Este sau nu etică folosirea spermei unui bărbat, după ce acesta a decedat, pentru conceperea unui copil? Întrebarea ridică dezbateri aprinse între oamenii de ştiinţă, reprezentanţi ai religiilor şi ai societăţii civile, iar răspunsurile variază în funcţie de ţară, cultură, orientare politică.
De câteva decenii încoace, ştiinţa a făcut posibilă recoltarea spermei unui bărbat după moartea acestuia şi utilizarea ei pentru fertilizarea unui ovul. Statisticile arată că cererile de recoltare de spermă după moarte (PMSR) sunt în creştere. Însă în mai multe state, cum ar fi şi SUA, nu există norme legislative clare în privinţa acestui aspect, astfel că fiecare instituţie medicală a fost nevoită să îşi traseze propriul set de reguli. Cererile de acest tip pot veni de la soţia celui decedat sau de la părinţi – spre exemplu, în cazul unui tânăr care moare într-un accident înainte de a avea şansa să devină tată. De asemenea, astfel de cereri vin şi de la bărbaţi care suferă de boli incurabile şi care doresc să lase un urmaş.
Problemele etice nu sunt de neglijat, în oricare dintre situaţii. Cel decedat nu îşi poate da consimţământul, dacă nu a lăsat ceva scris în acest sens; copilul născut astfel va creşte fără tată sau, măcar, fără tatăl biologic; poate oricine să solicite, pur şi simplu, sperma unui bărbat decedat? „Principiul de bază ar trebui să fie ca nimeni să nu intre într-un proces reproductiv fără consimţământ, fără acordul său”, consideră Arthur Caplan, director în cadrul NYU Langone Medical Center din New York. Astfel, unele instituţii medicale solicită, conform acestui principiu, un acord scris al decedatului, care să fi fost lăsat anterior, altfel nu recurg la procedura recoltării de spermă.
Însă cele mai multe astfel de cereri survin în cazul morţilor accidentale, neaşteptate, apărute la oameni care nu au avut când să se gândească la a lăsa în urmă un astfel de document. În absenţa consimţământului scris, există instituţii medicale care dau curs cererii dacă există măcar o dovadă că recoltarea spermei ar fi fost şi dorinţa celui decedat. Spre exemplu, dacă un cuplu a încercat să aducă pe lume un copil sau măcar a discutat despre asta cu familia ori apropiaţii şi există mărturii în acest sens, atunci recoltarea este aprobată, a explicat pentru publicaţia Live Science dr. Larry Lipshultz, urolog în cadrul Baylor College of Medicine din Texas. Alături de alţi colegi ai săi, Lipshultz a publicat recent un studiu care susţine că, în ciuda prezumţiilor generale, cei mai mulţi bărbaţi ar fi de acord cu reproducerea după moarte.
Studiul a descoperit că 85% dintre bărbaţii care donau spermă unui bănci de spermă erau de acord cu uilizarea ei post-mortem. Acelaşi studiu a relevat că bărbaţii aflaţi într-o relaţie sau cei care erau deja taţi erau mai degrabă de acord cu utilizarea post-mortem a spermei lor. O altă chestiune care se dezbate este capacitatea membrilor familiei de a lua o decizie raţională, în acest sens, în momente de intensă durere, cum sunt cele cauzate de pierderea celui drag. Experţii sunt de acord asupra faptului că membrii familiei, îndureraţi, ar putea să nu fie capabili de a lua o decizie raţională, ci numai decizii instictuale, pripite. Astfel, există recomandarea să se aştepte măcar câteva luni, dacă nu chiar un an, până la utilizarea spermei recoltate pentru conceperea unui copil.
Însă problemele etice apar şi dacă solicitarea de recoltare a spermei este refuzată. Este vorba de îngrădirea dorinţelor unei familii de a-şi continua linia de sânge, spre exemplu sau de faptul că un străin nu poate decide asupra dreptului la reproducere al unei persoane. În prezent, recoltarea de spermă după moarte este ilegală în Franţa, Germania, Suedia şi alte ţări, chiar dacă există un acord scris al decedatului în acest sens. În Marea Britanie, în schimb, se poate face dacă există acordul scris; în Israel, sperma se poate recolta, dar este nevoie de decizia unui judecător în privinţa faptului dacă poate fi folosită sau nu. În SUA, unele cereri de recoltare de spermă au fost aprobate în baza reglementărilor privind donarea organelor; în 2006, un judecător a decis că sperma poate fi recoltată de la un decedat cu acordul părinţilor, dacă decedatul nu a exprimat, direct, în timpul vieţii, un refuz în acest sens. Până acum, oamenii de ştiinţă au căzut de acord asupra faptului că, indiferent de tipul de protocol aplicat, de reguli sau norme, scopul final al discuţiilor asupra acestui subiect delicat ar trebui să fie respectarea dorinţelor celui decedat şi interesul cel mai bun al familiei şi al copilului care se va naşte.
Sursa şi foto: Live Science
Un comentariu
Dar, care e diferenta cand nu cunosti donatorul? El e posibil sa fi murit deja.. ditamai articolu.