Un fel de Einstein al neuroștiințelor, Antonio Damasio s-a remarcat prin studiile în domeniul fenomenelor conștiinței, dar și prin articularea rolului stărilor noastre interioare, al emoțiilor si al fenomenelor organice în procesele cognitive complexe și comportamentul uman. Din perspectiva sa, stările (feelings) reprezintă relația extrem de complexă și încă misterioasă dintre creier și corp, dar și sursa unei componente importante a ceea ce numim cunoaștere.
de Ana Iorga (Buyer Brain)
Foarte multe organisme dau dovadă de (un anume tip de) inteligență sau comportament coerent fără a avea un creier, în sensul în care vorbim în general despre acest organ.
În cea mai populară carte a sa, The Self Comes to Mind, Damasio lansează “ipoteza markerului somatic”, aratând faptul că emoțiile, senzațiile și stările stau la baza conştiinței umane și a cunoașterii. Toate procesele cognitive pe care oamenii le-au dezvoltat ulterior pe scara evoluției se bazează pe și sunt influențate de starea generală a organismului. Din această perspectivă, domenii care țin de persuasiune precum (neuro)marketing urmăresc favorizarea manifestării unor anumite preferințe în procesul deciziilor de cumpărare sau in alte situații similare. Preferința sau înclinația către anumite lucruri în defavoarea altora este, cel puțin teoretic, rezultatul unui proces rațional bazat pe o cunoaștere corespuzătoare. De cele mai multe ori însă, suntem presați de timp și circumstanțe și lipsiți de informațiile care ne-ar putea ajuta să luăm o decizie rațională.
Pe de altă parte, suntem dotați cu un mecanism de luare a deciziilor și exprimare a preferințelor intrinsec propriului corp, anterior fenomenelor de gândire sau conștiință. Deși majoritatea studiilor din neuroștiințe s-au concentrat asupra cortexului, Damasio susține faptul că cercetarea în neuroștiințe trebuie să se concentreze pe mecanismele care au dat naștere cortexului cerebral și cu care acesta se află în strânsă legătură. Aceste mecanisme asigură, în mare parte, fenomenul de homeostazie, sau menținerea în echilibru a proceselor vitale și conservarea vieții. Cunoașterea și rațiunea sunt importante mai degrabă în contextul civilizației și în realitatea socială.
Suntem în general obișnuiți să asociem creierul cu procese cognitive complexe care au loc în neocortex, uitând de contextul biologic al apariției și dezvoltării acestui organ: reglarea proceselor vitale (homeostazia) și procesele ce țin de managementul vieții (metabolism, mecanisme de apărare, continuarea speciei, mecanisme sociale, etc). Chiar dacă nu este evident la prima vedere, procesele sociale complexe au, de asemenea, ca motor homeostazia (la fel ca și la alte specii de animale).
Homeostazia, fenomenul care asigură funcționarea proceselor cerebrale in parametri normali, reprezintă un set de programe ce nu implică deliberare. Suntem dotați din naștere cu sisteme ce aplică anumite tipuri de programe pentru a rezolva probleme ce țin de supraviețuire. “Dacă ești animal, nu pui o haină pe tine când ți-e frig, pentru că ai un alt program pentru asta. Programele de bază sunt pre-setate, înnăscute, însă pot deveni mai complexe – de exemplu, programele socio-culturale se afla într-un continuu proces de up-datare (economia, etica, religia, justiția, marketing-ul etc.). Însă toate aceste programe, în toată complexitatea lor, sunt dezvoltate în forma programelor inițiale, specifice homeostaziei”, a explicat Antonio Damasio la Forumul de Neuromarketing de la începutul acestui an organizat de NMSBA (Neuromarketing Business and Science Association) la New York. Înclinațiile noastre, precum și motivația, voința sau emoțiile sunt “programe sau secvențe de acțiuni pre-stabilite, iar noi nu avem control asupra felului în care au fost implementate. Le poți însă controla și chiar remodela, pe măsură ce le conștientizezi, le înțelegi mecanismele și alegi să nu dai curs unora dintre ele. Poți, de exemplu, să-ți inhibi o înclinație pe care, la nivel socio-cultural, o găsești inacceptabilă”, subliniază Damasio.
Joaca, de exemplu, este esențială pentru dezvoltarea umană, la fel și muzica sau poveștile. Emoțiile de bază (dezgust, frică, bucurie, furie) țin de procesele homeostazice fiziologice, însă există și o formă de homeostazie socială, ce ține mai degrabă de specie decât de individ (jenă, rușine, mândrie, compasiune, admirație etc.), iar fiecare dintre acestea conțin propriul set de acțiuni. Decodarea acestor programe reprezintă cheia înțelegerii comportamentului uman, iar domenii precum neuromarketingul aduc plus valoare cercetării prin paleta bogată de cazuistică pe care studiile de profil le oferă.
Programul de frică, de exemplu, nu reprezintă un reflex, ci mai degrabă un concert de elemente care se întâmplă în permanență, într-un ritm extrem de accelerat (activitate subcorticală, ce poate fi observată doar cu ajutorului RMN-ului funcțional). “Astfel de programe sunt declanșate fie de o cauză internă (sete, furie), fie de una externă (detectezi o schimbare în mediul apropiat). Creierul monitorizează în permanență atât lumea interioară cât și pe cea exterioară, iar emoțiile sunt produsul acestei monitorizări. Stările noastre (feelings) au rolul de a ne orienta atenția spre interior, astfel încât să putem delibera, învăța și înțelege realitatea. Deși sunt cu un pas în urma emoțiilor, nu putem vorbi doar despre emoții pentru a înțelege comportamentul uman”, a subliniat Damasio în cadrul prezentării de la New York.
Cu toate că insula reprezintă regiunea creierului implicată cu predilecţie în manifestarea unor stări negative, experimentele clinice au demonstrat că extirparea acesteia nu determină dispariția stării interioare a pacientului. Cortexul cingulat anterior preia funcția controlului stărilor și emoțiilor. Însă dirijorul întregii orchestre este trunchiul cerebral, poarta de legătură sau, mai degrabă, canalul de comunicare între corp și celelalte regiuni ale creierului. Înțelegerea legăturii extrem de complexe intre minte și corp ar putea explica numeroase fenomene precum manifestările psihosomatice, apariția bolilor, dar și procese precum luarea deciziilor sau formarea culturii și civilizației umane.
Înțelepciunea populară care susține că în spatele fiecărui simptom sau afecțiuni se poate ascunde o suferință mai adâncă, de natură emoțională, sau că în spatele unei stări de indispoziție se poate ascunde o deficiență în organism este azi o banalitate medicală. Cu toate acestea, foarte puțini oameni acordă o importanță egală igienei mentale și emoționale comparative cu cea corporală, deși acestea i-ar putea scuti de mai multe neplăceri. Relația dintre creier și corp și felul în care aceasta ne influențează atât manifestările de patologie cât și deciziile care ne configurează cursul vieții nu este încă pe deplin înțeleasă nici în mediile științifice, însă rezultatele cercetării în acest domeniu au potențialul de a ne îmbunătăți semnificativ calitatea vieții.