieşit în poza aia. “Eu fac doar poze frumoase, trebuie să cauţi partea frumoasă din oameni, nu să îi desfigurezi. Ei le zic poze abstracte, eu le zic poze urâte.”

Când Mădălin, fotograful cu care sunt, vrea să îi facă o poză, pune mâna pe clop, şi-l potriveşte pe cap şi spune că asta îl reprezintă. Apoi se uită în obiectiv – “îmi spuneţi ce stare să am”.

Vasile Oanea spune că îi place să facă poze, dar în ultimul timp simte că e mai bine cu filmatul, că e mai aproape de realitate.

Spune că munca lui e foarte vastă, asta îi e şi problema “unii au câte un braţ sau o roabă. Eu am vreo două care.”

Are internet din 2011. Atunci i-a făcut cineva, nu mai ţine minte cine, şi Facebook. De când a învăţat să posteze, butonează zilnic. Aşa le ţine pe toate mai ordonate. Sub masa pe care are calculatorul, stau şi câteva dintre lădiţele în care are tot ce a strâns.

Spune că zilnic învaţă câte ceva. Alaltăieri, de exemplu, a învăţat de la un copil că cercul ăla care se învârte pe ecran atunci când pune poze sau videouri îi arată cum se încarcă fişierele.

Se uită la televizor şi are acelaşi zâmbet ştrengăresc pe buze. Pe ecran apar videourile lui de pe Facebook. Roşeşte.

De când stăm de poveşti şi a deschis Facebookul, like-urile curg neîncetat. În câteva minute strânge 100.

Vasile îşi doreşte ca în casa lui să fie făcut un mic centru de cultură a zonei, spune că ăsta e visul vieţii lui. Să nu se piardă nimic, nici după ce el nu va mai putea strânge şi avea grijă de lucrurile astea. “A avut dreptate Eminescu când zicea – cultura e singurul lucru care nu se plăteşte”, spune şi se uită la chipurile de pe pereţi. Îi e frică să nu se piardă, pare că în ziua de azi cultura nu mai e pe locul unu.

Asta e provocarea multor locuri de poveste, cum să aduci oameni pentru ceea ce există și nu pentru ceea ce vor ei să găsească aici, cum să schimbi ceea ce nu funcționează, fără să afecteze toată magia locului. Vasile Oanea lucrează zilnic la conservarea pe film sau pe hârtie a vieţii din Maramureş. Când îl însoţesc la târgul care se ţine săptămânal în Ocna Şugatag, la mai puţin de zece km de casa lui, vine cu un plic în care are poze făcute chiar şi cu luni înainte. Oamenii vin la el bucuroşi să-şi ia amintirea.

R0016727

 

R0016744

 

R0016758

 

R0016678

Fotografii de Mădălin Nicolaescu

 
Mai multe informații de călătorie despre destinația Maramureș găsiți aici.
Informații despre alte destinații pentru ecoturism din România găsiți aici.


Descoperă Eco-Romania este o inițiativă a Asociației de Ecoturism din România de dezvoltare și promovare a ecoturismului.
Fundația Friends For Friends și Think Outside the Box în parteneriat cu Asociația de Ecoturism din România prezintă proiectul editorial #descoperaecoRomania, din cadrul programului Policlinica de Marketing si Comunicare pentru ONG-uri (un proiect marca FFFF finanțat de Romanian American Foundation).
Identitate vizuală de Tudor Prodan.

Leave A Reply