Copilul din tine se descoperă pedalând prin Europa

A plecat cu 200 de euro de acasă, din Bacău, dar cu ajutorul românilor pe care i-a întâlnit pe drum, impresionați de curajul lui de a-și lua lumea-n cap fără un plan B, a făcut peste 50.000 de kilometri pe bicicletă prin Europa. Anton Duma a fost ales, în 2011, unul dintre cei 10 eroi din campania “Eroi pentru România”, realizată de Discovery.

Noi l-am prins când era la Vilnius, în timp ce-și număra banii pe care-i are de ajuns acasă – 81 de euro. Expedițiile pe două roți sunt visul lui din copilărie, dar abia târziu s-a încumetat să lase tot și să plece la drum.

Acum are 50 de ani, iar în urmă cu cinci ani a decis să pornească cu bicicleta prin lume pentru prima dată. “Nu mă mai regăseam, a urmat un declic și mi-am zis gata, vreau să plec. Mă urmărea visul din copilărie, dar nu i-am dat voie copilului din mine să plece, eu am ascultat vocea care îmi spunea du-te la școală, fă armata, căsătorește-te, fă bani”, povestește Anton.

În 2008, și-a părăsit slujba din Italia și a pornit într-un prim tur pe bicicletă, străbătând 6.700 de kilometri. A ajuns și prin Paris, unde copilul din el s-a bucurat să vadă Turnul Eiffel, pe care și-l amintea de la Teleenciclopedia. Când șeful său din Italia l-a întrebat de ce pleacă și i-a spus – “Ca să nu fiu ca tine: am de toate, dar nu am nimic”.

Întors în țară, s-a decis să organizeze o expediție mai amplă și a căutat în zadar sponsorizări și sprijin real. Până la urmă, a pornit, un an mai târziu, tot pe cont propriu, cu 50 de euro obținuți de pe niște echipamente vândute și 150 de euro împrumutați.

De data asta, și-a propus să descopere ce citise doar în cărți și să se cunoască pe el. “Am vrut să aflu despre mine, să aflu pentru ce am venit pe pământ, care e misiunea, nu mai voiam o viață instinctuală. Aveam în mine o chestie, că pot mai mult, dar nu știam care e direcția încă”, spune Anton, care se consideră adept al șamanismului.

“Prima experiență adevărată a fost în Grecia. Mergeam pe bicicletă, era foarte cald, dintr-o dată am simțit o stare de bine, de foarte bine, și aveam senzația că bicicleta, șoseaua și cu mine eram unul. Aveam 45 km/h, o viteză pe care poți să o obții doar pe o cursieră fără bagaje, dar eu aveam multe bagaje și nu reușeam să merg cu mai mult de 20-25 km/h de obicei. Tipn de câteva minute, n-am simțit oboseala și simțeam că pot și mai mult. Asta voiam să obțin. Starea de nimic, de unificare. (…) Îmi imaginam un lac unde să campez și să fac baie, era o dorință, dar nu știam ce urma pe traseu. După 5 km, am văzut lacul. De atunci, mi-am dat seama că gândurile pot deveni lucruri”, povestește Anton.

După 18 țări și multe întâlniri cu oameni care l-au ajutat să ajungă mai departe, s-a întors în țară, iar în 2011 a pornit într-o nouă expediție, prin care își propune să promoveze imaginea României în lume. A plecat spre centrul Europei, iar acum se află în nord, respectiv în Lituania. Mai are de străbătut Polonia, Ucraina și Republica Moldova, după care se întoarce acasă, la Bacău. Nu știe însă când se va întâmpla acest lucru, pentru că nu are niciun program. “Nu știu ce fac mâine, peste o oră. Nu e prestabilit nimic. Nici nu știu câți kilometri sunt până acasă. Nu depind de nimeni; dacă îmi place un loc, mă opresc, asta înseamnă călătoria lăuntrică. Pot să facm 40 sau 100 km într-o zi”, mai spune biciclistul.