Despre cea mai nouă religie din lume, recunoscută oficial la începutul acestei luni, am aflat dintr-un interviu pe care fondatorul ei l-a acordat celor de la New Scientist. Am devenit instantaneu, dar informal o practicantă a Kopimismului: i-am copiat numele lui Isak Geson în browser, i-am găsit adresa de email și l-am întrebat dacă n-are chef să stăm de vorbă. Preaslăvind încă o dată virtutea comunicării instantanee, am primit de la Isak nu numai răspunsuri, ci și încurajări pentru protestele care se derulau deja în România de câteva zile.
Înainte să citiți de ce copierea informației, ca vehicol al cunoașterii libere, e sfântă, aflați că Isak este un suedez de 19 ani, student la filosofie, și că până acum există peste 4.000 de adepți declarați ai aceste religii. Și mai aflați că de curând și-a deschis porțile și Kopimism România, care se roagă, mai în glumă, mai în serios, sub amenințarea SOPA: ”Copia noastră, care ești în calculator / Binecuvântați fie biţii tăi. / Prin internet primiți. / Fie codul tău, / În torrent, astfel precum este pe disc. / Banda noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi, / Și ne iartă pentru porturile noastre închise, / Precum şi noi iertăm pe cei care nu împart. / Și nu ne închide în spatele unui firewall, / Dar fă-ne un port deschis spre clientul torrent. / Pentru că a ta este copia, puterea și primele zece descărcări. / În eternitate.”
”Kopimi (de la ”copy me”, copiază-mă). Pe de o parte, un imperativ, pe de altă parte, descrierea unei atitudini față de viață, animată de dorința de a fi copiat și de a copia. Kompimi diferă atât față de copyright, moralitatea care susține că drepturile de autor ar trebui limitate prin mijloace legale, dar și de copyleft, mișcarea prin care se vrea găsirea unor mijloace legale pentru a obține permisiunea formală de a copia. Kopimi, ca imperativ și atitudine, nu ar trebui confundat cu pasiunea pentru o tehnologie care face posibilă copierea la scară largă. În mod paradoxal, atât susținătorii copyrightului, cât și ai copyleftului, au tendința de a favoriza, în ceea ce privește lucrările de artă, produsele finite, care în epoca reproductibilității tehnologice, au devenit incredibil de ușor de reprodus. Susținătorii Kopimi însă valorizează mai degrabă situațiile concrete, definite spațial și temporal, aproape imposibil de duplicat integral. Imperativul Kopimi nu este un îndemn la repetiția identică, ci la selectarea, modificarea și crearea unor noi situații și cadre pentru copiere.Să presupunem că în curând vor exista legi care să pedepsească filesharing-ul. Va asigura apartenența la Kopimism vreun fel de imunitate pentru credincioșii ei?
Un comentariu
Pingback: VIDEO O româncă a fost prima mireasă din biserica închinată filesharing-ului | TOTB.ro - Think Outside the Box