Că adolescenţa e o stare de nebunie, temporară în cazurile fericite, o ştim toţi. Dar cînd spunem asta, de obicei o facem în glumă, metaforic. Cercetătorii creierului sunt însă foarte serioşi cînd spun că mintea adolescentului e specială.
Neurologul Adriana Galvan de la Cornell University a coordonat un studiu în care a comparat creierele adolescenţilor cu cele ale adulţilor şi ale copiilor. Galvan a descoperit că adolescenţii nu-şi pot găsi plăcerea în activităţi care sunt doar mediocru recompensatoare. Copiii se simt recompensaţi de la te miri ce, creierele lor se aprind ca nişte instalaţii de pom indiferent cît primesc. Centrele recompensei din creierele adulţilor se activează în funcţie de ce primesc: un bănuţ auriu, plăcere mai puţină, o grămadă de monezi de aur, multă plăcere.
Creierele adolescenţilor nici măcar nu pîlpîie dacă recompensa e mică sau mediocră. Adolescenţii vor totul sau nimic, iar cînd primesc recompense uriaşe, creierele li se aprind mult mai intens decît cele ale copiilor sau ale adulţilor.
Aceste modele de reacţie sunt în esenţă aceleaşi cu cele ale dependenţilor de droguri. La aceştia, centrul recompensei nu poate fi stimulat de doze mici, au nevoie de cît mai mult ca să simtă plăcere.