Copenhaga, sau mic tratat despre fericire

41

Cand spui Copenhaga iti trec prin cap cateva clisee legate de frig, de Mica Sirena, de civilizatie autista, de reuniunea (esuata) legata de incalzirea globala si de alcool. Am descoperit in schimb un oras relaxat, extrem de liberal, o combinatie halucinanta de istorie cu avans civic si tehnologic. Copenhaga nu are ierni mai grele decat iernile dambovitene, Mica Sirena e plecata la chinezi, la expozitia mondiala, reuniunea de la Bella Centret a esuat, ce-i drept, iar alcoolul curge, intr-adevar, la fiecare colt de strada. Experienta unui oras extraordinar vazuta din perspectiva ingrata a conditiei de turist.

De Ioan-Andrei Egli

Din gara multietajata a Hamburgului iau trenul catre Copenhaga. E un Inter City Express diesel care strabate molcom nordul Germaniei. In apropierea coastei simti Scandinavia pulsand lenes sub soarele nordic limpede, care taie obiectele in contururi precise. Brate de mare musca din campurile verzi, punctate de mici palcuri de case si de faruri vospite alb-rosu. La Puttgarden trenul e inghitit de un ditamai feribotul. Toata lumea e rugata sa urce pe punte. La etajele superioare, un adevarat mall: cafenele, restaurante, mici magazine, exchange, ma rog, cam tot ce trebuie. Iau la intamplare un pliant de informatii turistice care ma indeamna intr-un vocabular grafic incredibil de indraznet sa vizitez insula Sjaelland. Ca si cum as avea de ales: tocmai intr-acolo ma indrept. Pe punte, familii de nordici stau la soare zambind, familii de turci galagiosi fac poze cu telefoanele si niste pusti mulatri se fataie in pantaloni largi de rapperi. Inspir briza puternica si incerc sa pastrez momentul ca pe un obiect pe care-l var in buzunar. Marea albastru-verzui se inspumeaza, taiata de feribotul alb, imens. In urma, turnul TV din Puttgarden se micsoreaza si paleste catre orizont, in timp ce in fata tarmul danez se deseneaza treptat. Imi urez bun venit in Scandinavia, desi fortez putin geografia: Danemarca nu e in Scandinavia, desi e Scandinavia.

Trenul traverseaza piezis in continuare cea mai mare insula daneza, asa ca apuc sa-mi fac o idee despre Danemarca rurala. Campuri impecabile, sate mai putin aranjate decat la nemti, dar cu ceva mai multa personalitate, influente arhitecturale englezesti, fatade din caramida. Intr-un tarziu, trenul de mare viteza (care numai de mare viteza nu a fost) isi face intrarea triumfala in Copenhaga. Gara, asemanatoare cu cea din Hamburg, nu este o statie terminus, linia ferata continuand sa serpuiasca prin oras. In hala principala ma trezesc intr-o mare pestrita de oameni care stau pe jos, citesc, alearga sau pur si simplu stau. Ma izbeste (si aici) frumusetea umana de o densitate neobisnuit de mare: palcuri de fete blonde inalte de doi metri, imbracate simplu si uschit, par ca au luat in stapanire holul central al garii. Mitul e, deci, adevarat. Cer indicatii la un fast food din gara. Vanzatorul, danez, imi explica vesel, senin si rabdator cam pe unde ar trebui s-o iau. Cobor inapoi la peroane si iau trenul urban – botezat S-Tog – doua statii. Toata lumea zambeste. Fara motiv aparent. Par veseli. O portiune din vagon e dedicata bicicletelor – scaunele rabatabile aliniate la perete au intre ele suporturi pentru roata din fata a bicicletelor. Doua lesbiene punkiste schimba tandreturi. Nicio privire stramba, lumea isi vede mai departe de veselia cotidiana. Era sa uit: in fiecare an, danezii sunt pe primul loc in statisticile fericirii din Europa.

Am ales sa locuiesc in garsoniera cuiva, subinchiriata turistilor pe perioade scurte. E cel mai autentic mod de a simti orasul. Cartierul semicentral unde stau e un epicentru creativ al Copenhagai, fiind plin de buticuri de designeri locali, de restaurante organice si mici anticariate vintage. Mansarda tinereasca de la etajul cinci e plina de poezie; doua platane, un mixer, o colectie impresionanta de viniluri, carti de arhtectura si graphic design, o garderoba vintage, o bucatarie si baie minuscule si o masa masiva de lemn, rotunda, in spatiul de luat masa. Chimia cu locul e instantanee.

Prima plimbare in oras, pe inserate, imi dezvaluie o metropola eleganta si incredibil de relaxata. Apusul lung, scandinav, decupeaza pe cer acoperisuri dantelate. Aerul e curat si limpede. Din zona unde stau, Norrebro, se ajunge catre centru pe un bulevard ingust, strajuit de magazine arabesti si turcesti, de minimarketuri Seven Eleven deschise non-stop, de cafenele si baruri de tot felul si de magazine de haine si de electrocasnice. Cum intri in centru, peisajul devine brusc mai burghez, influentele arhitecturale frantuzesti devin evidente. Magazine sic de design danez, hoteluri scumpe si cafenele cu dichis se insiruie de-a lungul bulevardelor. Mai departe, centrul istoric cu ceea ce e laudata a fi cea mai lunga strada pietonala din lume, biserici medievale si case de negustori inavutiti din comertul pe mare. Ceea ce te face sa mergi si mai departe e chemarea apei. E o chemare omniprezenta la Copenhaga, chemarea spatiilor largi si a unui cer adanc. Copenhaga inseamna apa si deschidere. Nu degeaba noul brand al orasului e cOPENhagen. Ajuns la apa poti spune ca simti cu adevarat locul. Copenhaga se intinde pe doua insule separate de un canal principal, de latimea unui fluviu, cu care comunica o retea de canale secundare.

Seara coloreaza cerul in nuante delirante. Pe chei, lume imbracata elegant soarbe vin la terasa unui restaurant a la anii ’30. Mai incolo, un grup de prieteni joaca petanque pe un petic de nisip. Pe un mic vapor acostat e o petrecere de absolvire, judecand dupa varsta, gateli si muzica. Pe canal mai trece cate un iaht in acelasi ritm cu inserarea care nu se mai termina. Cotind inapoi spre centru, de-a lungul unui alt canal, dai peste bursa veche, un palat din caramida cu frontoane dantelate si o flesa invelita in cupru. In spate, parlamentul danez si un ansamblu muzeal. E ora usprezece seara, si cerul se incapataneaza sa ramana luminos la apus. O vapaie alburie invaluie totul intr-o lumina spectrala. Turnurile orasului vechi se citesc ca o radiografie in tonuri calde. Pe strazi incepe frenezia sfarsitului de saptamana – e vinei seara. E timpul sa testez un alt mit legat de Scandinavia: cum ca intreaga regiune se imbata pe strazi, ca intr-un consemn al unei nebunii colective general acceptate.

Si asa si e: centrul geme de lume. Baruri si cluburi se insiruie unele langa altele. Din strada se vad interioare de localuri cu staif, luminate discret, pline de lume, de la ferestrele carora se revarsa muzici. Copenhaga pulseaza delirant ca la o fiesta fara nume. Mai toata lumea are in mana cate o sticla de bautura. Piata din fata Primariei e plina ochi, se canta, se danseaza, se rade, se striga si mai ales se bea. Grupuri de pustani bine imbracati se impleticesc pe trotuare catre vreun bar de fite; palcuri de fete – blonde si frumoase – se indreapta si ele catre cine stie ce localuri unde vor bea si mai mult. Minimarketurile non stop gem de lume. Toate interactiunile umane sunt insa pasnice, chiar daca multimea cu iz bacchic pare sa se dezlantuie. Nebunia se termina ca prin farmec cand iesi din centru. Ma indrept spre casa, si desi e miezul noptii, cerul se incapataneaza sa ramana luminos la apus, ca niste zori de zi continui care, dupa cum aflu, tin toata noaptea. Sunt celebrele nopti albe care incep deja de la latitudinea asta. A scris despre ele si Dostoievski. Copenhaga e vara orasul fara noapte.

Copenhaga nu ar fi Copenhaga fara institutia numita Bicicleta. Mai toate strazile sunt marginite de piste de bicicleta pe ambele sensuri, care separa trotuarele de carosabil. Parcarile de biciclete sunt peste tot, mai ales in dreptul statiilor de S-Tog si de metrou. Majoritatea bicicletelor sunt modele simple, multe rablagite, pe care posesorii le arunca neglijent in strada, fara a le incuia. E o adevarata arta sa-ti gasesti gioarsa intr-un noian de sute de biciclete. Pe strada „mea” din oras, lumea le lasa pur si simplu pe trotuar, in fata intrarii cladirilor. Fac un calcul scurt: cum ar arata orasul daca bicicletele alea s-ar traduce in masini? Gandul imi zboara, scurt, la cartierul Tei din Bucuresti, dar se intoarce repede, infiorat.

Toata lumea merge pe bicicleta aici. Vezi combinatiile cele mai neverosimile: mame care isi cara copilul in biciclete-roaba cu trei roti; danezi bine imbracati care isi cara cainele dupa ei; daneze relaxate care trag la biciclete cu atas din care se itesc capatani de copii blonzi alaturi de catei cuminti, cu limba scoasa; fete tinere, imbracate pe ultimul trend, care brazdeaza orasul cu coc blond, ochelari de soare si sacou cu maneci suflecate. Cu totii zambesc, mereu, peste tot, si ajungi sa te intrebi daca nu e cumva o conspiratie a zambetelor doar de ochii tai, efemerul vizitator strain. Cunoscand orasul mai bine, insa, ajungi sa intelegi ca zambetul danez este, si el, o institutie.

Diferita de politetea americana, care nu suporta sa-i zgarii suprafata, amabilitatea daneza este una implicata, deloc lipsita de umor. Toti, dar absolut toti cei cu care interactionezi iti zambesc, schimba macar o gluma cu tine si te fac sa te simti bine. Mi s-a intamplat de doua ori, pe doua strazi diferite, sa fiu surprins privind harta orasului pret de cateva secunde. Atata mi-a trebuit. Un pusti mulatru pe bicicleta s-a intors de pe partea cealalta a strazii sa ma intrebe daca am nevoie de ajutor. In alta zi, la fel si o doamna intre doua varste, care mai apoi a glumit cu mine pe seama catelului ei prafuit pe care am vrut sa-l mangai. O vanzatoare de mere de pe strada m-a imitat, zambind, cum imi suceam gatul ca sa citesc pretul pus pe verticala. In liftul care coboara in maruntaiele metroului, o doamna a tinut mortis sa-mi faca loc sa incap cu bagaje cu tot in cabina deja ocupata de mai multe persoane. Controlorii  (zambitori) din metroul (fara conductor) catre aeroport, vazandu-ma turist, nici nu mi-au spus ca trebuia sa am compostata o casuta in plus pe cartela cu mai multe calatorii terminata, desi stiam asta prea bine.

In episodul urmator, despre preturile din Copenhaga, fericire, fashion si Malmo.

Tags:



41 de comentarii

  1. Mmmmmm…n-am fost niciodata, dar dupa ce am citit…cu siguranta urmatoarul concediu in Copenhaga il petrec. Tot ce conteaza e sa ma pot intelege in engleza sau franceza cu oamenii, pt ca daneza n-am de unde sa stiu. Te descurci daca le stii pe astea 2? Nu ma refer la receptie intr-un hotel, muzeu, club sau intr-un restaurant…ci pe strada.
    Pare a fi extraordinar…sper sa nu fie doar o exagerare de dragul cititorilor.

    • Vei fi surprins sa afli ca pana si baietii care lucreaza in salubritate sau in toaletele publice vorbesc engleza. Vacanta frumoasa!

    • Du-te linistit, nu e exagerare. Nu cred ca a exagerat autorul nici macar un pic. Been there … done that 🙂 Nu-ti fa probleme cu engleza, nu o sa mori de foame 🙂 Singura problema e ca e un pic cam scump. Nu asa de scump ca in Norvegia dar se apropie …

    • Am fost de 2 ori in Copenhaga, prima oara am stat doua saptamani si m-am simtit “acasa” din prima zi 🙂 Offf, daca as putea sa invat daneza, in Copenhaga mi-as dori sa traiesc. Am vazut aproape toate capitalele europene, m-am atasat de multe dintre ele dar CPH are ceva intr-adevar special……..

  2. Copenhaga este un oras superb, te indragostesti pe loc.
    Aici poti gasi tot ce iti doresti. Am locuit 2 ani in Danemarca si m-as intoarce oricand sa vizitez acele locuri. Va recomand sa vizitati Jylland si Skagen unde se uneste Marea Nordului cu Marea Baltica. Este un adevarat spectacol cand valurile celor doua mari se sparg unul in celalalt.

  3. Ma bucur ca ti-a placut Copenhaga. Eu traiesc aici de o vreme si n-am de gand sa ma mai mut vreodata. Sa stii ca fericirea asta daneza e molipsitoare. Felicitari.

  4. Superb.
    Este genul de articol care te face sa zborui intr-acolo sa simiti si tu fericirea asta perpetua.

    Pentru autor, frumos scris.

  5. Intr-adevar, nu sunt cu nimic exagerate laudele aduse orasului, este o alta lume, o vacanta in Copenhaga este ca o calatorie in viitor, unul pozitiv si relaxat. Am vizitat orasul, motiv pentru care as recomanda tuturor sa-si planifice o vacanta acolo!

    Felicitari pentru articolul minunat scris, astept continuarea!!!

  6. Ma bucur sa recunosc aceleasi pareri si in alt vizitator al frumoasei Copenhaga. A fost primul meu contact cu Europa in timpul studentiei. Am stat doar o saptamana, dar multe din cele ce le-ai prezentat aici le-am trait si eu. De cum am coborat de pe feribot m-au surprins trotuarele pe nivele, care nu aveau o logica initiala, dar dupa ce am fost “claxonat” si atentionat cu cate un zambet, am realizat ca cel de mijloc nu-mi era destinat. Nu voi uita niciodata frumusetea unei mame din S-Tog si nici pe batranul saritor care m-a intrebat simplu “Are you lost?” vazandu-ma cum admiram o harta. Ii multumesc si azi danezului care a insistat sa-mi gaseasca o bicicleta pentru un tur nocturn al orasului, domn pe care il cunoscusem cu cateva ore inainte si de care nu mai stiu nimic din acea noapte.
    Intr-adevar, unele din cele mai mici sigle Seven Eleven vazute vreodata. Asta poate pentru ca opulenta nu le este caracteristica.
    Si poate ca secretul fericirii lor, asa cum l-am inteles eu, este aprecierea aproapelui dincolo de haine, masini, case sau bani. Alte valori, dom’le, dar care s-ar putea gasi si pe la noi…in noi.

  7. Scandinavia este fascinanta din multe puncte de vedere. In special la capitolul relatii intre oameni, educatie, civilizatie, sanatate.
    Ca si turist, observi asta si este foarte placut. Dar daca te muti acolo, incepi sa observi si mai multe chestii – unele placute, altele ciudate.
    Am locuit un an in Stockholm si desi mi-a placut foarte mult, unele aspecte m-au determinat sa ma mut inapoi in sud, in Barcelona.

    Primul aspect este vremea. In Copenhaga ploua cate 4 luni in sir. Soarele se vede printre nori vreo 2-3 luni din an. Am inteles ca vremea nordica este in mare masura repsonsabila pentru temperamentul oamenilor. Din pacate, locuind multi ani in sud, nu mai pot face efortul sa ma aclimatizez cu intunericul si posomorarea scandinava, chiar daca asta te forteaza sa-ti petreci serile cu o cana de ceai la lumina lumanarilor si ai chef sa fie totul curat si frumos in jur, vopsit stilat in alb si negru.
    Lipsa soarelui si zilele scurte te anesteziaza, te fac mai calm, mai tacut. Deloc compatibil cu stilul meu exploziv si colorat.

    Al doilea aspect sunt oamenii – zambetul de pe fetele lor este unul invatat, nu adevarat. In timp incepi sa observi ca ochii nu zambesc in tandem cu gura, iar la un moment dat asta devine oarecum neplacut.
    Nu intelegi exact daca un scandinav te cearta sau te lauda, ei nu ridica tonul si nici expresia fetii nu se modifica prea mult. Desi ciudat acest stil, il aleg de 100 de ori fata de stilul oamenilor din Romania – posomorati, rautaciosi…

    All in all, insa, cred ca scandinavia este o societate model. Atat pe plan interuman cat si social, economic. Apropos, situatia economica de acolo este evident rezultatul integritatii oamenilor – daca ti s-a promis ceva, fii sigur 100% ca asa va fi.

    Eu am ales Barcelona, pentru ca este orasul meu de inima si pentru ca nimic nu se compara cu marea si soarele si sangele fierbinte (dar civilizat) al oamenilor de aici :).

    • Am vazut odata, la saptamana filmului danez, in Bucuresti, o comedie…Am intrat sceptic in sala, asteptindu’ma la ceva f. slab, gandindu’ma si eu la nordici ca la niste oameni posomorati, care habar n’au ce e umorul. Sabloane ! Am vazut o comedie traznet, am iesit cu dureri de maxilare de atata ras….Nu m’am asteptat ! Repet : gandim in sabloane !

  8. Gigi Maybachistu' Necivilizat on

    “Scandinavia este fascinanta din multe puncte de vedere. In special la capitolul relatii intre oameni, educatie, civilizatie, sanatate.”

    Ai uitat un ultim motiv pentru care sunt fascinanţi, regimul lor fiscal specific scandinav 😛

  9. Am fost si eu pe-acolo…
    COPENHAGA este un oras ca oricare altele, nu-l mai ridicati atata in slavi…
    In principiu este un oras “rece” ca si locuitorii sai…
    Pe fetele lor vedeam doar raceala, nicidecum fericire…
    Da asa-i romanul, vede mereu fericirea in alta parte…
    Pentru mine fericirea indeamna BUCURESTI, pe care il consider mult mai elegant…

    • Yeap … mare dreptate ai. Manelele din Bucuresti nu exista si in Copenhaga … Catelusii cei scumpi si dulci din Bucuresti nu exista in Copenhaga … Si ba frate, cum vine asta sa ma duc la alimentara cu bicicleta si nu cu jeepanu??? De cartierele Pantelimon, Salajan, Rahova, era sa uit de Ferentari, nici nu mai vorbim … eleganta la superlativ.

      • Nu mai bate campii… Ma duc la cumparaturi pe jos de fiecare data cand am ocazia si urasc de moarte manelele….
        De toate gunoaiele si mirosurile urate de pe “LIPSCANI-UL” din Copenhaga nu vorbeste nimeni????
        De toate restaurantele chinezesti imputite si cu preturi derizorii?
        De clubul ala de poponari situat in imediata vecinatate a primariei si a statuii lui Andersen, club care isi organizeaza petrecerile mai mult in aer liber in timp ce probabil TU iti plimbii copiii????
        De toti asiaticii ce-i vezi pe strazi cersind sau morti de beti chiar in Piata Centrala???
        De tiganii romani care ma agatau in engleza sa cumpar aur furat sau contrafacut??? Sau de ghetourile rau famate oline numai de negri???
        De acest “farmec” se pare ca ati uitat sa precizati, domnilor si doamnelor…
        Si apropo, BUCURESTI chiar este un oras superb, toate comentariile tendentioase vin din partea acelor persoane care ii fac intradevar imaginea urata capitalei, respectiv provincialii frustrati care vin sa se realizeze pecuniar si spiritual in BUCURESTI… Exact categoria din care faci si dumneata parte…

  10. Daca Copenhaga ti se pare frumos (mie unul mi se pare un oras trist si gri) atunci insemna ca n-ai fost la Stockholm vara sa vezi cu adevarat un oras frumos.

  11. Cred ca orice om normal, dupa ce citeste acest articol, isi doreste sa vada Copenhaga :).
    O intrebare, cum ar trebui sa procedeze cineva daca ar dori sa gaseasca o garsoniera de inchiriat in Copenhaga pentru o saptmana sau doua? Sau ce alte variante low-cost mai sunt pentru cazare in Copenhaga?

  12. Bun articolul ….am avut sansa sa ma plimb pe strazile din Copenhaga…e chiar asa..oamenii super prietenosi, oameni calmi, civilizati , se intretin foarte bine , se imbraca modern spre comod…nici nu mai stiu ce sa zic despre ei….sa zicem mai realisti decat olandezii, mai ingrijiti decat germanii…si la toate astea am nimerit cand in toata media se vorbea de crimele unor romani care pur si simplu au socat Danemarca…

  13. YO, nu inteleg pe ce criterii te bazezi catalogand Bucurestiul drept elegant…
    Noi am vizitat Copenhaga in februarie pe ploaie… am inghetat la propriu cutreierand ore in sir stradutele acestui oras de poveste dar ne-a dezghetat caldura zambetelor si a conversatiei pe care am primit-o de la localnici, in jurul unei cesti de irish coffee. Este un oras fascinant si extraordinar de “peaceful” fara a fi provincial, lipsit de viata. citind acest articol imi doresc sa ajung din nou acolo, intr-un anotimp mai prietenos de data asta.

    • Nu mai bateti campii…
      De toate gunoaiele si mirosurile urate de pe “LIPSCANI-UL” din Copenhaga nu vorbeste nimeni????
      De toate restaurantele chinezesti imputite si cu preturi derizorii?
      De clubul ala de poponari situat in imediata vecinatate a primariei si a statuii lui Andersen, club care isi organizeaza petrecerile mai mult in aer liber in timp ce probabil TU iti plimbii copiii????
      De toti asiaticii ce-i vezi pe strazi cersind sau morti de beti chiar in Piata Centrala???
      De tiganii romani care ma agatau in engleza sa cumpar aur furat sau contrafacut??? Sau de ghetourile rau famate oline numai de negri???
      De acest “farmec” se pare ca ati uitat sa precizati, domnilor si doamnelor…
      Si apropo, BUCURESTI chiar este un oras superb, toate comentariile tendentioase vin din partea acelor persoane care ii fac intradevar imaginea urata capitalei, respectiv provincialii frustrati care vin sa se realizeze pecuniar si spiritual in BUCURESTI…

  14. Pt. Bogdan:

    Din pacate nu exista variante “low cost” pentru nimic in Copenhaga.

    Cu banii necesari pentru a sta doua saptamani la hotel aici, poti inchiria o vila din Spania pentru doua luni sau mai mult. Fara exagerari.

  15. Frumos articolul dar cam mincinos. Pai, dom’ne, ce facem noi aici? Vizitam Copenhaga vara si lasam impresia de oras prietenos? 😀
    Sugerez autorului sa mai faca o vizita, preferabil pe la inceputul lui decembrie 🙂
    Ala da motiv de taiat venele. Te vezi urland prin casa “Mai exista soareeee??”

  16. Cand este urmatorul episod?Am un prieten in Hamburg, vreau sa-l vizitez(am mai fost in Hamburg) si vreau sa vad si Copenhaga. Preturi..preturi ma intereseaza preturi si in cat timp faci distanta cu trenul din Hamburg -Copenhaga
    Multumesc!

    • cu trenul poti cauta bilete pe dsb.dk (CFR-ul danez) dar poti incerca si cu autocarul, pe orice site eurolines (eurolines.dk e doar un exemplu, un one-way e ~50 euro)

  17. Am fost acum 2 saptamani la Copenhaga. Cu treaba. Dar am avut doua dupa-amieze libere in care am vizitat cate ceva (Rosenborg Palace, National Gallery, putin fata de locurile de vazut). E un oras frumos. Si scump (pe locul 8 intre cele mai scumpe 10 orase din lume dupa cum zicea yahoo.com acum cateva saptamani). Dar altul e motivul pentru care scriu aici: am vrut sa trimit articolul de mai sus, prin e-mail, prietenei mele (care a fost cu mine acolo). Nu exista optiunea asta. Si cred ca ar fi bine sa existe.

  18. Mie (si nu numai mie, faptul mi-a fost confirmat la reintoarcerea in Germania de un vietnamez proprietar de restaurant care a locuit in Norvegia) mi s-au parut scandinavii in general (norvegienii in particular, danezii poate un pic mai putin) mai arieni decit cei ce se considerau arieni acum vreo 70 de ani. In afara de acest aspect Copenhaga este un oras superb si care merita intr-adevar vizitat.

  19. E minunat daca esti turist … ca unul care a trait acolo suficient de mult pt a deveni cetatean si care a lucrat ca inginer in diverse firme trebuie sa spun ca vad lucrurile un pic mai nuantat. Am trait acolo cind topskat (top tax) era 64% (pentru tot ce cistigai peste 180.000 DKK) si cu toate deducerile am platit peste 50% taxe. Iar despre colegi, atit de facultate cit si de serviciu, trebuie sa spun ca doar o minoritate sint sociabili in afara serviciului, chiar si intre ei, nu ma refer in mod special la relatiile cu mine.
    Ce-as recomanda eu: Un drum pe coasta de la CPH la Helsingör, o zi de plaja la Bellevue, o vizita la Dyrehaven (unde caprioarelor nu le e frica sa vina pina linga tine), o shawarma pe Ströget (la vreo 50 m pe stinga cum intri pe strada pietonala – o carne marinata superba), o seara de blues la Drop Inn sau la Mojo, ca-s una linga alta, sau jazz la Copenhagen Jazzhus),
    Si luati-va o carte de credit suficient de incarcata (mai ales daca vreti sa mincati la Noma!). Niste sanwichuri daneze ca la mama lor gasiti impreuna cu un serviciu excelent la Mama Rosa, vis-a-vis de Glyptoteca. Lad det smage!

    • Multumesc pentru pont-uri. O sa ma apuc sa explorez locatiile de mai sus in ordine aleatorie dupa buget. Si sper ca in 2 ani, cat dureaza scoala, sa apuc sa le vad/mananc pe indelete. 🙂

  20. E ciudat sa citesc despre cat de frumos este in CPH traind in acest oras. De aproape 6 ani stau aici si acest articol mi-a amintit de cat de frumos POATE fi in CPH…. Prea rar o fac pe turista in oras, dar recunosc senzatiile 🙂 Pe de alta parte, recunosc partial si unele aspecte subliniate de YO. Cat despre zambet… e o instututie cum ziceai… dar nu reflecta neaparat cat de buni si onesti si minunati sunt oamenii… Daca cineva iti poate da cu flit (ca sa nu zic mai rau) cu zambetul pe buze sunt danezii… Intr-adevar sunt mai pozitivi sau mai zambareti decat in alte parti, dar asta nu reflecta necesar “fericirea”.
    Danezul – acum cati ani se taxau 180.000 dkk cu 64%? (acum 64% platesc cei cu castiguri peste 420.000 dkk/an (ma rog, detalii – impozitele si taxele sunt MARI)…

    Cat despre a vizita orasul… merita vizitat, dar cum si altii au mentionat – pregatiti-va buzunarele. Cum danezii aleg sa zambeasca in loc sa fie mohorati, asa si noi ALEGEM sa vedem diferite aspecte ale acestui oras, care poate fi ori minunat ca descris in articol ori rece, plictisitor si scump… Opinii sunt cati oameni.

  21. Am fost in Copenhaga anul trecut, pe vremea asta. Cu masina, cortul si bicicletele. Cazarea la camping a fost aproximativ 10 euro de persoana, iar, cu ajutorul bicicletei, am putut sa ne familiarizam mult mai bine cu orasul.
    De Christiania nu se pomeneste in articol… 🙂

  22. Mi se face frica atunci cand vad comentarii de genul celui de mai sus, al persoanei care infiereaza “poponarii” si insulta negrii. Cele mai urate si triste lucruri in Romania sunt dispretul profund pe care il au oamenii unii pentru altii, rasismul, discriminarile de tot felul. Macar prin vest oamenilor le e rusine sa fie rasisti.
    (Bun articol, pacat ca trebuie sa primeasca si comentarii fara legatura, absolut deplasate)

  23. copenhaga este un oras mult mai putin frumos decat alte orase din zona. m-as fi asteptat la altceva. alcool exista pentru ca vin suedezii si cumpara pt ca la ei e mult mai scump, fiind comercializat doar de catre stat. bineinteles ca turistii de palmares vor sa viziteze capitalele in general, but try malmo si apoi halmstad, tylosand pt o plaja. vei uita de micutul trivoli cand vei intra in liseberg. in schimb, preturile sunt considerabil mai mari in danemarca, iar nivelul de trai este mai bun ca in suedia, dar sub cel norvegian.
    apropos ina, vesticilor le e rusine sa spuna ca sunt rasisti 😉 pt ca sunt si anti-semiti pe deasupra

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger