Părinţilor le place să creadă că se prind uşor cînd sunt minţiţi de copii. Psihologia experimentală le demonstrează că nu prea.
Doctorul Victoria Talwar e unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti în comportamentul copiilor. Un experiment al institutului pe care îl conduce i-a pus pe mulţi părinţi într-o situaţie jenantă: au aflat că nu ştiu prea multe despre copii.
Părinţii care s-au oferit voluntari pentru experimente intrau pe uşa institutului încrezători în capacitatea lor de a detecta minciunile propriilor copii. Doctorul Talwar îi filma pe cei mici în timp ce răspundeau la mai multe întrebări şi apoi le arăta părinţilor înregistrarea. Adulţii detectau atît de rar minciunile, că ar fi mai multe şanse dacă ar fi făcut-o pe ghicite.
Talwar a deconstruit cîteva mituri importante despre minciunile copiilor: fetiţele mint mai puţin decît băieţii (sunt la fel de mincinoşi), copiii mai mici mint mai mult (opusul e adevărat), copiii introvertiţi nu prea sunt de încredere (de fapt, acestora le lipsesc talentele de socializare şi se descurcă mai greu să mintă).
Copiii, conform descoperirilor lui Talwar, încep să mintă mai serios de pe la 4 ani, iar cei care au fraţi mai mari învaţă chiar mai devreme. Cu cît se pricepe mai bine un copil să distingă între minciună şi adevăr, cu atît va fi înclinat mai mult să mintă.
Copiilor li s-au spus poveşti moralizatoare despre minciună, pentru a se observa dacă acestea au efect asupra comportamentului. Una dintre ele a fost povestea cu George Washington şi cireşul. Cînd era mic, Washington a tăiat un cireş de mare preţ pentru tatăl său. Cînd i-a mărturisit tatălui fapta sa, acesta l-a lăudat pentru onestitate, spunîndu-i că aceasta e mai preţioasă decît toţi cireşii din lume. Povestioara i-a determinat pe băieţi să mintă cu 75% mai puţin, iar pe fete cu 50%. În schimb, povestea băieţelului care striga că vine lupul nu a avut nici un efect moral, dimpotrivă, a crescut uşor numărul de minciuni spuse de cei mici.