Copii-vedeta sau doar copii?

6

Costumele sunt cu mult sclipici, gesturile de o naturalete uneori fortata si, desi trupurile le sunt firave, se straduiesc – cel mai adesea – sa semene cu oamenii mari. Spre deosebire de serbarile in care copiilor le sunt puse in evidenta si incurajate trasaturile specifice varstei, copiii care joaca un rol de vedeta par adesea intr-un rol nefiresc. Se spune ca nu e bine sa te joci cu sufletul unui copil. Insa, cum este mai bine: un suflet de copil lasat sa se dezvolte natural sau unul influentat de presiunea adultilor?

de Timea Racz

Mai in toate gradinitele se organizeaza festivitati de Craciun, ca si de Ziua Mamei sau la terminarea anului scolar. Parintii si bunicii izbucnesc in lacrimi atunci cand “comoara familiei” recita o poezie sau canta o colinda. Copiii sunt diferiti, desigur, unii tin sa fie in centrul atentiei si tot timpul sunt dispusi sa se manifeste cumva. Altii, in schimb, nu pot fi convinsi sa spuna o poezioara nici cu cele mai tentante promisiuni.

Am putea gandi ca, pentru un copil care se simte bine daca toate privirile se indreapta spre el, participarea la un concurs pentru tinere talente sau la o prezentare de moda este la fel ca si un spectacol de gradinita sau la scoala primara. Ca doar esenta e aceeasi: trebuie sa se pregateasca, sa exerseze, stie ca il vor privi o multime de straini si asteapta sa auda: <<tu ai fost cel mai bun>>! Insa nu este un secret ca pregatirea pentru diversele faze ale
unui concurs e grea si nu se poate compara cu cele 1-2 doua ore pe zi, timp de doua saptamani, dinaintea spectacolului de la gradinita.

Concursurile tv, roluri in filme sau, mai rar, niste talente deosebite, au dat la iveala in spatiul public la o multime de copii renumiti. Dintre actorii minori ii putem numi pe Shirley Temple, Drew Barrymore sau Macaulay Culkin. In Romania cea mai faimoasa este acum Cleopatra Stratan, fiica cantaretului moldovean Pavel Stratan, care a debutat cu un album la varsta de numai trei ani. In Ungaria, o recenta descoperire este Luszi Toth, care a devenit cunoscuta in emisiunea Megastar.

Insa nici micile vedete nu sunt ferite de comentariile din presa, in special daca ofera motive reale pentru articole. Spre exemplu, presa din Ungaria a scris mult despre crizele de isterie ale lui Luszi, iar cea internationala a discutat pe indelete despre casatoria si divortul timpuriu ale lui Macaulay Culkin sau despre problemele legate de droguri ale lui Drew Barrymore.

Nici concursurile de frumusete pentru copii nu sunt rare. Acestea se pot desfasura in mai multe feluri, dar exista pentru toate grupele de varsta. La concursurile pe internet, pe baza de votul publicului, de obicei nu apare copilul in sine, doar poze cu bebelusi sau prescolari. Insa mai multe agentii de fotomodele s-au profilat in special pe copii si adolescenti, dar aici situatia este diferita. Iar in faimoasa emisiune din Statele Unite, Toddlers and Tiaras, fetite de 5-6 ani poarta haine, machiaj si coafura de adulti.

Un text de pe site-ul unei agentii de fotomodele din Ungaria spune: „Pentru un copil obisnuit, modelling-ul, scena, lumina reflectoarelor par un vis de neatins! Totusi, in multe reclame apare un copil care, nu demult, nu se deosebea cu nimic de copilul dvs. Atunci de ce sa nu fie copilul dvs tot atat de cunoscut si iubit?”. Acest mesaj se adreseaza orgoliului parintesc, si aparent totul se face in beneficiul copilului, care ar trebui sa primeasca numai ce e mai bun.

In acelasi timp, agentiile spun ca recunosc cazurile in care parintele vrea doar sa isi realizeze neimplinirile prin intermediul propriului copil, si ca in acest caz acestia nu sunt acceptati. In aceasta formulare, rolul principal revine tot copilului, in timp ce despre castigurile materiale nu se spune nicio vorba.

Ce efect are asadar aparitia pe scena asupra copiilor? E suficient sa spunem: copiii trebuie sa ramana copii si astfel sa-i privam, poate, de niste oportunitati? Se creaza dependenta de astfel de situatii? Nu exista totusi copii care au un talent deosebit si acesta trebuie cultivat?

In “Pro si Contra” de saptamana aceasta incercam sa reflectam asupra acestor aspecte cu ajutorul Adrianei Magura, psihoterapeut, si al actorului Liviu Manolache.

[coloana]

Pericolul “sinelui fals”

Adriana Magura
Psihoteraput specializat in psihanaliza copilului si adolescentului

Tema acestei dezbateri ne ofera un bun prilej sa ne uitam in “maruntaiele” unor situatii care pot lasa urme mai mult sau mai putin durabile pe scena vietii publice, insotite uneori si de urmari pe scenele vietii personale. In orice tabara ne-am situa, avem la dispozitie atat exemple memorabile, care sa ne sustina opinia, dar si contraexemple de aceeasi notorietate.

Va spun din capul locului ca talentul si dorinta de exprimare a copilului, aduse impreuna cu maturitatea si puterea parintelui intr-o relatie sanatoasa de iubire, respect reciproc, condimentate cu putina sansa, constituie parte importanta din ingredientele unei retete reusite de “mica vedeta”. Desi pare ideala, am cam zarit-o (fara a o verifica, desigur) in lumea scenei autohtone. Va ganditi si voi tot la micuta Cleopatra Stratan?!

Ca simplu iubitor de arta, de frumos, imi e greu sa-mi imaginez o lume a scenei lipsita de aportul copiilor, insa ca profesionist nu pot pierde din vedere costurile interne ale unui astfel de copil-vedeta care se pot sau nu contrabalansa cu beneficiile.  Vreau sa pledez pentru frumosul atat cel de pe scena, cat si cel din culisele vietii micutului artist. Daca e posibil? Sau poate mai corect ar fi sa ne intrebam cum poate deveni posibil?

Un bilet sigur catre un traseu sinuos si dureros al copilului aspirant la statutul de vedeta este imaturitatea parentala. O marca distinctiva a imaturitatii adultului in acest caz o reprezinta modalitatea de a actiona impulsiv, sub presiunea unor frustrari, fantasme, dorinte, complexe personale si, astfel, nu se va face o alegere pentru copil, ci va fi “un imperios trebuie”.

O nevoie nu lasa loc de reflectie, ci se vrea stisfacuta cu orice pret si prin orice mijloc, fara a tine cont ca e vorba de a-ti sacrifica propriul copil. Din aceasta categorie putem vedea parintii “vanatori de ocazii” in care sa-si expuna copiii, mereu furiosi ca acestea nu le aduc micutilor vedetismul sperat, cuantificat in cereri din ce in ce mai multe si mai importante ale aparitiilor.

Riscul privit de la nivelul copilului este ca presiunea parintilor sa sape o albie paralela cu cea pe care copilul ar avea-o disponibila in mod natural. Asa apare “sinele fals” o personalitate care, desi frumos impodobita si costruita din afara, se umfla ca un zmeu in lumina reflectoarelor, iar cand aceastea se sting sau dispar pentru o vreme cade la pamant fragila si fara sens.

Deci, a cui e nevoia de a fi vedeta? Care e  motivatia, scopul alegerii unui astfel de traseu pentru copil?  La nivel parental s-a facut o alegere in cunostinta de cauza care presupune asumare si constienta atat a costurilor, cat si a beneficiilor?

Mergand mai departe in reflectiile noastre despre posibilitatile ca mica vedeta sa fie nu numai celebra, dar si un copil care sa aiba sansa sa se formeze implinit si sanatos, ajungem la o  alta componenta absolut necesara pe care mediul trebuie sa i-o ofere acestuia pe tot parcursul ascensiunii sale. Aceea de filtru intre realitatea dura a lumii show-bizului si lumea in dezvoltare a copilului. O povara prea grea pe umerii inca cruzi ai copilului ii poate lasa acestuia o “cocoasa” pe viata. E capabil parintele/impresarul sa-i dozeze copilului responsabilitatile unei cariere de vedeta astfel incat acesta sa nu se simta epuizat, exploatat, strivit? Poate parintele sa puna limite unei betii a scenei? Dar celor care vad pe fruntea copilului “subiect de presa”, “sursa de bani”…etc?.

Sa nu uitam ca, in mod natural, copiii au nevoie pentru a creste si a-si forma o stima de sine sanatoasa, indiferent daca se simte sau nu prezenta unui talent care sa curga prin ei, de:  iubire, sustinere, atentie, valorizare, recunoasterea a ceea ce pot, respect pentru ceea ce sunt, apreciere pentru ceea ce daruiesc, iar cand  isi pun aceste baze de acasa copiii vor  fi “imunizati” in fata marelui pericol de a cauta cu aviditate sa-si umple un mare gol prin “faima”.

Aici se origineaza dependenta de ceilalti, de lumea stralucitoare a scenei care sa confirme, sa valideze permanent ceea ce fiinta nu poate doar prin ea insasi si tot de aici isi trag seva multe dezechilibre cu final tragic din lumea lor…a vedetelor.

Talentul este o parte pretioasa a personalitatii copilului. Iar daca ajungem la concluzia ca acest talent este profitabil sa fie fructificat intr-o cariera de vedeta, atunci ne ramane sarcina sa luam in calcul cu aceeasi responsabilitate si celelate componente ale fiintei in formare pentru a-i cultiva si valorifica astfel intregul, sa poata fi numit “vedeta autentica”.
Va urez constienta, bucurie si libertate de a va alege rolurile pe care viata cotidiana vi le pune la dispozitie, amintindu-va ca, indifierent de orice, ne suntem datori noua insine!

[coloana]

Talentul trebuie sa primeze

Liviu Manolache
actor, Mamaia Copiilor

Impresiile mele generale despre copiii care se prezinta la Mamaia Copiilor sunt din ce in ce mai bune si spun aceasta datorita evolutiei timp de zece ani a multor copii care sunt vizibil marcati in bine de aceasta preocupare, ce o reprezinta muzica. In fiecare an audiem cateva sute de copii din toate cele 22 de centre zonale prin care trece festivalul.

Desigur, sunt varste diferite, copii diferiti din multe puncte de vedere, de la zona geografica la posibilitatile materiale, de la valoarea educatorilor la interesul parintilor. Talentul este cel ce primeaza in selectie, adica o intonatie corecta, o buna prezenta scenica, o buna intelegere a textului si, nu in ultimul rand, spontaneitatea, farmecul personal si, pentru copiii mai mari, frumusetea timbrului vocal, inca in formare.

Multi copii au calitati artistice, numai ca ele trebuiesc descoperite si stimulate. Toti copii care au trecut pe la festival sunt mult mai comunicativi si mai sociabili decat ceilalti. Secretul il constituie educatia si cu ajutorul artei interpretative. Nu de pomana in occident se preda drama ca obiect obligatoriu.

Copiilor, in primul rand, le place aparitia pe scena, atata timp cat aceasta placere le este insuflata de mediul in care traiesc. Tuturor ne place sa fim in centrul atentiei, sa fim mici vedete, sa primim aplauze. Dar, mai tarziu, cind devii constient de ceea ce faci si de importanta impactului asupra privitorului, apar emotiile, responsabilitatea si nu de putine ori tracul. Dar mai apare ceva – suficienta, aceea etapa in care cornitele au luat amploare si succesul ne ameteste. Aceasta stare duce din pacate la esec. Atunci multi parinti si candidati nu pricep de ce nu mai au  aceleasi performante.

Majoritatea parintilor se manifesta normal in raport cu aparitia copiilor pe scena, gandindu-se la educatia copilului si nu la viitorul lui artistic, mai ales cand este vorba de copii mici, pana in 10 ani. Dupa aceasta varsta, daca performantele incep sa apara, desigur multi parinti incep sa investeasca in dezvoltarea copilului, in stimularea si cizelarea talentului. Sunt si parinti care din talentul copilului  incep sa faca o afacere, punand in pericol viitorul acestuia.

Mai sunt si asa-zisi producatori care doresc sa profite de familie si copil, pe care il transforma in marfa. Mai mult, au aparut tot felul de festivaluri in care scopul principal este afacerea si nu performanta, profitandu-se de dorinta unor parinti de a-si vedea copilul pe scena. Acestea pot compromite, prin dezamagire ori incompetenta, ideea de competitie reala.

Timp de zece ani, festivalul nostru a format copii si adolescenti care au confirmat valoarea si care astazi isi reprezinta cu cinste generatia. Noni, Aky…unii reprezinta tara in festivaluri internationale. Altii sunt studenti la conservator, dar cei mai multi – si aceasta este marele castig – sunt acum foarte buni in domeniile pe care le-au ales, care s-au educat si cu ajutorul muzicii. Intr-o perioada in care arta reala este in cadere, ideea de cultura si de pastrare a unei identitati culturale este tot mai arzatoare.

Asa cum am spus, sunt foarte multi copii care-si doresc sa fie pe scena, dar si multi parinti care-si forteaza copii sa faca ce ei nu isi doresc. Din acele cateva sute de participanti ii alegem pe cei mai talentati, care mai trec si ei prin a doua preselectie, cea finala, in urma careia raman pentru finala mare acei copii ce s-au prezentat cel mai bine. Exista si momente cand pentru cateva sutimi unii concurenti nu trec, dar asa este in orice competitie.

Sunt si copii care nu prea au ce cauta la prima preselectie, dar nu descurajam pe nimeni. Cu sufletul unui copil nu trebuie sa te joci. Chiar daca nu au reusit, unii trebuiesc stimulati pentru a se deschide, altii, al caror auz nu este perfect, trebuiesc indrumati cu grija, dar nu inhibati. Exista si cazuri in care parintii sunt foarte insistenti.

Pe copiii care nu trec de preselectie, ii vedem ca posibili finalisti prin perseverenta si pregatire. Sa nu uitam ca unii concurenti pica la cateva sutimi. Avem multe exemple de copii care au castigat premii dupa cateva respingeri. Aici intervin mai multi factori, de la priceperea profesorului la atmosfera in care este tinut concurentul. Sunt si concurenti care nu au acel mic talent muzical necesar, dar in primul rand suntem multumiti ca au invatat si ascultat muzica usoara.

Numai simpla smulgere din fata calculatorului ori televizorului pentru cateva ore de studiu muzical ori invatarea unor melodii este un lucru benefic tuturor. Niciodata arta nu a facut rau nimanui, cu conditia sa nu o implici politic, religios, discretionar si sa o lasi sa-ti bucure spiritul. Pentru noi educatia si cultura sunt cei doi stalpi fara de care nu putem trece de aceasta mlastina in care ne zbatem astazi si nu putem sa ne regasim identitatea.

Tags:



6 comentarii

  1. Corect. Mamaia Copiilor se dovedeste a fi un festival. Din ceea ce spune foarte frumos Dul Manolache sa speram ca asa va fi pentru acest festival.

  2. Este ok sa incurajezi copiii care au talent si este normal pana la un punct ca ei sa participe la festivaluri,concursuri etc.. Multi artisti si-au inceput cariera in copilarie ex. Mozart sau Maria Callas. Problema este ca viata este lunga si ar trebui ca un copil sa-si continue cariera si la maturitate. Cred ca este foarte greu pentru un copil care a avut rezultate deosebite sa duca la maturitate o viata banala sau chiar dificila (vezi cazul Costel Balaoiu “Pistruitatul”).
    Cred ca mai dificil decat cazul copiiilor-vedeta este cazul fetelor gimnaste care dupa ce si-au petrecut intreaga copilarie intr-un regim militar la maturitate sunt practic praf, fara o educatie solida, fara perspective profesionale si fara o baza materiala deosebita.

  3. Am urmarit Mamaia copiilor pentru ca am un copil de 8 ani. Am remarcat faptul ca interesul copilului meu era dat de aspectul, imbracamintea copiilor si mai putin prestatia lor. De altfel nici pe mine nu m-a impresionat interpretarea, cu foarte putine exceptii. Nu am auzit glasuri cristaline de copil, melodii usoare, memorabile, ci glasuri fortate de note prea joase sau prea inalte pentru varsta si posibilitatea participantilor. Asadar o lipsa totala de naturalete, de firesc.

  4. Evident ca sunt cazuri de copii vedeta care ajung in extrema negativa a celebritatii si in foarte rare cazuri acestia cand ajung adulti reusesc sa regaseasca normalitatea.Parintii sunt 100% vinovati de soarta finala a copilului.DAR NU POT SA NU MENTIONEZ SI SA READUC AMINTE AICI DE REGINA CARNAVALULUI DE LA RIO CARE ERA O FETITA MINORA CE NU MAI ARE NIMIC IN COMUN CU VIATA UNUI COPIL NORMAL.NU AM CUVINTE SA MA EXPRIM, CE IMAGINE OBSCENA E SA VEZI O FETITA DANSAND APROAPE GOALA IN RITMURILE PE CARE LE VEZI IN BARURILE SAU CLUBURILE DOAR PENTRU ADULTI SAU IN VIDEOCLIPURILE MUZICALE APROAPE PORNOGRAFICE.PARINTII ACELEI FETITE AU DISTRUS-O DEFINITIV DEOARECE SE STIE CALEA PE CARE O APUCA DANSATOARELE EXOTICE DIN BRAZILIA.PENTRU CE?PENTRU BANI?PENTRU FAIMA?CE STIE FETITA ACEEA DESPRE FAIMA?CE-O FI IN MINTEA PARINTILOR CARE NU VAD DECAT FAIMA SI BANI?ACESTI COPII SA NU VA IMAGINATI CA NU STRIGA -STOP,AJUTOR!E JALNIC! DIN PACATE TRAIM VREMURI IN CARE NU PUTEM IMPIEDICA CE SE VINDE.SI PRIVITI CE CIENTI DENATURATI AVEM IN JURUL NOSTRU.

  5. Cand adultii nu au talent, pricepere, daruire in a pune in valoare tinerele talente, pe scena este mult loc pt. lipsa de naturalete,de firesc, cum remarca d-ul Dan Popescu. Din pacate, multi copii, cu adevarat talentati, se pierd pe drum din cauza celor care se “ocupa” de ei. Iar cand e vorba de muzica usoara, parca lucrurile stau si mai rau (copiii nici nu ar trebui sa cante “muzica usoara”, ci cantece pt. copii).

  6. Pingback: Pasarile flamingo folosesc „machiaj” pentru a atrage partenerii » Think Outside The Box

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger