Criza vârstei mijlocii este un mit

2

O spaimă bântuie subconștientul omului, de regulă al bărbatului, ajuns la vârsta de 35-40 de ani: apropierea îmbătrânirii și, în cele din urmă, a morții. Oprește alarma dimineața, se uită în gol în farfurie, la micul dejun, își îmbracă costumul cu un look obosit, apoi pornește să înfrunte rutina zilnică. Și o ține tot așa până când, într-o bună zi, devine conștient de faptul că este muritor (sau începe să-și piardă părul) și încearcă să compenseze trecerea anilor investind într-o mașină nouă și puternică, căutând iubire ilicită sau renunțând la slujbă. E vorba de ceea ce specialiștii au numit „criza vârstei mijlocii”, pe care tot specialiștii o numesc acum un mit.

În anul 1965, psihologul canadian Elliott Jaques folosea termenul de „criza vârstei mijlocii” pentru a descrie trauma resimțită de numeroase persoane din societatea occidentală în jurul vârstei de 35 de ani, atunci când ajung să își facă un prim bilanț, mai serios, al vieții. Cei mai afectați în acest caz sunt, se pare, bărbații, care încep să se întrebe dacă viața lor are sens, dacă ce au realizat până atunci pe plan sentimental, social sau material este suficient. Apare astfel un puternic sentiment de panică, de anxietate și de aici nevoia de compensare a realității: una sau mai multe aventuri extra-conjugale (care se pot încheia cu o nouă căsătorie, cu o persoană mai tânără) sau achiziționarea de mașini ori motoare cât mai puternice, tunate în culori intense, care să echilibreze astfel monotonia vieții.

„Este un bun subiect de roman sau de film, însă nu este tocmai un termen corect”, spune psihologul Margie Lachman, de la Universitatea Brandeis din Massachusetts, pentru publicația Livescience. „Nu există un anumit moment în viață care să te predispună la criză”, completează Alexandra Freund, cercetător al speranței de viață la Universitatea din Zurich, Elveția. „Pot exista momente în care lucrurile sunt problematice, în care apare o tulburare foarte mare în viață. Oamenii trăiesc astfel de crize, însă nu au nici o legătură cu vârsta”. Astfel de crize sunt declanșate de regulă de evenimente care pot avea loc la aproape orice vârstă, cum ar fi schimbarea carierei, moartea unui prieten sau a unei rude ori o boală.

Una dintre concepțiile greșite este cea că criza vârstei mijlocii este declanșată de realizarea subită că valorile și aspirațiile tinereții au fost abandonate pentru unele mai confortabile și mai ușor de atins, de faptul că persoana respectivă „s-a vândut”. Specialiștii spun că nu e chiar așa. În cadrul procesului de înțelegere a sinelui, tinerii își fixează anumite obiective și valori. După etapa adultă a tinereții, însă, personalitatea începe să fie relativ stabilă și rămâne așa pentru tot restul vieții, din câte au observat noile cercetări. În ceea ce privește obiectivele, cele noi sunt de regulă variații ale celor originale și sunt aliniate valorilor de bază ale unei persoane, explică Alexandra Freund. Nu valorile sunt cele care se schimbă, ci abordarea lor.

Unele culturi nu au conceptul de „vârstă mijlocie”, ce să mai vorbim de cel de „criza vârstei mijlocii”, arată o carte publicată în 1998 – „Bine ați venit la vârsta mijlocie! Și alte ficțiuni culturale”. În culturile vestice, în schimb, vârsta mijlocie definește de regulă perioada cuprinsă între vârsta de 30 și cea de 75 de ani. Însă Margie Lachman și Alexandra Freund spun că vârsta nu este cel mai bun indicator, ci activitatea din cadrul nișei sociale. La vârsta mijlocie, oamenii au de regulă relații mai apropiate atât cu oameni mai tineri, cât și cu oameni mai în vârstă decât ei și au tendința să se axeze pe contribuții pozitive aduse societății.

Etapa de mijloc a vârstei adulte aduce cu sine un mai mare simț al controlului decât alte perioade ale vieții, pe când etapa adultă a tinereții reprezintă de obicei o perioadă de caznă, iar cea a maturității târzii este una a pierderilor în materie de job, sănătate și prieteni. Cea mai obișnuită nemulțumire a vârstei mijlocii nu este plictiseala, cum se tem mulți oameni tineri, nici sentimenul crizei. „Oamenii sunt experți ai sinelui la această vârstă”, spune Freund. „Știu ce e bine și ce e rău pentru ei. La vârsta maturității mijlocii trăești viața din plin. Ai realizat multe în plan profesional, copiii tăi cresc, ești sănătos și ai mai multe resurse decât atunci când erai student. Nu există prea multă mortalitate în cercul tău social. Știi unde te îndrepți și nu îți mai pui întrebări tot timpul”.

Menopauza, andropauza sau moartea unui părinte sunt fenomene care au loc adesea la vârsta mijlocie, însă nu toată lumea le percepe ca fiind negative. Menopauza, de exemplu, poate conduce la o viață sexuală nouă și înfloritoare. Plus că, în cadrul unui studiu, când oamenii au fost întrebați la ce vârstă ar vrea să se întoarcă, majoritatea au ales-o pe cea de 40 spre 50 de ani. Mai departe, promotorii teoriei crizei vârstei mijlocii îi vedeau pe bărbați ca pe niște adolescenți târzii, însă cercetările recente arată că aceștia sunt la fel de autoreflexivi ca și femeile și că nici unul dintre cele două genuri nu este înclinat înspre crize care aduc schimbări profunde în viață când ating o anumită vârstă. În ceea ce privește spaima morții, aceasta apare de regulă în adolescență, când oamenii își dau seama că vor avea și ei parte de ea. În etapa de mijloc a maturității oamenii sunt prea ocupați pentru a avea pe cap și moartea.

Sursa: Livescience

Foto: Flickr/Ed McAskill

Citiți și:

Mituri despre sinucidere

Există și pensionari optimiști

Tags:



2 comentarii

  1. Pingback: Tweets that mention Criza vârstei mijlocii este un mit » Think Outside the Box -- Topsy.com

  2. Pingback: Criza vîrstei de mijloc e o păcăleală | TOTB.ro - Think Outside the Box

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger